ingratitudine
Etimologie
Din franceză ingratitude < latină ingratitudo, ingratitudinis.
Pronunție
- AFI: /in.gra.ti'tu.di.ne/
Substantiv
| Declinarea substantivului ingratitudine | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ingratitudine | ingratitudini |
| Articulat | ingratitudinea | ingratitudinile |
| Genitiv-Dativ | ingratitudinii | ingratitudinilor |
| Vocativ | ingratitudine | ingratitudinilor |
- însușirea de a fi ingrat; purtarea, atitudinea omului ingrat; nerecunoștință.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online