structură
Etimologie
Din franceză structure < latină structura.
Pronunție
- AFI: /strukˈtu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului structură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | structură | structuri |
| Articulat | structura | structurile |
| Genitiv-Dativ | structurii | structurilor |
| Vocativ | structură | structurilor |
- mod de organizare internă, de alcătuire a unui corp, a unui sistem; mod de asociere a componenților unui corp sau a unui întreg organizat, caracterizat prin forma și dimensiunile fiecărui element component, cum și prin aranjarea lor unul față de celălalt.
- (spec.) dispoziție a atomilor în molecula unei substanțe.
- (spec.) mod de grupare a moleculelor într-un corp sau într-o substanță minerală.
- mod de așezare și asamblare a părților corpului omenesc, ale corpului animalelor, ale plantelor sau ale țesuturilor lor.
- (psih.) factură, alcătuire, conformație.
- mod de construire a unui edificiu, a unui pod etc.
- mod de alcătuire a unei opere literare, muzicale etc.
- mod specific de organizare a elementelor constitutive ale unei limbi.
- mod de organizare, de întocmire a societății din punct de vedere economic, social-politic și cultural; orânduire.
- mod de organizare a unei ramuri de producție, a unui domeniu de activitate, a unei instituții, organizații etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din structura.
Pronunție
- AFI: /struk.tuˈrə/
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru structura.
Referințe
- DEX '98 via DEX online