Sari la conținut

Osvaldo Ardiles

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Osvaldo Ardiles
Informații generale
Nume complet Osvaldo César Ardiles
Data nașterii (72 de ani)
Locul nașterii Bell Ville, Argentina
Înălțime 1,69 m
Greutate 62 kg
Post Mijlocaș
Cluburi de juniori
Ani Club
Instituto de Córdoba
Cluburi de seniori*
Ani Club Ap (G)
1973 Instituto de Córdoba 14 (3)
1974 CA Belgrano 16 (2)
1975–1978 Huracán 113 (11)
1978–1988 Tottenham 221 (16)
1982–1983 → PSG 14 (1)
1985 → St. George Saints 1 (0)
1988 Blackburn Rovers 5 (0)
1988–1989 QPR 8 (0)
1989 Ft. Lauderdale Strikers 5 (1)
1989–1991 Swindon Town 2 (0)
Echipa națională
Ani Țară Ap (G)
1973–1982 Argentina 63 (8)
Echipe antrenate
1989–1991 Swindon Town
1991–1992 Newcastle
1992–1993 West Bromwich
1993–1994 Tottenham
1995 Chivas de Guadalajara
1996–1998 Shimizu S-Pulse
1999 Dinamo Zagreb
2000–2001 Yokohama F. Marinos
2001 Al-Ittihad
2002–2003 Racing Club
2003–2005 Tokyo Verdy
2006 Beitar Ierusalim
2007 Huracán
2008 Cerro Porteño
2012 Machida Zelvia
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Osvaldo César Ardiles (n. 3 august 1952 în Bell Ville, Provincia Cordoba), cunoscut în Marea Britanie ca Ossie Ardiles,[1] este un fost fotbalist și antrenor care a jucat la Campionatul Mondial de Fotbal 1978 pentru Argentina.

Fiind un mijlocaș competitiv și tehnic, Ardiles a devenit foarte popular în Anglia, împreună cu Glenn Hoddle și compatriotul Ricardo Villa, ca jucător al echipei Tottenham Hotspur. A părăsit Anglia pentru o perioadă, din cauza izbucnirii războiului din Insulele Falkland în 1982, lipsind astfel în cea mai mare parte a sezonului 1982-1983.

La mijlocul anilor 1990 a revenit la Tottenham în postura de antrenor, unde a folosit în mai multe meciuri o formație care a avut cinci atacanți, una care nu a mai fost aplicată în fotbalul englez din anii 1950.

În prezent este comentator pe probleme sportive în Irlandala televiziunea RTÉ Sport,[2] unde a făcut parte din echipa de dezbatere pe marginea CM 2010.[3][4][5]

Cariera ca jucător

[modificare | modificare sursă]

Ca tânăr, Ardiles a jucat fotbal pe stradă și a fost poreclit Pitón de fratele său din cauza driblingurilor asemănătoare mișcărilor unui șarpe.[6] A început cariera profesională în Argentina la Instituto de Córdoba, și a continuat-o la Club Atlético Belgrano și Huracan. După CM 1978 s-a mutat în Anglia unde a jucat la Tottenham timp de patru sezoane.

A ajutat Tottenham să câștige Cupa FA în treilea sezon la echipă (1980-1981), și a colaborat cu duoul de muzică pop Chas și Dave, precum și cu restul jucătorilor echipei Tottenham pentru înregistrarea melodiei, „Ossie's Dream”. A jucat un rol important în adjudecarea aceluiași trofeu în următorul sezon, dar nu a jucat în finală, deoarece discutase cu conducerea să-i permită să plece mai devreme ca să se alăture lotului Argentinei care se pregătea de CM 1982.

În urma războiului din Insulele Falkland dintre Marea Britanie și Argentina i-a fost greu să se întoarcă la White Hart Lane și a fost împrumutat la Paris Saint-Germain, în Franța. După doar un sezon în Paris, a revenit la Tottenham, ajutând clubul să câștige Cupa UEFA în 1984. În toamna anului 1987, a fost antrenorul interimar al lui Tottenham după demisia lui David Pleat și înaintea numirii lui Terry Venables. În 1988 a plecat de la Tottenham și a mai jucat pentru Blackburn Rovers, Queens Park Rangers FC și Swindon Town FC, ​​înainte de a fi numit în funcția de antrenor al celor de la Swindon Town, în iulie 1989. A jucat o parte din sezonul 1989 în prima ligă americană, la Fort Lauderdale Strikers.

