Interpolare polinomială
În analiză numerică,interpolarea polinomială este o tehnică de interpolare a unui set de date sau a unei funcții printr-un polinom. Cu alte cuvinte, dat un set de puncte (obținut, de exemplu, ca urmare a unui experiment), vom căuta un polinom care trece prin toate aceste puncte, și, eventual, verificați pentru alte condiții, dacă este posibil, gradul cel mai mic.
Definiție
[modificare | modificare sursă]- Având un set de n +1 puncte, (xi,yi) (xi diferite între ele), găsim un polinom P (cu coeficienți reali) de grad cel mult n, care satisface:
Se demonstrează că există un singur polinom de grad cel mult n care trece prin cele n puncte.
Construcția polinomului de interpolare
[modificare | modificare sursă]Să presupunem că polinomul de interpolare este dat de:
unde p trebuie să verifice:
astfel încât să treacă prin setul de puncte de interpolat. Afirmația că p interpolează punctele de date înseamnă că
Dacă înlocuim ecuația (1), în aici, avem un sistem de ecuații liniare din coeficienții .
Sistemul în forma matrice-vector este
Trebuie să rezolvăm acest sistem pentru pentru a construi interpolant Matricea este o matrice Vandermonde.
Determinantul său este diferit de zero, ceea ce demonstrează că polinomul de interpolare există și este unic.
Rangul matricii Vandermonde poate fi mare [1], ceea ce cauzează erori mari la calculul coeficienților în cazul în care sistemul de ecuații este rezolvat cu ajutorul metodei de eliminare Gauss.
Unicitatea polinomului de interpolare
[modificare | modificare sursă]Având în vedere matricea Vandermonde folosit de mai sus pentru a construi interpolant, putem scrie sistemul sub forma
Pentru a dovedi că V este matrice inversabilă, vom folosi formula determinantului Vandermonde:
Deoarece cele n + 1 puncte sunt distincte, determinantul nu poate fi zero, deoarece nu este niciodată la zero, prin urmare V este nesingulară și sistemul are o soluție unică.
Eroarea de interpolare
[modificare | modificare sursă]Dacă este de ori derivabilă pe intervalul , iar este un polinom de grad cel mult n care interpolează f în n + 1 puncte distincte {xi} (i=0,1,...,n) în acel interval, atunci
- cu în I.
Această formulă este demonstrată prin aplicarea iterativă a teoremei lui Rolle pe subintervalele .
Pentru fiecare x în intervalul de definiție există în acel interval astfel încât
Să notăm termenul de eroare cu și considerăm o funcție auxiliară unde și Deoarece sunt rădăcinile funcției , vom avea și Atunci are n +2 rădăcini. Din teorema lui Rolle, are n +1 rădăcini, apoi are o rădăcină , unde este în intervalul I. Astfel încât să putem obține
Deoarece este un polinom de grad cel mult n, atunci Astfel
Deoarece este rădăcina lui , atunci
Prin urmare: .
În cazul nodurilor de interpolare la distanțe egale , rezultă că eroarea de interpolare este O.
În cazul particular (puncte distribuite uniform), apare de obicei o eroare foarte mare de interpolare, cunoscută sub numele de fenomenul Runge, atunci când crește numărul de puncte pentru un interval dat.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Gautschi, Walter (). „Norm Estimates for Inverses of Vandermonde Matrices”. Numerische Mathematik. 23 (4): 337–347. doi:10.1007/BF01438260.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Constantin Ilioi, Probleme de optimizare și algoritmi de aproximare a soluțiilor, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București, 1980.
- www.utgjiu.ro/math/mbuneci/book/mn2009.pdf/ Metode numerice - Aspecte teoretice și practice, Mădălina Roxana Buneci, Editura Academică Brâncuși, Târgu Jiu, 2009
- http://cs.upm.ro/~bela.finta/.files/carti/Numerika.pdf Arhivat în , la Wayback Machine.
- www.vpetrehus.home.ro/Lectii_AN.pdf/ Lecții de analiză numerică, Viorel Petrehus, Universitatea Tehnică de Construcții București, 2010
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- www.utgjiu.ro/math/mbuneci/book/mn2009.pdf
- http://cs.upm.ro/~bela.finta/.files/carti/Numerika.pdf Arhivat în , la Wayback Machine.