plural

română

Etimologie

Din latină pluralis, italiană plurale, germană Plural.

Pronunție

• AFI: /plu'ral/

Substantiv

Declinarea substantivului plural
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plural	plurale
Articulat	pluralul	pluralele
Genitiv-Dativ	pluralului	pluralelor
Vocativ	pluralule	pluralelor

1. categorie gramaticală care arată că este vorba de două sau de mai multe ființe sau lucruri de același fel.

Antonime

• singular

Cuvinte compuse

• pluralul autorității, pluralul maiestății
• pluralul autorului
• pluralul modestiei
• pluralul politeții, pluralul reverenței

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului plural
	Singular	Plural
Masculin	plural	plurali
Feminin	plurală	plurale
Neutru	plural	plurale

1. (gram.) care indică pluralul, de plural, al pluralului.
2. (fig.) (rar) multilateral.

Cuvinte compuse

• atenție plurală

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online