Pisoiul jucăuş de la colţul blocului

Miki

Câinele trebuie plimbat de cel puţin 3 ori pe zi – nu-i rău nici de două ori, la 12 ore, dacă e tânăr şi/sau sănatos. Femelele rezista mai bine la acest “regim”. Ninge, plouă, bate vântul, e caniculă sau e ger de capră pietrele, eşti răcit, plictisit, deprimat, melancolic, şomer…? Nu contează! Trebuie să iesi, sau să convingi pe cineva din familie (sau dintre prieteni, după caz) să plimbe căţelul – sau il educi să facă în balcon, sau in baie, pe prosoape absorbante speciale. In fine… Am făcut această introducere pentru a se înţelege că cei care au câini nu prea stau in casă – pe lângă ieşirile la muncă, şcoala, dus/adus copiii de la şcoală, grădiniţa etc., cumpărături, vizite şi muuulte altele care implică “ieşiri”, posesorii de câini – mai ales cei care nu au curte – mai ies, in plus, de trei ori (unele ieşiri pot fi “comasate” cu plimbatul câinelui, dar tot rămân multe. Ei! Când ieşi atât de des – mai ales când doar te plimbi – vezi multe-multe şi bune şi rele, scene vesele şi scene triste.

Luni, pe la 22:30, ies cu Miki la plimbare. Îmi place să mă plimb noaptea pentru că sunt puţini oameni (spre deloc) pe străzi. La colţul blocului, pe o alee, un pisoi portocaliu cu alb, un grăsunel pufos, se învârtea in jurul trunchiului unei salcii: sa urce, să nu urce? Între crengi e agăţat un sac de nailon (de mult timp) şi flutură in vânt. Nu urcă. Aleargă in direcţia opusă, alunecând uşor pe gheaţă. Ne vede, in sfârşit, şi se ghemuieşte lângă o bordură înaltă. Îşi dă seama că suntem inofensivi şi începe să alerge după un ambalaj din celofan de la un pachet de ţigări – zona e luminată de la vitrinele magazinului aflat la parterul blocului. Vântul i-a mai adus şi un păhărel din plastic – lăsat acolo de vânzătoarele care fumează in acel colţ. Fuga şi după el. Sărea pe lăbuţele din spate, se ghemuia, lua la “driblat” păhărelul apoi se ghemuia lângă bordură; stătea un pic şi o lua de la capăt; se oprea, se întindea, cât era de lung, pe o suprafaţă de asfalt fără gheaţă şi iar alerga celofanul şi păhărelul. Timp de vreo 5 minute, cât am rămas in zonă, m-am amuzat cu joaca lui. Când, după circa o jumătate de oră, am revenit din plimbare, era tot acolo şi se juca. Abia acum l-a lătrat Miki. Pufosul şi-a arcuit spinarea şi-a luat poziţie de atac, cu părul zbârlit de-a lungul spinării şi pe coada. M-a pufnit râsul.

Am dus căţelul in casa şi am revenit să îi dau ceva de mâncare dar nu l-am mai găsit acolo – şi trecuseră doar vreo cinci minute.

Nu vă faceţi probleme! Pisicile din cartier sunt hrănite bine, au apă de băut la dispoziţie şi căldura (îşi au culcuşurile la subsol, in spatele garajelor, pe lângă conducte prin care curge apă caldă sau in camerele speciale unde se adună gunoiul – in acele locuri sunt ferite şi de câinii maidanezi care, in unele nopţi, fac “razii” prin cartier. 

Pisica pierduta. Cum cauti pisica pierduta.

Metodele de cautare sunt asemeantoare cu cele din cazul cainilor pierduti.

Metodele de cautare in cazul pisicilor sunt prea puţin diferite intre o pisica obisnuita numai in interior si pisica de exterior, care sta prin curte sau in faţa blocului si dintr-o data dispare. Cea care e obisnuita afara s-ar putea sa nici nu fie pierduta, ci plecata sa exploreze.

