concentrare
Etimologie
Din a concentra.
Pronunție
- AFI: /kon.ʧen'tra.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului concentrare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | concentrare | concentrări |
| Articulat | concentrarea | concentrările |
| Genitiv-Dativ | concentrării | concentrărilor |
| Vocativ | concentrare | concentrărilor |
- acțiunea de a (se) concentra și rezultatul ei.
- însușire a atenției care constă în fixarea prelungită a conștiinței asupra unui obiect, a unei probleme sau a unei activități și sustragerea de la altele.
- operație de separare a mineralelor utile de cele sterile, utilizând metoda flotației, gravimetriei, magnetică etc.
- (chim.) operație de mărire a concentrației unui component dintr-un amestec sau dintr-o soluție.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
|
Referințe
- DEX '98 via DEX online