client

Versiunea pentru tipărire nu mai este suportată și poate avea erori de randare. Vă rugăm să vă actualizați bookmarkurile browserului și să folosiți funcția implicită de tipărire a browserului.

română

Etimologie

Din franceză client < latină cliens, clientis.

Pronunție

AFI: /kli'ent/

Substantiv

Declinarea substantivului client
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	client	clienți
Articulat	clientul	clienții
Genitiv-Dativ	clientului	clienților
Vocativ	clientule	clienților

persoană care cumpără (regulat) de la un magazin, consumă ceva într-un local public etc., considerată în raport cu persoana sau întreprinderea de la care cumpără, consumă etc.; mușteriu.
persoană care se adresează unui avocat pentru a-și apăra interesele, unui medic pentru a-și îngrijii sănătatea etc., considerată în raport cu aceștia.
(în antichitatea romană) plebeu fără drepturi depline, dependent de un patrician și protejat de acesta.

Cuvinte derivate

Traduceri

Anagrame

centil

Referințe

DEX '98 via DEX online