Daca pisica este una care a trait numai in casa si dispare, daca a apucat sa iasa poate fi gasita usor: fiind pe teren total necunoscut e posibil sa se ascunda, deci trebuie sa o gasiti; pentru a o gasi trebuie sa o cautati efectiv deoarece s-ar putea sa fie ascunsa si sa nu zica nici pis de cate ori treceti pe langa ea si o chemati pe nume sau doar cu pis-pis. O cautati inclusiv in locurile cele mai stramte sau unde nu v-ar da prin minte ca ar putea fi. Fie ca e o pisica de interior care scapa in libertate, fie ca e o pisica de exterior care dispare din zona de confort, din cabinetul veterinarului, din masina, cand sunteti in vacanta etc, se cheama ca pisica e pierduta pentru ca se afla pe un teritoriu necunoscut.

Pisicile de interior nu au tendinta de a se deplasa pe distante lungi, dar cele de exterior da. Pisicile, fie de interior fie de exterior, daca au o fire aventuroasa tind sa plece la plimbare cu prima ocazie ivita, iar daca se sperie, cumva se defecteaza „busola” interioara si nu mai gasesc drumul spre casa. Si cam orice poate speria o pisica: traficul, copiii galagiosi, sunete puternice si multe-multe altele. Indiferent care e temperamentul pisicii, nu asteptati, incepeti cautarea.

Pisicile seamana intre ele mult mai bine decat seamana cainii si e posibil ca nu oricine sa recunoasca diferentele si va anunta ca gasita o pisica straina – dar mai bine asa decat deloc. Dupa mai mult timp petrecut pe strazi aspectul pisicii se poate schimba destul de mult.

Pisica obisnuita sa fie libera tot timpul sau doar partial e posibil sa nu fie pierduta, ci doar sa se ascunda dintr-un motiv sau altul: s-a speriat de vreun caine, a fost batuta sau amenintata de vreo pisica straina, poate un om rau a lovit-o... Pisica fuge si se ascunde la nu o prea mare distanta de casa: in curtea vreunui vecin, poate, sub vreo masina parcata in apropiere (s-o cautati si pe rotile masinilor parcate, sub aripa) etc.

Atunci cand o pisica libera sau semi-libera dispare e mai dificil pentru ca pot fi mai multe cauze: a ramas blocata undeva, e ranita, a fost luata de cineva bine sau rau intentionat, ucisa de vreun caine, de om, de masina... Poti s-o cauti si uitandu-te dupa... smocuri de blana, dupa pisici moarte lasate pe margine de drum... E o situatie trista, dar vei scapa de intrebari daca afli care ar fi putu fi situatia pisicii. Daca a fost luata, poate a vazut cineva; la fel daca a fost ranita sau ucisa cu intentie sau nu...

Pisicile au o capacitate remarcabila de a gasi drumul spre casa de la mari distante. Unele pisici, insa, nu au aceasta aptitudine sau sunt foarte speriate pentru a putea sa se intoarca.

Cand pisica obisnuita sa fie libera nu mai vine acasa, de regula s-a intamplat ceva cu ea. Ori a plecat sa se imperecheze – daca nu e sterilizata / castrata (si chiar daca este, in anumite cazuri) – ori a suferit vreun accident, ori a fost luata de cineva care a placut-o si a crezut-o (sau nu) ca fiind fara stapan (daca nu avea macar o zgarda cu numar de telefon, adresa; sau cip); daca e ranita (nu foarte grav), inchisa sau flamanda pisica miorlaie, de regula.

Pentru a reusi sa gasim pisica pierduta trebuie sa ne orientam si dupa temperamentul acesteia. E o pisica lenesa sau una activa, curioasa? E o pisica sociabila cu oamenii sau din contra? Daca e o pisica sperioasa va fi, cel mai probabil, undeva aproape. Daca e o pisica voluntara, aventuroasa, e probabil sa se fi deplasat pe o distanta de chiar cativa kilometri si atunci trebuie cautata serios, lipind afise, intreband vecinii, dand anunturi in ziar, pe site-urile de profil sau retele de socializare.

