decoperim impreuna farmecul unui oras dunarean si tumultosul trecut al acestuia
sâmbătă, 22 noiembrie 2008
Prima ninsoare din 2008 la Giurgiu
Si eu... nu sunt acolo sa o vad!
Am aflat.. "ochiul care vrea sa vada"...primeste un telefon, si... ce sa ne mai codim, a venit iarna la Giurgiu in toate formele ei. Nu am imagini, din pacate, pentru ca nu sunt la Giurgiu, dar...nu ma supar daca primesc o imagine la alexghemail@gmail.com, sa pot sustine postarea vizual! :)
Ma bucur foarte tare.... e super iarna la Giurgiu, acolo sunt locuri in care oamenii nu calca pe zapada, nu pluteste rahatul si flegmele pe nameti ca prin Bucuresti, vezi copii cu sanii alergand pe strazi spre cel mai apropiat derdelus, familii tinere care-si duc copii la scoala sau la gradinita, pe sanie, si batranei cu butelii pe sanii, opriti la colt de bloc si punand tara la cale!
E la fel de liniste iarna la Giurgiu, poate ca se aud mai putin masinile si "tropaitul" lor pe asfalt sau macadam., asta pentru a se auzi mai bine cum trozneste sub talpile trecatorilor zapada, si cum rad copii alergand si sarind acolo unde zapada e mai mare.
Anul trecut nu aveam site-ul acesta pentru a putea spune cat de frumos este la Giurgiu, cum a fost de Sf. Andrei, sau de Craciun, de Boboteaza..... dar anul asta nu am sa ratez.... am sa va arat cum vad eu iarna in orasul meu natal, in micul oras dunarean ce iarna...se inchide ca un cocon si nu mai sta nici cu fata spre Bucuresti, nici spre Russe, ci pur si simplu se regaseste.....!
Vine vacanta pentru multi, concedii, sarbatori...putin stres ca doar alfel nu se putea, dar bucuria sarbatorilor de iarna nu le poti simti mai bine decat alaturi de cei care te iubesc si cei pe care ii iubesti..... in cazul meu...ei sunt la Giurgiu.
Poate ca v-ati pus problema asta de ceva vreme "unde facem revelionu?", o dilema ce te framanta...in functie de caz..o ora, o zi sau poate chiar o vara. Dupa cum spuneam mai sus, eu cred ca problema este simpla..! Risc sa ajung intr-un monolog prea plicticos...asadar inchei cu cateva imagini de anul trecut! :) trebuia sa pun imagini cu zapada!
luni, 10 noiembrie 2008
O lume mai vesela...o lume ....colorata ! Giurgiu!
Da-i drumu' la lautari si dupaia apucate da privit si da citit!!! Hai!
(Fanfara Ciocarlia - originala din Jud. Giurgiu - Clejani, sat renumit pentru tarafuri si fanfare)
Dar... e ok! Boii de la birouri stau intr-o cladire "NICE", sa-i vada boii din celule mai...caldurosi!
Aberez.... si cu toate astea astia chiar sunt tampiti!
Probabil cate un etaj pentru fiecare categorie...aia de sus .,..au clar meserie de cacat!
Respect pentru POTROCALIU !!(nu e culoare eftina da loc)
Str. G
Strada Ghizdarului!!!
Tin minte f bine ca inainte era o altimentara, apoi a devenit carciuma..dar au pastrat portretul lui Ceausesc, inramat, ce avea cam 1,5m/2m, si se vedea din strada! :) Doua motociclete Simson in fata...pentru pasionati! Imi place ca a diversificat...a bagat si albastru!
Ce sa mai zic.... jos se vand chiloti, pantofi, si toale, si sus e sediul Partidului Rromilor din Giurgiu!
Pe strada garii, cu fatada spre Piata Garii!Monument arhitectural... super cladire, arata excelptional....dar si acum... are ceva aparte.NU?
