martor

română

Variante

• martur

Etimologie

Din latină martyr.

Pronunție

• AFI: /mar'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului martor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	martor	martori
Articulat	martorul	martorii
Genitiv-Dativ	martorului	martorilor
Vocativ	martorule	martorilor

1. persoană care asistă sau a asistat la o întâmplare, la o discuție, la un eveniment etc. (și care poate relata sau atesta cum au decurs faptele).
2. persoană chemată să declare în fața unei instanțe judecătorești sau a altui for de cercetare, tot ce știe în legătură cu un fapt pe care îl cunoaște direct.
3. persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le cunoaște direct.
4. persoană chemată, conform legii, să asiste la întocmirea unor acte, pe care le semnează pentru a le da valoare legală.
5. fiecare dintre reprezentanții celor două persoane care urmează să se bată în duel.
6. probă de referință folosită la experiențele de laborator.

Cuvinte derivate

• martoră

Cuvinte compuse

• martor de eroziune

Expresii

• Dumnezeu mi-e martor! = jur că spun adevărul!
• A trimite (cuiva) martori = a provoca (pe cineva) la duel

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online