Foarte important. O pisica ranita sau speriata nu miorlaie. Daca cea speriata nu e intr-un pericol imediat, cea ranita (otravita) este. Din acest motiv, pisica trebuie cautata intensiv, asa cum cautam... un lucru strict necesar, rasturnand totul cu josul in sus.

Cele mai multe pisici se ascund in tacere dar, la un moment dat, de sete sau de foame vor miorlai si se vor intoarce acasa; unora le ia cateva ore până sa rupa tacerea, altora zile (intre 10-12 zile) - si ar putea face aceasta fiind ascunsa chiar in casa, sau in curte (undeva in apropiere).

Si inca ceva: e posibil ca pisica sa nu vrea sa fie gasita, chiar daca nu e speriata si... numai ea stie motivul.

Solutii de a gasi pisica 

Solutii de a gasi pisica sunt multe, si fiecare poate completa lista in funcite de temperamentul pisicii pe care a pierdut-o, in functie de preferintele acesteia s.a.m.d.

In primul rand e cautarea, la propriu, cum am scris mai sus, imediat ce am constatat ca lipseste. Trebuie cautata in zona unde s-a pierdut si numai apoi mai departe. Daca v-ati mutat de curand, sau daca aveti o pisica preluata de la cineva care a crescut-o mai multi ani incercati la adresa veche – daca exista posibilitatea fizica de a ajunge acolo. Daca a fugit din cabinetul veterinarului, de exemplu, o cautati in acea zona mai intai.

Luati cu voi o lanterna, pentru a cauta si in locurile intunecoase – lumina lanternei va face ca ochii pisicii sa straluceasca in intuneric.

Chemati-o pe ton scazut, linistit – pisica ascunsa e o pisica speriata si nu va raspunde nici chiar stapanului daca e strigata pe un ton disperat (se va teme sa-si paraseasca ascunzatoarea). Din cand in cand opriti-va si ascultati cu atentie; poate miorlaie cu glas scazut, poate se misca si se aude vreun fosnet…

Pe cat posibil, indepartati celelalte animale (si pasarile) – rugati vecinii care au pisici sa le tina un timp in casa – poate ca vreuna a speriat-o pe a voastra; rugati pe cei care au caini sa ii tina legati un timp (daca locuiti la casa si vecinii au caini); indepartati chiar si cainele familiei din zona, unde e cazul. Sunt pisici care se inteleg foarte bine cu un caine si e posibil sa reactioneze daca ii simte prezenta, dar nu e obligatoriu. Pe de alta parte, cainele familiei ar putea “lua urma pisicii”. Exista si caini dresati special sa ia urma pisicilor (n-am auzit sa fie si in România, dar nu stiu sigur). Chiar si gainile ar trebui inchise un timp, mai ales daca pisica a disparut la scurt timp dupa ce au fost aduse aceastea (sau alte vietati de curte sau de casa).

Daca pisica are vreo jucarie preferata luati-o cu voi in cautari si miscati jucaria – s-ar putea s-o vada si, auzindu-va vocea calma, sa iasa la joaca. Scuturati cutia cu mancarea ei preferata (bobitele) – sunetul familiar ar putea s-o scoata din ascunzatoare. Chiar si sunetul pe care-l face deschiderea conservei sau a plicului cu mancare ar putea sa o scoata din ascunzatoare daca e prin apropiere, mai ales daca e o mancare cu un miros puternic. Pisicile sunt reticente cand aud chiar si zgomote familiare dar pe timp de noapte ar putea functiona, mai ales mirosul mancarii (noaptea si mirosurile sunt mai puternic percepute). Lasati mancarea acolo si ascundeti-va, urmarind un timp, poate apare pisica.

