trei bănățeni la Pitești

În proză vorbești liber, îți poți folosi  gândirea, cultura, mimica,  trupul  are și el propriul limbaj.
Sculptura  modelează  marmură,lut, lemn, pictura  transpune culori și forme.
Poezia este o trecere de la proză la muzică. Se spune prin metafore.
Muzica se înalță prin ritmuri, are  discursul ei fluid,  este expresia cea mai înaltă a emoției.
 Asta am simțit  vreme de  aproape trei ore într-o seară atipică de ianuarie  secătuit de zăpadă..
 N-am văzut niciodată publicul  piteștean cuprins de o așa  puternică vibrație.
  În prima lună din an,  el a primit cel mai frumos dar, din partea muzicianului RADU POPA , dirijor permanent al Filarmonicii din Timișoara, invitat să  conducă orchestra noastră .
 Debut solemn, maiestuos, în tonuri  ample, pline,tragice   ne-am întors în timp la  magistrala coloană sonoră  din Linia maritimă Onedin, Adagio din baletul Spartacus , de Aram Haciturian. 
Elegant, atent,  deschis,  dirijorul ne-a pregătit pentru fiecare nou gen muzical  abordat, granița dintre scenă și sală topindu-se firesc într-un  flux viu de  empatie. 
Am cules   delicate  fire de    Mociriță, cu trifoi,  în interpretarea de excepție  a  originalului  artist instrumentist  Cosmin Bălan.
Duduku!
Instrument   vechi de  3000 de ani, confecționat din lemn de cais, simbol al  vechimii armenești , instrument înscris în  patrimoniul UNESCO.
 Prin el, artistul   ne-a  adus în splendoarea naturii, sonoritățile lui fiind asemănătoare vocii umane. 
Extraordinară îngemănare  de creație  autohtonă și armenească!
 Dor și jale în  roata istoriei!
  Lirism, dăruire,  mare emoție!
Doru Roman, unic solist concertist de percuție, altă fascinantă  prezență   bănățeană,   ne-a încălzit  sufletele  în ritmul   Horei lente  și a Brâului , din 4 Dansuri românești  de Tiberiu Brediceanu.

Am dansat tango  în ploaie, gustând  farmecul clipei în stropi , când limpezi, când  zvârliți  din înalturi,   picături moi,  atingeri fine, plânset, bucurie,  în ritm argentinian-Carlos Gardel, în superba orchestrație a   domnului Radu Popa, am plâns  cu gândul la  dramatismul  Soarelui înșelător,   în regia lui Nichita Mihalkov, în Final Tango.
Prima parte a serii s-a încheiat  în pași ușori de Vals, de Aram Haciturian.
Extraordinară regie!
Genuri muzicale diferite, instrumente muzicale  inedite, 
Fantoma  de la Operă, A. I. Loyd-Weber, am zburat  Deasupra norilor, cu muzica lui E, Moriconne, în aceeași minunată orchestrație Radu Popa, ne-am prins în  Dans irlandez, presărat  cu   momente distractive, oferite de maeștrii Cosmin Bălean și Doru Roman.  
Nu putea lipsi Cancan din opera Orfeu în Infern, de ce s-o fi numind în Infern, că este extraordinar!
  Loneely Sheperd, de James  Last.
  Ca simbol al  spiritului Timișoarei, ne-a fost  adusă  Bucuria luminiiThis is  my  song, Charlie Chaplin, orchestrația aparținând aceluiași  talentat muzician Radu Popa.
Mașina de scris și o  seducătoare secretară în  Leroy Anderson!
 Seara s-a încheiat  în  entuziaste ritmuri  de Millise mou, cântec tradițional grecesc, oferit și ca bis, momente de o  mare efervescență, când artiștii și   noi, spectatorii, am trăit laolaltă  entuziasmul   întoarcerii  la  ceea ce are  lumea mai   frumos și mai curat- Bucuria muzicii!