Isidora Sekulić
| Isidora Sekulić | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | [1] Mošorin(d), Comitatul Bács-Bodrog, Regatul Ungariei, Austro-Ungaria[2] |
| Decedată | (81 de ani)[1][3] Belgrad, RFP Iugoslavia(d) |
| Cetățenie | |
| Ocupație | scriitoare critic literar[*] critic de artă |
| Limbi vorbite | limba sârbă[4][5] |
| Modifică date / text | |
Isidora Sekulić (în sârbă Исидора Секулић, n. , Mošorin(d), Comitatul Bács-Bodrog, Regatul Ungariei, Austro-Ungaria – d. , Belgrad, RFP Iugoslavia(d)) a fost o scriitoare sârbă, romancieră, eseistă, poliglotă și critic de artă. A fost „prima femeie membră a Academiei Sârbe de Științe și Arte”.[6]
Biografie
[modificare | modificare sursă]Sekulić s-a născut în Mošorin, un sat din comitatul Bács-Bodrog, care se află acum în Voivodina. Părinții ei erau Danilo și Ljubica, iar frații Predrag și Dimitrije.[7] Și-a petrecut copilăria în Zemun, Ruma și Novi Sad. A fost educată în Novi Sad (la Școala Superioară de Fete) și Sombor. În afară de studiile sale în literatură, Sekulić a studiat bine și științele naturii, precum și filozofia. A absolvit școala pedagogică din Budapesta în 1892.[8] A lucrat ca profesor în Pancevo la Liceul sârb de fete din 1897 până în 1909. După aceea a lucrat în Šabac (1909-1912) și Belgrad.[9] Și-a obținut doctoratul în 1922 în Germania și apoi a fost primul președinte al Asociației Scriitorilor din Serbia.[10]
Călătoriile ei au inclus șederi prelungite în Anglia, Franța și Norvegia. Călătoriile sale de la Oslo prin Bergen la Finnmark au dus la apariția în 1914 a unui jurnal de călătorie meditativ Pisma iz Norveške / Scrisori din Norvegia. Colecția ei de povestiri, Saputnici, este o realizare neobișnuit de autoanaliză detaliată și pătrunzătoare și un experiment stilistic curajos. De asemenea, a vorbit fluent mai multe limbi clasice, precum și nouă limbi moderne.
Scrierile lirice, meditative, introspective și analitice ale Isidorei Sekulić au apărut în zorii prozei sârbe. Sekulić a fost preocupată de condiția umană a omului în sensibilitatea sa complet modernă. În romanul său principal, Cronica cimitirului din orășel (Кроника паланачког гробља), ea scrie în opoziție cu dezvoltarea obișnuită cronologică a evenimentelor. În schimb, fiecare parte a cărții începe în cimitir, revenind în cele din urmă în perioada vieții personajelor, cu toate bucuriile și tragediile sale. Personaje precum Gospa Nola (Doamna Nola), sunt primele personaje feminine puternice din literatura sârbă, pictate în detaliu cu tot curajul, mândria și determinarea lor.
A scris despre Branko Radičević, Đura Jakšić, Laza Kostić, Petar Kočić, Milan Rakić, Veljko Petrović, Ivo Andrić, Momčilo Nastasijević și alții.
Isidora Sekulić a realizat și scrieri critice în domeniile muzicii, teatrului, artei, arhitecturii și literaturii și filozofiei. A scris studii majore de literatură iugoslavă, rusă, engleză, germană, franceză, italiană, norvegiană și alte literaturi.[11]
Ea a fost aleasă Membru corespondent al Academiei Regale Sârbe la 16 februarie 1939 și ca membru cu drepturi depline al Academiei Sârbă de Științe la 14 noiembrie 1950, ca prima femeie academician. Ea a murit la 5 aprilie 1958, la Belgrad. Un monument în onoarea ei a fost ridicat în cartierul Topčider în 2015.