Acum.... eu din cate stiu Domnul Paunescu, face, sau a facut parte din comisia care dadea aprobari lu' unu si lu' altu ...sa intervina asupra cladirilor cu regim de monument local! DECI????? Domnu' Paunescu... a facut o fapta buna zilele trecute....dar cred ca multe fapte....nebune zilele astea si cele dinnainte! Acu' fiecare cu pacatele lui, ca no fi bai, pana la urma se distruge un oras...nu buzunarul meu! FACA CE VREA!
SA facem pipi pe ea de lege...dupa ce ca nu e ea prea buna...cei care o tin ....
Daca mai aveti imagini ce pot intra in Topul celor mai pestrite cladiri din Giurgiu....le astept pe alexghemail@gmail.com!
joi, 11 septembrie 2008
ORASUL MEU, si "nici nu stiu ca sunt poet"...
Alexandru Macedonski... despre Giurgiu:
("Rondelul Provinciei")
de Alexandru Macedonski
"Orasul mic te fura-ncet
Cu ale lui tacute strade,
Cu oameni prosti, dar cumsecade,
Ce nici nu stiu ca sunt poet.
Cu centrul intim si cochet,
Si fara case cu arcade;
Orasul mic te fura-ncet
Cu ale lui tacute strade.
Prin umbrea parcului discret,
Nu se strecoara mascarade
Si nu s-aud in el tirade
Despre-al politicei secret.
Orasul mic te fura-ncet. "
Consider descrierea cutremurator de asemanatoare cu imaginea de care m-am indragostit, si poate si voi, a acestui mic oras provincia care "...te fura-ncet/Cu ale lui tacute strade", plin de insemnatate si incarcat de istorie.
Din pacate, ceea ce candva stabilea unicitatea acestui oras, aspectul sau in primul rand, oamenii, care acum nici macar cumsecade nu mai sunt, si Dunarea care acum pare mai departe decat asa cum ne-o arata cei dinnaintea noastra, asta sunt departe iar inesteticul grosolan si marlania este laitmotivul,incultura in organizatii culturale, nu mai vorbesc de scoli si licee, si tot asa putem continua!!!
Tot se bat pustanii cu pumnii-n piept ca or sa plece cu viteza glontului din acest oras cu prima ocazie, SA VA FIE DE BINE, habar nu aveti cine sunteti si de unde veniti, pana la urma la ce va trebuie?bani sa fie!
Iar... daca vre-un "oficial", sa-i zicem, ne ofera atentie in aceste momente, trebuie sa spun ca faceti o treaba absolut jalnica in cultura, in ceea ce inseamna esteticul in acest oras si mai ales in pastrarea tinerilor aproape! Omorati orasul Giurgiu ca sa nasteti inca un cartier de suburbie satelitara a capitalei! Nu putem noi oare sa fim unici? orasul Giurgiu cu siguranta este unic si foarte valoros....oamenii n-as prea crede !!!
Dar... sa nu inchei in tonul asta nervos, mai am o surpriza pentru cei ce se vor surprinsi !
“Moment muzical” - Tudor Vianu (despre Giurgiu)
[...] Adeseori am fost prada unor subite revelatii, a unor adancimi desfundate pe negandite in suletul meu. Nu voi uita astfel niciodata tot ce am resimtit ca baiat de 9 sau 10 ani, cand intr-o dimineata, plecat mai devreme ca de obicei, spre scoala, ma folosii de prilej pentru a face o plimbare de-a lungul cheiului din Giurgiu. Trebuie sa fi fost ora 7 si jumatate dimineata. Racoarea diminetii, calmul apelor, delicatul reflex rosiatic al undelor imi umplura deodata pana in varf sufletul, cu aburul eteric al unei usurinte, al unei fericiri delicate si pure, cum n-am mai resimtit de-atunci nimic asemanator. […]
Framentul provine dintr-o incercare de tinerete, publicata recent de profesorul Henri Zalis in volumul Tudor Vianu, Intregul si fragmentul, Buc.,1997,p.34-35.
Daca va incanta subiectul am sa aprofundez.... pana la urma Tudor Vianu este una din adrevaratele personalitati ale orasului Giurgiu dar mai ales nationale.
duminică, 24 august 2008
Exercitiu.....Giurgiu, cel mai prosper oras !!!
