Operație punctuală
În matematică calificativul punctual este folosit pentru a indica că o anumită proprietate este definită prin fiecare valoare a unei funcții O clasă importantă de concepte punctuale sunt operațiile punctuale, adică operațiile definite pe funcții prin valorile funcției obținute prin aplicarea operațiilor funcției separat pentru fiecare punct din domeniul de definiție. Relații importante pot fi definite și punctual.
Operații punctuale
[modificare | modificare sursă]Definiție formală
[modificare | modificare sursă]O operație binară o: Y × Y → Y pe o mulțime Y poate fi definită punctual prin operația O: (X→Y) × (X→Y) → (X→Y) pe mulțimea X → Y a tuturor funcțiilor din X pe Y după cum ormează: fiind date două funcții f1: X → Y și f2: X → Y, se definește funcția prin
- pentru orice x ∈ X.
De obicei, o și O sunt notate cu același simbol. O definiție similară este folosită pentru operațiile unare o și pentru operațiile cu altă aritate.
Exemple
[modificare | modificare sursă]unde .
Un exemplu de operație pe funcții care este nu este punctuală este convoluția.
Proprietăți
[modificare | modificare sursă]Operațiile punctuale moștenesc proprietăți precum asociativitatea, comutativitatea și distributivitatea din operațiile corespunzătoare pe codomeniu. Dacă este o structură algebrică, mulțimea tuturor funcțiilor pe domeniul lui poate fi transformată în mod analog într-o structură algebrică de același tip.
Operații punctuale pe componente
[modificare | modificare sursă]Operațiile pe componente sunt de obicei definite pe vectori, unde vectorii sunt elemente ale mulțimii pentru un număr natural și un corp . Dacă se notează a -a componentă a oricărui vector cu , atunci adunarea pe componente este .
Operațiile pe componente pot fi definite pe matrici. Adunarea matricilor, unde este o operație pe componente în timp ce înmulțirea matricilor nu este.
Un tuplu poate fi privit ca o funcție, iar un vector este un tuplu. Prin urmare, orice vector corespunde funcției astfel încât și orice operație pe componente pe vectori este o operație punctuală pe funcțiile corespunzătoare acelor vectori.
Relații punctuale
[modificare | modificare sursă]În teoria ordinii(d) se obișnuiește să se definească o ordine parțială(d) punctuală pe funcții. Cu A, B mulțimi parțial ordonate(d), mulțimea funcțiilor A → B poate fi ordonată după f ≤ g dacă și numai dacă (∀x ∈ A) f(x) ≤ g(x). Ordonările punctuale moștenesc unele proprietăți ale mulțimilor parțial ordonate subiacente. De exemplu, dacă A și B sunt mulțimi parțial ordonate continue, atunci la fel este și mulțimea funcțiilor A → B ordonate punctual.[1] Folosind ordonarea punctuală pe funcții se pot defini concis și alte noțiuni importante.[2] De exemplu, un operator de închidere(d) c pe o mulțime parțial ordonată P este o aplicație monotonă și autoidempotentă(d) pe P cu proprietatea suplimentară că idA ≤ c, unde id este funcția de identitate.
Similar, un operator de proiecție k este numit operator kernel dacă și numai dacă k ≤ idA.
Un exemplu de relație punctual infinită este convergența punctuală a funcțiilor
cu
care converge punctual spre funcția dacă pentru orice
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- en T. S. Blyth, Lattices and Ordered Algebraic Structures, Springer, 2005, ISBN: 1-85233-905-5.
- en G. Gierz, K. H. Hofmann, K. Keimel, J. D. Lawson, M. Mislove, D. S. Scott: Continuous Lattices and Domains, Cambridge University Press, 2003.
Acest articol cuprinde material de la Pointwise de la PlanetMath, licențiat cu Creative Commons Atribuire/Distribuire în condiții identice.