Lucrări selectate
[modificare | modificare sursă]- Saputnici (Сапутници, 1913)
- Pisma iz Norveške (Писма из Норвешке, 1914)
- Iz prošlosti (Из прошлости, 1919)
- Đakon Bogorodičine crkve (Ђакон Богородичине цркве, 1919), roman
- Kronika Palanačkog Groblja (Кроника паланачког гробља, 1940), nuvele
- Zapisi (Записиm, 1941)
- Analitički trenuci i teme, 1-3 (Аналитички тренуци и теме, 1941), eseuri
- Zapisi o mome narodu (Записи о моме народу, 1948)
- Njegošu knjiga duboke odanosti (Његошу књига дубоке оданости, 1951)
- Govor i jezik, kulturna smotra naroda (Говор и језик, културна смотра народа, 1956).
Despre munca ei
[modificare | modificare sursă]- Vladislava Ribnikar, Književni pogledi Isidore Sekulić (Vederile literare ale Isidorei Sekulić) Belgrad, Prosveta, 1986.
- Magdalena Koch, Fellow Travellers Of A Serbian Woman, Wrocław 1998. [12]
- Sonja Veselinović, Note privind traducerea operei Isidorei Sekulić, Srbistika danas, Universitatea din Banja Luka 2017.
Moștenire
[modificare | modificare sursă]Isidora Sekulić a fost inclusă pe locul 85 în lista și cartea din 1993 a celor mai proeminenți 100 de sârbi (în sârbă: 100 најзнаменитијих Срба). Cartea cu cele 100 de biografii a fost redactată de membri ai Academiei Sârbe de Științe și Arte și anume de către Sava Vuković, Pavle Ivić, Dragoslav Srejović, Dejan Medaković, Dragomir Vitorović, Zvonimir Kostić, Vasilije Krestić, Miroslav Pantić și Danica Petrović.[13][14][15][16]
Premiul Isidora Sekulić
[modificare | modificare sursă]Începând cu anul 1968, comuna Savski Venac acordă anual premiul literar Isidora Sekulić, onorând autorii contemporani pentru realizări semnificative în domeniul literaturii și încurajând creativitatea literară asemănătoare operei Isidorei Sekulić, care și-a petrecut ultimii ani de viața ei într-o casă mică cu grădină din Topčidersko Brdo.[17]
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Isidora Sekulić, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în
- ^ https://www.biografija.org/knjizevnost/isidora-sekulic/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „10 Amazing Serbian Women Who CHANGED THE 20TH CENTURY”. www.serbia.com. Accesat în .
- ^ „Isidora Sekulić, kratko podsećanje”. .
- ^ „Исидора Секулић међу Панчевцима”. Politika Online.
- ^ Мијушковић, Мирољуб. „Шабачке године Исидоре Секулић”. Politika Online. soft hyphen character în
|title=la poziția 3 (ajutor) - ^ „Исидора Секулић, краљица речи и апостолка самоће”. www.novosti.rs.
- ^ Isidora Sekulić, evropski duh srpske književnosti (Isidora Sekulić, European Spirit of Serbian Literature), Catalog of the exhibition on the 50th anniversary of her death, City Library of Belgrade 2008, archived by Wayback Machine, retrieved 2019-04-29.
- ^ Fellow Travellers Of A Serbian Woman, Academia.edu, retrieved 2019-11-24.
- ^ Марибор, IZUM-Институт информацијских знаности. „100 најзнаменитијих Срба :: COBISS+”. plus.sr.cobiss.net (în sârbă). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „100 najznamenitijih Srba”. Begen Comerc doo (în sârbă). Accesat în .
- ^ Марибор, IZUM-Институт информацијских знаности. „Резултати претраживања 100 najznamenitijih Srba :: COBISS+”. plus.sr.cobiss.net (în sârbă). Accesat în .[nefuncțională]
- ^ „100 najznamenitijih Srba”. Begen Comerc doo (în sârbă). Accesat în .
- ^ About the Sekulić House, Kulura Dobra Beograda, retrieved 2019-04-29.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Jugoslovenski Književni Leksikon (Enciclopedia literaturii iugoslave), Matica Srpska, Novi Sad, 1984.
- Jovan Skerlić, Istorija Nove Srpske Književnosti (Belgrad, 1921) pagina 476.
- Hawkesworth, C. (). Voices in the Shadows: Women and Verbal Art in Serbia and Bosnia. Central European University Press. ISBN 978-963-9116-62-7. Accesat în .