Va propun un exercitiu, promit ca nu necesita multa energie si nici timp;
este vorba de un exercitiu de imaginatie cu tema :
Daca Giurgiu ar fi un oras intr-o tara ce pretuieste turismul si cultura, daca Giurgiu ar fi condus de oameni preocupati de peisaj, de Dunare, tineri, de binele comunitatii !!!!
Ce schimbari ar avea loc?
Cateva din schimbarile pe care le-as vedea eu, alaturi de cativa colegi de-ai mei, care au lucrat la aceste imagini, in conditiile unei minime schimbari catre decenta.....
Imaginile fac parte dintr-o serie de simulari "before and after", imagini foarte indragite de primar si mai ales de .... o anume angajata a noastra, a cetatenilor care, dupa cum spunea insasi doamna: sunt cea care se ocupa cu visele in primarie";
Aceste simulari au fost create in cadrul proiectului "Giurgiu oras la Dunare", proiect de planificare urbana si teriala, alaturi de dezvoltarea durabila, realizat de actualul an V Fac. Arh. Peisagera USAMVB - Prof. Vera Dobrescu si Mihai Culescu, in colaborare stransa (pana s-a rupt ata) cu Primaria Municipiului Giurgiu.
Va invit sa va imaginati schimbarile petrecute in Giurgiu, pe Dunare.....samd
marți, 15 iulie 2008
Giurgiu, port la Dunare - motivul pentru care un oras se naste
Palatul Fluvial Ramadan (Gara portuara Giurgiu)
Fara sa va aglomerez prea mult, fiindu-mi foarte drag si considerand ca este motivul existentei acestui oras, Portul orasului Giurgiu este subiectul de astazi.
Initial strict punct strategic de aparare a marfurilor si a granitelor, apoi dezvoltandu-se ca targ, balci, ulterior centru cultural si tot asa, portul si orasul Giurgiu au fost unul si acelasi o vreme indelungata.
Astazi Giurgiu, este un oras cu deschidere la Dunare, dezvoltarea urbana oprindu-se la Canalul Sf. Gheorghe, adica la peste un kilometru de Dunare, aceesul fiind facilitat de podul Bizetz, de peste canal, sosea si cale ferata.
Cum si de ce ," ai aterizat" totusi la Giurgiu? oricine te va trimite in port sa vezi Dunarea, eventual sa bei o cafea sau sa sorbacai o ciorba de peste. Acesta este punctul central de atractie turistica a orasului, si a fost la fel dintotdeauna.
O descriere foarte plastica si imaginativa, a portului de altadata:
“...aceasta lumina in Sadarghatt, portul pe Buriganga, mi-a amintit atat de mult povestirile mamei mele, pe care le-am asimilat, bineinteles cu propriile mele reprezentari, si le-am preluat – cum se intampla de obicei cu filmele – de la tara mult sudica, din Bangladesh, ca sa fiu mai exact, transpunand intreaga configuratie la Giurgiu, pe Dunare. Am facut acest lucru cu certitudinea brusca a unei recunoasteri : asa trebuie sa fi aratat pe atunci momentul cand mama a parasit pentru totdeauna Romania in care crescuse.
Cladire portuara se intindea pe tarm, despartita de magaziile de depozitare si de pravaliile negustorilor printr-o strada ; o cladire dreptunghiulara fara ornamente, care stralucea in soare ca lanurile nesfarsite de grau printre care bunicii mei au calatorit de la Bucuresti la Giurgiu impreuna cu fiica si fiul lor. Din inghesuiala strazii trei trepte duceau la intrarile in hala,in fata carora existau niste usite rotative din bare de metal dispuse in cruce. Tot acolo se vindeau tichete de intrare. Mainile au inghitit lacom banii de pe tablia unsuroasa a mesei, au intins un cupon care iti permitea accesul in cladirea portului si urmatorul pasager s-a atasat sirului de calatori si negustori care asteptau.