Rugati-va prietenii si vecinii sa participe la cautare (chiar si pasiv, la modul: daca o vad sa va anunte). Cel care vede pisica e bine sa cheme proprietarul, care e cel mai indicat sa se apropie de aceasta, sa n-o sperie. In niciun caz sa nu alergati spre ea, ci sa va apropiati incetisor, eventual cu ceva din mancarea preferata a pisicii. Le oferiti lanterne si celor care se ofera sa caute activ. Lipiti afise color, in care sa descrieti pisica si scrieti un numar de telefon de contact dar si o recompensa pe care o puteti oferi. Daca primiti un anunt ca cineva a vazut o pisica asemanatoare, chiar daca credeti ca nu e a voastra, verificati, totusi.

Nu va sfiiti sa intrebati trecatorii (si aratati-le si poza pisicii, daca aveti) – mai ales pe cei care au drum prin zona zilnic (locuiesc acolo sau isi plimba cainii, nepotii etc.). Si postasul poate fi intrebat, si femeia de serviciu a blocului, eventual lucratorii din zona, vanzatorii s.a.

Repetati cautarea noaptea, cu lanterna, strigand pisica incetisor. Noaptea e liniste si sansele ca pisica sa iasa din ascunzatoare sunt mai mari penmtru ca se simte mai in siguranta la adapostul intunericului.

Nu va pierdeti speranta. Pisicile au obiceiul sa se ascunda cand sunt speriate si apar uneori dupa zile, saptamani si chiar luni – ele nu stau in acelasi loc, se deplaseaza dintr-un ascunzis in altul mai ales noaptea.

Unde sa cauti pisica: oriunde!

Cand e speriata alege, de regula, primul ascunzis pe care il vede si acesta poate fi un tufis des, un pom, o gura de burlan, un garaj, o pivnita, o gura de canalizare sau de aerisire. Cautati bine cate o zona delimitata in fiecare zi si reveniti mereu si in zonele unde ati cautat. Cele mai multe pisici au obiceiul sa ramana si cateva zile in primul ascunzis gasit pana sa raspunda chemarii. Intr-o zona unde sunt si case rugati vecinii sa se uite si ei prin curte, beci, pod etc.

Cautati si in locurile inalte: pe acoperisuri, pe garduri inalte, in pomi. Se poate ascunde in cine stie ce spartura de pe un zid inalt. Atunci cand e speriata poate urca la inaltimi destul de mari si o pisica grasa sau una batrana. Trebuie cautata si in locuri calde, mai ales daca e rece afara: in camera unei centrale de bloc, in spatele unui aparat de incalzit si chiar la motorul unei masini care ar fi fost parcata in zona de putin timp. Nu ezitati sa cautati intr-o cladire aflata in constructie sau in ruina.

Pisicile sunt curioase. Ganditi-va la un loc in care ar fi putut ramane captiva: pe un santier, in moloz sau echipamente in care ar fi putut cadea sau ar fi putut ramane blocata, imobilizata; vecinii ar fi putu inchide pisica in gartaj sau intr-o scara de bloc fara sa observe; poate a sarit in vreun camion parcat pentru descarcare / incarcare marfa sau chiar in autoturismul cuiva (daca e obisnuita sa fie plimbata cu masina) si daca cei care s-au trezit cu ea in masina au alungat-o pisica e intr-un teritoriu strain si foarte speriata. La fel de bine pisica ar fi putut ramane blocata undeva in casa, sub sau intr-o piesa de mobilier, intr-o incapere in care a intrat fara sa va dati seama, in spatele cartilor, prin vreun cos cu rufe, in spatele draperiilor, in spatele diverselor aparate; s-ar putea ascunde, speriata, prin casa, daca a auzit vreun zgomot puternic.

Ce puteti face pentru a determina pisica sa revina.

