cuminte

Romanian

Etymology

From cu (“with”) +‎ minte (“mind”).

Pronunciation

• IPA^(key): /kuˈmin.te/

• Audio:

  (file)

Adjective

cuminte m or f or n (plural cuminți)

1. obedient, good, quiet, calm
2. wise, prudent, provident, sensible, reasonable

Declension

		singular				plural
		masculine	neuter	feminine		masculine	neuter	feminine
nominative/ accusative	indefinite	cuminte		cuminte		cuminți	cuminți
	definite	cumintele		cumintea		cuminții	cumințile
genitive/ dative	indefinite	cuminte		cuminți		cuminți	cuminți
	definite	cumintelui		cuminții		cuminților	cuminților

Synonyms

• bun, liniștit, prudent, serios, înțelept, ascultător

Derived terms

• cuminți

Adverb

cuminte

1. obediently