lanț

română

Etimologie

Din bulgară ланek (lanec).

Pronunție

• AFI: /lanʦ/

Substantiv

Declinarea substantivului lanț
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	lanț	lanțuri
Articulat	lanțul	lanțurile
Genitiv-Dativ	lanțului	lanțurilor
Vocativ	lanțule	lanțurilor

1. șir de verigi, de plăci, de zale etc. metalice, unite între ele pentru a forma un lot, care servește spre a lega ceva, a transmite o mișcare etc.
2. instrument format dintr-un șir de vergele groase, cu care se măsoară lungimile de teren.
3. lucrătură simplă făcută cu croșeta, care constă dintr-un șir de ochiuri înlănțuite.
4. lanț mic, de obicei din metal prețios, servind ca podoabă (la mână, la gât).
5. (fig.) tot ceea ce constituie o legătură puternică; ceea ce încătușează libertatea, independența cuiva.
6. șir continuu de elemente, ființe, lucruri, stări asemănătoare.
7. șir format din mai mulți atomi legați între ei; catenă.

Cuvinte derivate

• dezlănțui
• lănțișor
• lănțuș
• lănțușor
• înlănțui

Cuvinte compuse

• reacție în lanț
• lanț cauzal închis

Expresii

• A se ține lanț = a se succeda (în număr mare)

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• nalț

Referințe

• DEX '98 via DEX online