Lasati afara (chiar si pe distante mai lungi, din loc in loc) obiecte cu mirosuri familiare: asternutul pisicii, o jucarie preferata, un tricou sau alt obiect vestimentar pe care il purtati direct pe piele si pe care nu l-ati spalat (daca locuiti la curte), ceva de mancare, apa in caz ca iese noaptea din ascunzatoare. E bine sa fie mancare cu miros puternic. Mancarea speciala pentru pisici nu va functiona in acest caz, ci mai repede alegeti ton, ficat, sardele sau ce credeti voi ca va atrage (si) pisica. Puneti mancare intr-un recipient inchis, in al carui capac faceti gauri – sa iasa mirosul. Pisica voastra ar putea ajunge la vas si faptul ca nu poate ajunge la mancare o va determina sa ramana in preajma. Sigur, aceasta metoda poate atrage si alte pisici, dar si alte animale. Si ar trebui sa stea cineva la pândă (iar daca vede pisica sa nu se repeada spre ea, ci sa se miste incetisor, sa deschida usa, sa-i lase undeva mancare poaspata si sa se retraga apoi, lasand usa deschisa (sau, dupa caz, altele de gen).

Un aparat de monitorizare a bebelusilor ar fi numai bun langa usa de la intrare (cand locuiti la curte, desigur): unul afara si celalalt langa pat, dat la maxim, pentru a auzi pisica in caz ca miauna sau... un aparat foto digital cu infrarosu, din cele folosite de cei care studiaza comportamentul animalelor salbatice si care se declanseaza la miscare. Pisicile sunt teritoriale si ar putea reveni acasa din cand in cand si daca nu e nimeni pe acolo s-ar putea sa nu ramana. Mai pot fi folosite capcane speciale, dar nu stiu daca sunt comercializate si in România, dar vreun cabinet medical s-ar putea sa aiba si sa il inchirieze pentru un timp. Exista si unele sprayuri cu feromoni pentru calmarea pisicilor stresate sau speriate si care ar putea avea succes daca pulverizati in zona – exista, totusi, un dezavantaj: atrage si pisicile din vecini.

O alta metoda de a ghida pisica spre casa este sa goliti sacul aspiratorului in zona, pe o suprafata cat mai mare. E mirosul casei unde a trait pisica si in mod sigur in acel sac sunt si firele ei de par, deci si mirosul ei. Faceti asta la fiecare 10 zile, sau chiar mai des daca ploua sau bate vantul.

Poate ca ar trebui sa implantati pisicii cip (legea o cere, oricum), mai ales daca este una care e lasata libera; daca o gaseste cineva ii poate afla mai repede stapanul, pentru ca nu toti oamenii au acces la Internet sau se descurca sa caute, sa dea anunturi si nu foarte multi stiu ca exista site-uri si grupuri online „specializate”.

Dupa ce gasiti pisica dezlipiti afisele pe care le-ati imprastiat prin cartier pentru ca s-ar putea ca oamenii sa sune in continuare cand vad o pisica ce li se pare ca seamana.

Si pentru a gasi pisica si pentru a gasi cainele trebuie sa te transformi in detectiv. 

Pisicile au ocupat Castelul Bran

In acest weekend, la Castelul Bran a avut loc expozitia mondiala de pisici: "Chat noir, chat blanc in Château Bran", care s-a desfasurat in Parcul Regal al Castelului.

Rasa Ragdoll (sursa foto)

Au fost prezentate peste 200 de pisici din rasele Maine Coon, Ragdoll sau Norvegiana de Pădure, pana la cele rare, precum Scottish Fold, Don Sphynx sau Selkirk Rex – a transmis catre AGERPRES administratia Castelului Bran. Au fost prezentate si diverse mancaruri speciale pentru aceste feline, precum si accesorii.

Sambata, 4 iulie, la ora 19, a avut loc petrecerea Barbecue Party, cu mancaruri si bauturi alese si cu muzica celor de la Za Band. Pe la pranz a fost sustinut un concert cu partituri precum G.Rossini-Duetul pisicilor, Pisicile Aristocrate, Lloyd Weber-Memory, I.Kalman-Silvia, J.Offenbach-Povestirile lui Hoffamnn & Barcarola, L.Delibes-Frumoasa din Cadiz Zarzuela-La Gran Via & Probe Chica.

