căscăund

Romanian

Etymology

Inherited from Vulgar Latin root *cascabundus, from *cascare, or a variation of *căscăun, from căsca.

Pronunciation

• IPA^(key): /kəs.kəˈund/

Adjective

căscăund m or n (feminine singular căscăundă, masculine plural căscăunzi, feminine and neuter plural căscăunde)

1. thoughtless, hare-brained, headless, scatter-brained

   Synonyms: zăpăcit, nătăfleț

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	căscăund		căscăundă		căscăunzi	căscăunde
	definite	căscăundul		căscăunda		căscăunzii	căscăundele
genitive/ dative	indefinite	căscăund		căscăunde		căscăunzi	căscăunde
	definite	căscăundului		căscăundei		căscăunzilor	căscăundelor

Related terms

• căsca
• căscat

Noun

căscăund m (plural căscăunzi, feminine equivalent căscăundă)

1. simpleton, gaper, booby

Declension

	singular			plural
	indefinite	definite		indefinite	definite
nominative-accusative	căscăund	căscăundul		căscăunzi	căscăunzii
genitive-dative	căscăund	căscăundului		căscăunzi	căscăunzilor
vocative	căscăundule			căscăunzilor