Pe 7 februarie 2008 Ossie Ardiles, împreună cu concetățeanul Ricky Villa, au fost incluși în Tottenham Hotspur Hall of Fame.[7]

Cariera ca antrenor

[modificare | modificare sursă]

În iulie 1989, Ardiles a trecut în postura de antrenor a divizionarei secunde Swindon Town când Lou Macari a demisionat și a devenit managerul echipei West Ham United în iulie 1989. El a uimit fanii prin înlocuirea stilului de joc cu mingi lungi cu un nou „stil de Samba”, care a transformat echipa într-una ofensivă. Parte din această schimbare a fost și implementarea „formației diamant”: un 4-4-2 cu mijlocași laterali împinși, mijlocași ofensiv și defensivi.

După zece luni echipa a ajuns pe locul patru, care a reprezentat cea mai bună clasare obținută. După ce a învins-o pe Blackburn în prima semifinală din play-off, fanii i-au dedicat o paradă. Swindon promovează pentru prima dată în istorie, după ce a trecut de Sunderland în finala play-offului, dar zece zile mai târziu este retrogradată pentru neplata salariilor jucătorilor.

În sezonul următor, Ardiles a fost nevoit să vândă vedeta Alan McLoughlin pentru a menține clubul în viață. Problemele au avut un mare impact și asupra evoluției echipei, care ajunge la sfârșitul lunii februarie ajunge în zona retrogradării. Newcastle i-a oferit șansa de a deveni noul lor antrenor, și a acceptat-o, devenind primul antrenor străin al echipei. A fost demis după un an și înlocuit cu Kevin Keegan. Newcastle era în partea de jos a clasamentului dar salvată de la retrogradare.

În iunie 1992, Ardiles îl înlocuiește pe Bobby Gould ca manager al celor de la West Bromwich Albion, care tocmai a ratat promovarea în playoff-urile din divizia a treia în 1991-92. La sfârșitul sezonului 1992-1993, echipa promovează iar fostul său club Tottenham îi oferă șansa de a antrena echipa la care a avut cele mai mari realizări. Deși a cheltuit mult pe transferuri, ca Jürgen Klinsmann, Ilie Dumitrescu și Gheorghe Popescu, termină pe locul 15 și este demis în octombrie 1994.

Ardiles a devenit antrenorul japonezilor de la Yokohama F. Marinos în ianuarie 2000, dar a fost demis în iunie 2001, după un început slab de sezon.[8] Din 2003 până în 2005 a antrenat-o pe Tokyo Verdy 1969, cu care a câștigat Cupa împăratului 2004. În iulie 2005 a fost concediat după nouă meciuri fără victorie.[9] La mijlocul anului 2006 s-a mutat în Israel pentru a o antrena pe Beitar Ierusalim FC, ​​dar pleacă după doar câteva luni, pe 18 octombrie 2006, din cauza neînțelegerilor cu conducerea clubului. După o mică pauză, a fost numit în septembrie 2007 antrenorul echipei din orașul său natal, Club Atletico Huracan, dar a demisionat la sfârșitul sezonului Apertura 2007, când s-a clasat pe locul 7. A antrenat clubul paraguayan Cerro Porteño în mai 2008[10] dar a fost înlocuit de Pedro Troglio în luna august a aceluiași an pentru rezultate slabe.[11]

Titluri

[modificare | modificare sursă]

Ca jucător

[modificare | modificare sursă]

Ca antrenor

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Bandini, Paolo (). „Ossie Ardiles”. The Guardian. London. Accesat în . 
  2. ^ „Ardiles joins Bill and the Boys”. The Irish Times. . Accesat în . 
  3. ^ „Ardiles and Hamann join RTÉ for World Cup”. RTÉ Sport. . Accesat în . 
  4. ^ Black, Fergus (). „RTÉ hopes Ossie and squad will spur fans to back home team”. Irish Independent. Accesat în . 
  5. ^ O'Malley, Carl (). „RTÉ roll out big guns for their 56 live games”. The Irish Times. Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Allen, Matt (aprilie 2008). „Ossie Ardiles”. One-on-One. Haymarket Group. pp. pp12–16.  Mai multe valori specificate pentru |periodical= și |work= (ajutor)
  7. ^ „THFC- Hall of Fame 08-02_2008”. Tottenhamhotspur.com. Accesat în . 
  8. ^ „Ardiles axed as Yokohama coach”. BBC Sport. . Accesat în . 
  9. ^ „Ardiles sacked by Japanese side”. BBC Sport. . Accesat în . 
  10. ^ „Osvaldo Ardiles will lead to Cerro Porteño”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ „Troglio replace Ardiles”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Osvaldo_Ardiles&oldid=16116205