Rasa Chartreux 

Prima expozitie mondiala din Romania s-a desfasurat sub inaltul patronaj al HIRH Arhiducele Dominic de Habsburg. Organizatori: cluburile Magnificats din România, Stammbaum eV din Germania si LePetit din Serbia. World Cat Federation (WCF) este una dintre cele mai mari federatii de cluburi de pisici de rasa - este inregistrata in Germania si cuprinde peste 370 de organizatii cu sedii pe sase continente.

Magnificats este singurul club World Cat Federation din România care cuprinde un grup entuziast de crescatori de pisici de rasa, care organizeaza expozitii internationale de profil.

(sursa bzb.ro)

*

N-am fost, pentru ca am aflat abia… acum…

Dragoste si teama de pisici

Oamenii care iubesc pisicile se numesc ailurophili (ailurofili, felinofili, gatofili). Cuvantul provine din grescul aílouros, care inseamna pisica, plus philos, care inseamna dragoste.

Unii au dus dragostea pentru pisici (ca si pentru caini, de altfel) la un nivel ridicol, daca nu absurd, angajand psihologi pentru pisici, imbracandu-le, coafandu-le, vopsindu-le si multe altele, tratandu-le ca si cum ar fi oameni. Despre acestia nu stiu daca sa afirm ca ei chiar iubesc pisicile sau se iubesc foarte mult pe ei.

Un adevarat iubitor de pisici are grija sa le ofere ceea ce le este necesar pentru a se dezvolta armonios intr-un mediu cat mai propice, tratandu-le ca pe ceea ce sunt: animale cu personalitate puternica, dar animale, si nu le chinuie cu tot felul de bazaconii.

Despre cei care prefera pisicile cainilor un studiu – cunoscut ca Proiectul Online de Personalitate Gosling (realizat in anul 2010 cu un numar de 4565 de persoane) - a aratat ca acestia au mai puternic dezvoltat factorul nevrotismului (instabilitate emotionala), fiind inclinati spre instabilitate si vulnerabilitate emotionala; sunt emotionali, impulsivi, iritabili, avand tendinta spre depresie si vulnerabilitate emotionala (pisicile le sunt de ajutor in a depasi momentele de depresie).

Acelasi studiu a condus la concluzia ca oamenii care iubesc mai mult cainii sunt mai sociabili si mai prietenosi.

Pe scurt, studiul a indicat ca iubitorii de caini au tendinta de a fi mai extrovertiti si mai constiinciosi decat iubitorii de pisici.

Un alt studiu, din anul 2014, realizat cu un numar de 600 de studenti, a indicat faptul ca iubitorii de pisici tind sa fie mai introvertiti, mai deschisi la nou, mai sensibili decat cei care iubesc cainii, mai nonconformisti, preferand sa fie mai practici decat sa respecte regulile si s-au descurcat mai bine la testele de inteligenta decat cei care iubesc cainii. Cei care iubesc cainii, conform acestui studiu, tind sa fie mai plini de viata, mai energici, mai amatoari de activitati in aer liber dar si mai inclinati sa respecte indeaproape regulile. Dintre cei intervievati cei mai multi au declarat ca prefera cainii. Totusi, realizatorii studiului recunosc ca nu pot spune daca rezultatele se aplica si altor grupe de varsta pentru ca aici au fost implicati numai studenti.

 ***

Fobia poate fi definita ca fiind o teama irationala, foarte persistenta,  dusa uneori la extreme si totusi inofensiva. Aceasta teama poate fi starnita atat de o anumita situatie cat si de anticiparea ei. De exemplu, un om care se teme de pisici se poate panica numai la gandul ca poate intalni o pisica.

Oamenii care se tem de pisici se numesc ailurophobi. Cuvantul provine din grescul aílouros, care inseamna pisica, plus phobos, care inseamna teama.

Ailurophobia (ailurofobia, felinofobia, elurofobia, gatofobia) este o forma de fobie manifestata prin teama irationala de pisici. Aceasta fobie se manifesta sub mai multe forme; unele persoane sufera de aceasta experienta aproape tot timpul, altele doar ca raspuns la stimuli directi. Situatii posibile care pot declansa teama de pisici: ascultarea torsului, vederea unei pisici in realitate dar si la TV sau in alte imagini si chiar prezenta unei pisici de jucarie; isi imagineaza posibilitatea de a fi atacati de o pisica, de a intalni o pisica in intuneric etc.

