Sari la conținut

Adenină

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Adenină
Identificare
Număr CAS73-24-5
ChEMBLCHEMBL226345
PubChem CID190
Formulă chimicăC₅H₅N₅[1]  Modificați la Wikidata
Masă molară135,054 u.a.m.[1]  Modificați la Wikidata
Proprietăți
Densitate1,6 g/cm³  Modificați la Wikidata
Punct de topire360 °C  Modificați la Wikidata
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Adenina (6-aminopurina) este o substanță chimică, și anume o bază purinică care se reprezintă cu litera A și constituie componenta principală a nucleotidelor din ADN și ARN. Formula chimică a adeninei este C5H5N5.[2]

Substanțele derivate de la adenină prezintă o mare varietate de roluri biochimice, printre care se numără funcția în respirația celulară, formarea de adenozintrifosfat (ATP), un compus cu rol energetic, și formarea de cofactori precum nicotinamid adenin dinucleotid (NAD), nicotinamid adenin dinucleotid fosfat (NADP) și flavin adenin dinucleotid (FAD). De asemenea, are implicații în procesul de sinteză proteică prin faptul că este un component al ADN și ARN.[3]

Strucura moleculei de adenină, iar cu roșu sunt reprezentate numerele corespunzătoare pozițiile standard ale atomilor de carbon.

Adenine formează o serie de tautomeri, forme izomere care se interconvertesc rapid și sunt considerate echivalente. Totuși, în condiții speciale, de exemplu la plasarea într-un gaz inert și în fază gazoasă, se regăsește cu precădere tautomerul 9H-adenină.[4][5]

Proprietăți

[modificare | modificare sursă]

Adenina se împerechează cu timina în ADN și cu uracilul în ARN. Adenina este identificată în unele lucrări cu vitamina B4 deși nu corespunde exact definiției unei vitaminei.

  • Lehninger A. (decembrie 1987), Biochimie vol I-II, v, București 
  • Ranga V., Teodorescu Exarcu I. (), Anatomia și fiziologia omului, Editura Medicală, București 
  1. ^ a b c „Adenină”, adenine (în engleză), PubChem, accesat în  
  2. ^ „Adenine information”, Drugbank.ca, accesat în  
  3. ^ Definition of Adenine from the Genetics Home Reference - National Institutes of Health
  4. ^ Plützer, Chr.; Kleinermanns, K. (). „Tautomers and electronic states of jet-cooled adenine investigated by double resonance spectroscopy”. Phys. Chem. Chem. Phys. 4 (20): 4877–4882. Bibcode:2002PCCP....4.4877P. doi:10.1039/b204595h. 
  5. ^ M. J. Nowak; H. Rostkowska; L. Lapinski; J. S. Kwiatkowski; J. Leszczynski (). „Experimental matrix isolation and theoretical ab initio HF/6-31G(d, p) studies of infrared spectra of purine, adenine and 2-chloroadenine,”. Spectrochimica Acta Part A: Molecular Spectroscopy. 50 (6): 1081–1094. Bibcode:1994AcSpA..50.1081N. doi:10.1016/0584-8539(94)80030-8. ISSN 0584-8539.