dotter
(svenska)
Etimologie
Din suedeză veche dōttir, care provine din limba nordică veche dóttir < proto-germanică *duhtēr („fiică”).
Înrudit cu daneză datter, engleză daughter, faroeză dóttir, germană Tochter, limba gotică 𐌳𐌰𐌿𐌷𐍄𐌰𐍂 (dauhtar), islandeză dóttir, neerlandeză dochter, norvegiană (bokmål) datter și norvegiană (nynorsk) dotter.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului dotter | ||||
| c. | Singular | Plural | ||
| Nehotărât | Hotărât | Nehotărât | Hotărât | |
| Nominativ | dotter | dottern | döttrar | döttrarna |
| Genitiv | dotters | dotterns | döttrars | döttrarnas |
- fiică
- Min dotter studerar på Chalmers.
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- dotterbarn
- dotterbolag
- dottercell
- dotterdotter
- dotterföretag
- dotterkärna
- dotterson
- dotterspråk
- dottersvulst
- dottertumör
- kusindotter
- sondotter
- styvdotter
- svärdotter