In unele cazuri fobia se limiteaza la pisicile negre. In evul mediu pisicile erau asociate cu supranaturalul, vrajitoria si diavolul si unii credeau despre ele ca sunt vrajitoare transformate; azi inca mai sunt oameni care cred ca vederea unei pisici negre le aduce ghinion.

Simptomele fobiilor sunt cam aceleasi in toate cazurile: ameteala, pierderea echilibrului, transpiratii, greata, tensiune musculara, palpitatii si cresterea ritmului cardiac s.a.

Despre aceia care chinuie sau otravesc pisicile – sau le ucid in alt mod – nu trebuie sa credem ca sufera de ailurofobie pentru ca ei nu sunt decat niste oameni nefericiti care se simt bine pentru scurt timp daca stiu ca-si fac sa sufere semenii care, chiar daca nu iubesc pisicile in mod deosebit, simt durere in suflet pentru acele vietati chinuite sau ucise.

Insula Pisicilor

Insula Aoshima, prefectura Ehime, in sudul Japoniei a devenit una dintre cele mai populare destinatii pentru cei care iubesc pisicile dar si pentru curiosi. Intr-o plimbare de 30 de minute, cu feribotul, de pe coasta, turistii sunt intampinati la sosire de o armata de pisici salbaticite, curioase. Insula nu e un paradis turistic pentru ca nu exista restaurante, pensiuni, magazine si nici macar chioscuri de unde poti cumpara o gustare dar iubitorii de pisici nu protesteaza – ei vin sa vada pisicile, sa le fotografieze, sa le filmeze.

Autor: Thomas Peter / REUTERS 

In anul 1945 insula era locuita de 900 de persoane. In timpul celui de-al doilea razboi mondial multi localnici s-au refugiat pe continent si in anul 1960 mai erau doar 655 de persoane si multe cladiri parasite. Pentru ca nu erau locuri de munca migratia a continuat. In anul 1976 a fost inchisa si singura scoala de pe insula. Pe la inceputul anilor 2000 a inceput sa se mareasca populatia de pisici si sa scada populatia umana, ajungand la 50 de persoane. Azi mai sunt pe insula 15 persoane, cu varste cuprinse intre 50 si 80 de ani: patru pescari si unsprezece pensionari si peste 100 de pisici.

Singura activitate intensa de pe insula sunt feriboturile care transporta turistii spre si dinspre locul cunoascut azi ca Insula Pisicilor.

Initial, pisicile au fost aduse pe insula pentru a starpi rozatoarele care daunau in special barcilor de pescuit iar azi armata de pisici face regulile in insula aproape abandonata. Soarecii au fost distrusi, oamenii au plecat, pisicile au ramas si s-au inmultit. Localnicii nu sunt deranjati in mod special de pisici si nici de turisti, dar prefera ca turistii sa le respecte intimitatea si sa nu-i deranjeze. S-au luat si unele masuri impotriva inmultirii pisicilor, zece dintre femele fiind sterilizate.

Pisicile din Aoshima nu sunt pretentioase cand vine vorba de mancare, multumindu-se cu ce le ofera turistii: orez, batoane energizante, cartofi etc. In lipsa unor pradatori naturali pisicile traiesc aici fara teama.

O alta insula a pisicilor este Tashirojima, in Ishinomaki, Miyagi, unde traiesc 86 de oameni si mai mult de 100 de pisici. Pe aceasta insula, insa, pisica este venerata, existand un altar si un concurs de fotografie, dedicate pisicilor.

Un filmulet cu pisicile din Insula Aoshima este aici:

https://www.youtube.com/watch?v=rHLLDOyZepY

Mai multe fotografii aici:

http://pictures.reuters.com/Package/Id/RTR4RUJJ

Sursa info: http://widerimage.reuters.com/story/its-raining-cats?utm_source=Facebook