îmi plac cuvintele!

De cele mai multe ori, le simt, cum   aș simți  o ființă.  Se adună în ritmuri,  dansează, mă  trimit   așa,  într-un fel de reverie, ele, cuvintele, mă mângâie, mă amăgesc frumos.

  Mătase,   zbor,  bucurie!

  Uite,  ca în   bijuteria asta  poetică  a lui Arghezi, pe care , după ce am recitit-o, ți-o dăruiesc  cu  farmecul clipei de octombrie!

”Doamne, fă-i bordei în soare,
 Într-un colţ de ţară veche,
Nu mai nalt decât o floare
 Şi îngust cât o ureche.

Şi-n pridvor, un ochi de apă
 Cu o luntre cât chibritul,
Ca-n crâmpeiul lui să-ncapă
 Cerul tău şi nesfârşitul.

Dă-i un fluture blajin
 Şi o broască de zmarald.
Şi-n pădurea de pelin
Fă să-i stea bordeiul cald.

Şi mai dă-i, Doamne, vopsele
Şi hârtie chinezească,
Pentru ca, mânjind cu ele,
Slava ta s-o zmângălească.

Şi când totul va fi gata
 S-o muta la ea şi tata.”
Tudor Arghezi

„cer veșmintele vorbirii..„

motto:  Unde vei găsi cuvântul/   ce exprimă adevărul?
Mihai Eminescu
Fraze hoinare, multe rătăcite printre paranteze, discuții interminabile, pe teme reale sau inventate, serpentine de spumă, voluptatea rafalelor de vorbe,  gheme încâlcite, cine să mai prindă firele, cine să le mai depene?

Se spun atât de multe, se pricepe  tot mai puțin.//

Texte foarte scurte

Robert Tompkins „În căutarea adevărului”

În sfârșit, în acest  sătuc, uitat de lume, căutarea lui a luat sfârșit, Într-o căsuță, aproape prăbușită, în fața focului , stătea„Adevărul”.

 El nu a văzut o femeie mai bătrână și mai urâtă în viața sa.

-Sunteți Adevărul?

Bătrâna a dat din cap , în semn că  Da.

-Spuneți-mi ce trebuie  să transmit  lumii? Ce veste să le dau oamenilor?

Bătrânica a scuipat în foc  și a răspuns:

-Spune-le  că sunt tânără și frumoasă!//

Victor Hugo  a trimis manuscrisul romanului ”Mizerabilii„ editorului său cu o scrisoare  care cuprindea doar ”?„

Răspunsul a fost:”!”

( cea mai scurtă conversație înregistrată,vreodată, prin intermediul  scrisorilor)

printre silabe

Este treaba ta daca n-o sa-ti placa gandul meu ; eu am invatat  multe din  intamplarea de aseara, tocmai de asta  ma incumet sa  povestesc.//

Mereu elegant- are grija  sa-si puna in evidenta  mersul suplu de fost ofiter superior- domnul al carui nume  nu l-am retinut, cand si-a ridicat palaria, imi vreme ce-mi saruta mana, mai pe iarna,  in aceeasi statie in care asteptam autobuzul,  lipseste rar de la concertele Filarmonicii.

Aseara, in acelasi loc, fredona  ceva..
Dupa reverentiosul salut, insotit de o magulitoare observatie  despre un anume parfum, imi povesteste, plin de caldura, cat de mult i-a placut  tanara violonista, adaugand cu  nelipsitu-i zambet ca ii vor lipsi serile de joi..

- O sa ma bucur cu altceva: cu fiecare rasarit, cu  fiecare telefon primit de la fiicele mele  si de la nepoti, cu  prezenta guraliva a femeii de serviciu..

Stimata doamna, ma simt excelent,   la cei optzeci de ani ai mei , multumesc frumos, la fel va doresc si dumneavoastra!

La teatru nu mai merg, am incercat, nu mai aud ultimele silabe ale cuvintelor,  n-as putea povesti nimic cuiva, nici chiar mie;  cu muzica este altfel.

