peisaj

română

Variante

• peisagiu

Etimologie

Din franceză paysage, italiană paesaggio.

Pronunție

• AFI: /pe.iˈsaʒ/

Substantiv

Declinarea substantivului peisaj
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	peisaj	peisaje
Articulat	peisajul	peisajele
Genitiv-Dativ	peisajului	peisajelor
Vocativ	peisajule	peisajelor

1. parte din natură care formează un ansamblu artistic și este prinsă dintr-o singură privire; priveliște; aspect propriu unui teritoriu oarecare, rezultând din combinarea factorilor naturali cu factorii creați de om.
2. gen de pictură sau de grafică având ca obiect reprezentarea cu precădere a priveliștilor din natură; (concr.) tablou, fotografie care reprezintă un peisaj.
3. descriere, reprezentare a naturii în opere literare; compoziție literară descriptivă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online