Tata-mare… Dupa ce si-a varat portmoneul inapoi in borseta de la brau, s-a dat cu un pas la o parte si i-a lasat sa treaca inaintea lui pe Ruth, apoi pe Curt si pe mama-mare, a ridicat cufarul, l-a impins sub stinghia de metal si dupa ce si-a indreptat tinuta si si-a fixat pe nas pine-nez-ul, cu un gest scurt dar energic, a pus mana, cu blazonul inelului la vedere, pe bara usitei rotative, a impins cufarul cu un sfert de rotatie mai departe. Era in anul 1926, familia S. parasea definitiv Romania, nici unul dintre ei nu avea s-o mai vada vreodata si tata-mare a luat hotararea sa faca de asta data o calatorie comoda intr-o ambianta corespunzatoare si foarte agreabila, cu vaporul pe Dunare de la Giurgiu pana la Viena.
… Si in trecutul acela filmat prin care ma misc eu insumi, familia S. a pasit in cladirea portului, un spatiu fara ferestre, cu acoperisul deschis ; pe partea dispre fluviu se afla un glilaj care se intinde pe toata lungimea tavanului, cu deschideri romboidale, strabatute de lumina soarelui, aruncand pete alunecoase, lichide, pe pardoseala de piatra si pe perete si hasurand in aerul prafos benzi albastre. Dupa zgomotul strazii in hala e aproape liniste. Franturi singulare de sunet rasuna din pereti, ceea ce ii da incaperii o demnitate nejustificata. In corpul central sunt amplasate banci la distante egale, pe care le ocupa doar cativa calatori, in timp ce grupuri intregi de oameni stau si asteapta pe paturi intinse, femeile cu tulpanele pe cap, barbatii in pantaloni de doc, inconjurati de coserci.
… Fluviul care aluneca adanc in peisaj, Dunarea, de care auzise, nu era albastra, ci galbena ca nisipul.
- Suntem in
Citat din: "Muzica inghitita" de Christian Haller 1994/"Die verschluckte Musik"/Trad. Nora Iorga/Editura Polirom2004
Cateva repere istorice, e musai sa le prezint pentru a crea atmosfera vremurilor :1889 - 1909 Anghel Saligny proiecteaza portul Ramadan - Giurgiu (click pt detalii)
1927 – Moartea Regelui Ferdinand (Regenta).
1929 – Centenarul Eliberarii Giurgiului. Ample manifestari omagiale cu participarea cetatenilor orasului si ai localitatilor invecinate, la care au luat parte inalte oficialitati guvernamentale. Initiativa si coordonarea acestui deosebit spectacol a apartinut ilustrilor profesori Alexandru Cartojan si Mauriciu Kandel
1933 – 1939 – Giurgiu capata rangul de municipiu.
1935 – Se modernizeaza Palatul Fluvial Ramadan (Gara portuara Giurgiu) – in forma de vapor – cea mai moderna si cea mai frumoasa de pe tot malul Dunarii (Arh. Petre Antonescu)
“Cladirea portului (soseaua Portului), desfasurata pe 1100 mp, are arhitectura cu aspectul unui vapor, pe fatada ei se afla o placa comemorativa din marmura, care aminteste ca la 16 mai 1876 s-a imbarcat pe vasul Radetki, in acest port marele poet revolutionar bulgar Hristo Botev. In anul 1905, cand a fost inaugurat portul Giurgiu, cladirea lui era formata dintr-o sala de asteptare, spatii administrative pentru autoritatile portuare (capitania, politia, vama, gara feroviara, compania de graniceri, serviciul medical pentru dezinfectarea pasagerilor, agentiile societatilor de navigatie fluviala romana, austriaca, maghiara, rusa, cantina magazie-depozit de sare. »
Mic indreptar turistic Giurgiu 1986
Dan Capatana
Nicolae Ilinca
Editura Sport-Turism
Bucuresti,1986
Manevre de acostare in Portul Ramadan - Giurgiu
1929 - Macarale in portul de pe Canalul Sf. Gheorghe(sau Canalul Plantelor, Canalul Florilor, Canalul Cama, Bizetz) - Giurgiu
Bazinul de iernat al Portului Ramadan Giurgiu. - 1929
Cladirile din Portul Ramadan - Giurgiu :
Palatul Fluvial Ramadan (Gara portuara Giurgiu) - astazi