Si continua: bateam usor  ritmul,  in vreme ce o ascultam pe  viololonista.
Vecina de alaturi se apleaca discret  spre mine:

-Aveti cumva un pian?

-Acasa? ma minunez eu de curiozitatea tinerei , nu am. aici, cum sa am aici un pian?

-Nu, domnule,  intrebam de un pliant ..

-Vedeti, stimata doamna, de ce ma bucur  eu de fiecare clipa?

copilul este ca o oglinda

 care te ameteste putin. Sau ca o fereastra.
Totdeauna, copilul te intimideaza, ca si cand el stie ce stie.
Nu te inseli, pentru ca spiritul lui este puternic, inainte ca tu sa-l pipernicesti.
Antoine de Saint-Exupery

Intr-o zi, un preot aude o voce în biserică.
Cuvinte neclare.
Rostite parca, intr-o limba necunoscuta.
Apropiindu-se de locul din care unde venea vocea, el găseşte un copil.
Copilul vorbea..
Incearcand sa-i  inteleaga spusele, îşi dă seama că, de fapt, micutul repeta alfabetul.
- De ce tot repeţi literele, fiule?
-  Imi fac  rugăciunea, parinte...
- Cum aşa? Eu aud doar că spui alfabetul, se miră preotul.
- Am uitat cuvintele rugăciunii, de aceea îi dau lui Dumnezeu literele că  ştie El să le pună în ordinea care trebuie…

cu bile roșii

Cuvintele, ca și banii,  circulă.  Așa grăia cronicarul.
Multe dintre ele migrează. Din fondul principal lexical, către periferie, în vreme  ce altele  se înnobilează,  urcând semețe  dinspre margine către  centru.
În săptămânile din urmă,  cuvântul urnă a devenit  tot mai vioi.
Îi dau și eu o mână de ajutor!
Într-o urnă sunt bile  de diverse culori. Se extrag, absolut întâmplător, 5 bile . Se constată, paradoxal, că toate sunt roșii.
  Probabilitatea  este   de 1/2.
 Apar două întrebări:
 câte bile  au fost  în urnă?
câte dintre ele erau roșii?//
p.s.  există două metode  de lucru. 
poza  nu-mi aparțíne,  dar este foarte simpatică,  nu-i așa?

cuvinte în comă

Se spune că secretul pentru a înțelege un oraș și pe locuitorii lui este să le afli cuvântul.

Da, un singur cuvânt.

Acel cuvânt cu care se identifică majoritatea locuitorilor lui.

Mergi pe stradă, intri prin magazine, te strecori printre copii, tragi cu urechea prin parcuri, printre jucătorii de table, într-un taxi, prin birouri, în fața ghișeului de la finanțe,în tren, la farmacie, pe scara blocului, în cancelarie, pe holul unui spital..

Voiam să scriu ceva simpatic, pregătisem și niște  fotografii..dar, uite a venit vorba de spital. Știi de ce eram ieri atât de supărată/revoltată..în sfârșit, dată peste cap, cine o mai fi inventat și vorba asta..dimineață de tot , tocmai a venit doamna de la asigurări, știam,  întîlnirile de felul ăsta nu prea ai cum să le uiți, chiar dacă ai vrea.

Tristă, nedormită-are  pe cineva foarte apropiat într-un  spital din scumpa nostră țară a solidarității , a dragostei și  a speranței de bine..
 Tânăr, stresat,  muncă multa, foarte multă, odihnă deloc, mâncare, când? concediu, de unde bani? comă..
de ziua bătrânei lui mame.

Pentru fiecare intrare la el, mama DĂ  5 LEI.

De câteva ori pe zi .
Își pregătește bancnotele de   cu seară.

La fel  procedeaza oricare dintre rude.

Cum cui?

 Asta  am întrebat și eu. .

 …chiar contează răspunsul??
oricum, nu despre portar este vorba..

p.s. vorbeam de oraș și de cuvinte.. dacă primul tău cuvânt nu coincide cu al orașului, nu prea ai ce  cauta pe acolo..nu spun eu.