Sari la conținut

Simion Stoilow

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Simion Stoilov)
Simion Stoilov
Date personale
Născut[7] Modificați la Wikidata
București, România[8] Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani)[7][8][9] Modificați la Wikidata
București, România[8] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMausoleul din Parcul Carol ()
Crematoriul uman[*] () Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[10] (accident vascular cerebral[10]) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
diplomat
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[9][11] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniuanaliză matematică[1]
topologie
matematică[1]  Modificați la Wikidata
InstituțieUniversitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași[2]
Universitatea din București[2]
Universitatea Politehnica din București[2][3]
Universitatea din Cernăuți[2]
Universitatea din București[3]  Modificați la Wikidata
Alma MaterFacultatea de Științe din Paris[*][4]  Modificați la Wikidata
Conducător de doctoratÉmile Picard  Modificați la Wikidata
DoctoranziCabiria Andreian Cazacu[5][6]
Romulus Cristescu[5]
Aristide Deleanu[5]
Martin Jurchescu[5]
Ionel Bucur[*][5]  Modificați la Wikidata
PremiiLegiunea de Onoare în grad de Ofițer[*] ()
Ordinul Meritul Cultural ()
Ordinul național „Steaua României” în grad de Mare Ofițer[*] ()
Ordinul Steaua Republicii Populare Române clasa a II-a[*] ()
Ordinul Steaua Republicii Populare Române clasa I[*] ()
Ordinul „23 August” clasa a III-a[*] ()
Premiul de Stat al Republicii Populare Române ()  Modificați la Wikidata

Simion Stoilow, uneori scris Stoilov, (n. , București, România – d. , București, România) a fost un matematician român, fondatorul școlii românești de analiză complexă și autor a peste o sută de publicații.

A lucrat ca profesor la Universitatea din București și a fost ales membru al Academiei Române. Este cunoscut drept creatorul teoriei topologice a funcțiilor analitice. Este totodată creatorul școlii românești de analiză complexă. O stradă din Craiova îi poartă numele.[12] În Gazeta Matematică a publicat articole semnificative privind filosofia matematicii.

Născut în București, și-a petrecut tinerețea la Craiova. Tatăl său era colonel și luptase la Smârdan în Războiul din 1877.[13]

După ce a studiat la școala elementară „Obedeanu” și la Colegiul Național „Carol I” din Craiova, merge în 1907 la Universitatea din Paris, ca trei ani mai târziu să obțină diploma de absolvent. În 1916 obține doctoratul în matematici sub îndrumarea lui Émile Picard.[13]

În 1916 se întoarce în țară pentru a participa la Primul Război Mondial pe frontul din Dobrogea, apoi din Moldova. După încheierea conflagrației, în perioada 1919 - 1921 este profesor de matematică la Universitatea din Iași, iar în perioada 1921 - 1939 la Universitatea din Cernăuți.[13] În 1939 se mută în București, activând mai întâi la Universitatea Politehnica din București, iar din 1941 la Universitatea din București, în perioada 1944 - 1945 fiind rector, iar între 1948 și 1951 decan al Facultăților de Matematică și Fizică.[13]

Este activ și în plan politico-social. Simion Stoilow a fost membru PCR din 1944.[14]Astfel, în perioada 1946 - 1948, a fost ambasador al României în Franța,[13] iar în 1946 este membru al delegației române, conduse de Gheorghe Tătărescu, la Tratatele de pace de la Paris. În iulie 1947, organizează la Club de Chaillot expoziția "L'art français au secours des enfants roumains", unde participă Constantin Brâncuși, iar Tristan Tzara și Jean Cassou scriu prefața catalogului.

A încetat din viață datorită accident vascular cerebral, fiind incinerat la Crematoriul Cenușa; până în 1990 rămășițele sale pământești au fost conservate la Mausoleul liderilor comuniști din Parcul Carol I.

În 1936 este admis ca membru corespondent al Academiei Române, ca în 1945 să devină membru deplin.[13]

În 1946 a pus bazele Institutului de Matematică, căreia i-a fost și director pentru tot restul vieții. Printre membrii institutului s-au numărat și studenți de-ai săi ca: Martin Jurchescu, Cabiria Andreian Cazacu, Corneliu Constantinescu, Nicolae Boboc și Aurel Cornea. Acest institut, închis în 1975 sub regimul comunist, a fost redeschis imediat după căderea acestui regim și îi poartă numele.

Premiul Simion Stoilow este acordat anual de Academia Română celor cu rezultate deosebite în cercetarea matematică.

  • Siméon Stoilow, "Sur une classe de fonctions de deux variables définies par les équations linéaires aux dérivées partielles", Thesis, Paris: Gauthier-Villars, VI u. 84 S. 4 (1916). JFM entry
  • S. Stoïlow, "Sur les singularités mobiles des intégrales des équations linéaires aux dérivées partielles et sur leur intégrale générale", Annales Scientifiques de l'École Normale Supérieure (3) 36, 235-262 (1919) JFM entry
  • Simion Stoïlow, "Leçons sur les principes topologiques de la théorie des fonctions analytiques", Gauthier-Villars, Paris, 1956. MR0082545
  • Simion Stoïlow, "Œuvre mathématique", Éditions de l'Académie de la République Populaire Roumaine, Bucharest, 1964. MR0168435
  1. ^ a b Czech National Authority Database, accesat în  
  2. ^ a b c d MacTutor History of Mathematics archive 
  3. ^ a b , p. 4 http://system.lm-ns.org/index.php/lm/article/download/446/322  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Système universitaire de documentation 
  5. ^ a b c d e Genealogia matematicienilor 
  6. ^ https://www.tandfonline.com/doi/full/10.1080/17476930902999082  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  8. ^ a b c Стоилов Симион, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  9. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  10. ^ a b , p. 5 http://system.lm-ns.org/index.php/lm/article/download/446/322  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  12. ^ Strada Simion Stoilov, Craiova pe harta - Orasul.biz, orasul.biz 
  13. ^ a b c d e f g h i j k l Eufrosina Otlăcan, Simion Stoilow (1887–1961) – matematicianul și omul Arhivat în , la Wayback Machine., Studii și comunicări/Divizia de Istoria Științei, vol. IV, 2011, pp.379–387
  14. ^ Documente funerare despre câțiva membri importanți ai Partidului Comunist din România (1967) 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]