mecanic

română

Etimologie

Din latină mechanica, italiană meccanica, germană Mechanik, franceză mécanique, cu unele sensuri din latină mechanicus, italiană meccanico, franceză mécanique, germană Mechaniker.

Pronunție

• AFI: /meˈka.nik/

Adjectiv

Declinarea adjectivului mecanic
	Singular	Plural
Masculin	mecanic	mecanici
Feminin	mecanică	mecanice
Neutru	mecanic	mecanice

1. care aparține mecanicii, privitor la mecanică, de mecanică.
2. (și adv.) care este pus în mișcare de o mașină sau de un mecanism; care se face cu ajutorul mașinilor sau al mecanismelor; mecanizat.
3. (și adv.) care se realizează fără participarea conștiinței, a voinței; mașinal, automat.
4. (și adv.) care aplică o teză, o teorie, o dispoziție etc. fără a ține seama de specificul concret sau individual al situației, fenomenului, cazului respectiv; simplist, schematic, rigid, dogmatic.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului mecanic
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mecanic	mecanici
Articulat	mecanicul	mecanicii
Genitiv-Dativ	mecanicului	mecanicilor
Vocativ	mecanicule	mecanicilor

1. specialist în mecanică.
2. persoană care efectuează operații de montaj, de reparare sau de întreținere a utilajelor, mașinilor și aparatelor.
3. persoană care supraveghează sau conduce un vehicul sau un motor, cu instalațiile anexe; mașinist.

Cuvinte derivate

• mecanică

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online