duel

română

Etimologie

Din franceză duel < latină duellum.

Pronunție

• AFI: /duˈel/

Substantiv

Declinarea substantivului duel
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	duel	dueluri
Articulat	duelul	duelurile
Genitiv-Dativ	duelului	duelurilor
Vocativ	duelule	duelurilor

1. luptă care se desfășoară (după un anumit cod) între două persoane înarmate, în prezența unor martori și care are drept scop tranșarea unui diferend personal.
2. luptă în care artileriile celor două armate inamice trag simultan una asupra celeilalte.
3. (fig.) polemică vie care are loc între două persoane, două publicații etc.

Cuvinte derivate

• duela
• duelgiu

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dule

Referințe

• DEX '98 via DEX online