Sari la conținut

Eliogabal

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Elagabalus)
Eliogabal
Al 25-lea Împărat Roman

Bust al lui Eliogabal aflat la Capitoline Museums
Date personale
Nume la naștereVarius Avitus Bassus (la naștere)
Caesar Marcus Aurelius Antoninus Augustus (ca împărat)
Născutcca. 203
necunoscut
Decedat11 martie 222 (18 ani)
Roma, Italia
ÎnmormântatTibru[1] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiomor Modificați la Wikidata
PărințiSextus Varius Marcellus
Iulia Soaemias Bassiana
Frați și suroriAurelia Antonina[*][[Aurelia Antonina (daughter of Roman emperor Caracalla and empress Plautilla)|​]]
Alexandru Sever Modificați la Wikidata
Căsătorit cuIulia Cornelia Paula
Iulia Aquilia Severa
Annia Aurelia Faustina
Hierocles
CopiiAlexandru Sever Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba latină Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriAugust
Familie nobiliarăDinastia Severilor
Împărat roman Modificați la Wikidata
Domnie –
PredecesorMacrinus
SuccesorAlexandru Sever
Senator roman[*] Modificați la Wikidata
High priest of Elagabalus[*][[High priest of Elagabalus (religious position)|​]] Modificați la Wikidata
Domnieanii 210 d.Hr. –
PredecesorJulius Bassianus[*][[Julius Bassianus (Syrian high priest of Elagabalus (died 217))|​]]

Elagabal sau Eliogabal (în latină: Elagabalus sau Heliogabalus); (n. , Roma, Imperiul Roman – d. , Roma, Imperiul Roman), născut Varius Avitus Bassus și cunoscut de asemenea ca Varius Avitus Bassianus Marcus Aurelius Antoninus, a fost împărat roman al dinastiei Severilor și a domnit din 218 până în 222.

Fiu al lui Sextus Varius Marcellus, cavaler roman din Apaeea, și al Iuliei Soaemias, nepot al împăratului Caracalla, preot din Emesa al zeului soare (Elah-Gabal), numit de posteritate Elagabal (Heliogabalus), a fost proclamat împărat în primăvara anului 218 de legiunile din Siria, nemulțumite de politica austeră a lui Macrinus. Elagabal a dobândit tronul imperial și a restabilit astfel dinastia Severilor. Puterea reală a fost exercitată însă de Iulia Maesa (bunica) și Iulia Soaemias (mama sa). Politica autocrată, excesele și capriciile împăratului-copil au compromis în scurt timp noul regim. Sub presiunile Iuliei Maesa, Elagabalus l-a adoptat și l-a ridicat la rangul de caesar pe M. Aurelius Alexander, vărul său (221).

Elagabal a fost un împărat lipsit de popularitate, atât în rândul populației, cât și al patricienilor. El a comis un număr de acțiuni scandaloase față de cultele religioase de la Roma. Ca preot a lui zeului-soare de la Apaeea, el va lua Palladiumul, sfântul idol al Minervei adus la Roma din Troia de către Enea (ținut în Templul Vestei, fiind interzis să fie scos din acesta) și îl va aduce în templul său personal din Palatin, pentru a o căsători pe Minerva (zeiță virgină) cu zeul său. Ulterior, se va răsgândi, alegând să îl căsătorească cu idolul Iunonei din Cartagian (soția lui Jupiter).[2] S-a căsătorit, împotriva tradițiilor, cu o vestală și se comporta într-un mod bizar (se farda, îmbrăca costume femeiești) ceea ce a mărit nemulțumirile opiniei publice. A murit ucis, împreună cu mama sa, de garda pretoriană în martie 222.

  1. ^ Find a Grave 
  2. ^ Turcan, p. 208

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Macrinus
Împărat roman
218 - 222
Succesor:
Alexander Severus