vindecător
Jump to navigation
Jump to search
Romanian
[edit]Etymology
[edit]From vindeca + -tor. Cf. also Late Latin vindicator.
Pronunciation
[edit]Adjective
[edit]vindecător m or n (feminine singular vindecătoare, masculine plural vindecători, feminine and neuter plural vindecătoare)
Declension
[edit]| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative/ accusative |
indefinite | vindecător | vindecătoare | vindecători | vindecătoare | |||
| definite | vindecătorul | vindecătoarea | vindecătorii | vindecătoarele | ||||
| genitive/ dative |
indefinite | vindecător | vindecătoare | vindecători | vindecătoare | |||
| definite | vindecătorului | vindecătoarei | vindecătorilor | vindecătoarelor | ||||
Noun
[edit]vindecător m (plural vindecători, feminine equivalent vindecătoare)
Declension
[edit]| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | vindecător | vindecătorul | vindecători | vindecătorii | |
| genitive-dative | vindecător | vindecătorului | vindecători | vindecătorilor | |
| vocative | vindecătorule | vindecătorilor | |||