Vizualizare sursă pentru „Legiunea Română din Praga”

{{Infocaseta Unitate militară
|unit_name= Legiunea Română din Praga
|image=[[File:Prag-Josefskaserne.jpg|200px]]
|caption=Cazarma [[K.u.K.]] [[Franz Joseph al Austriei|Franz Joseph]] din [[Praga]] în [[1903]]
|dates= [[30 octombrie]] [[1918]] - [[2 decembrie]] [[1918]]
|country= {{flagicon|Romania}} [[România]]
|allegiance={{flagicon|Romania}} [[Consiliul Național Român Central]]
|branch=[[File:Infanterie - Semn de arma.png|border|16px]][[Infanterie]]
|type= 
|role= Asigurarea ordinii și securității în [[Praga]], precum și pe o rază de 10 kilometri în jurul acesteia.
|size= 
|command_structure=
|garrison= [[Praga]]
|garrison_label= Tabăra de bază
|nickname=
|patron=
|motto=
|colors=[[File:Flag of the United Principalities of Wallachia and Moldavia (1859 - 1862).svg|20px]]
|colors_label=
|march=
|mascot=
|equipment=
|equipment_label=
|battles= 
|anniversaries=
|decorations= 
|battle_honours=
<!-- Comandanți -->
|ceremonial_chief =
|ceremonial_chief_label =
|commander1= Alexandru Simon
|commander1_label= [[Căpitan]] (r)
|commander2= Zeno Herbay
|commander2_label=[[Locotenent]]
|commander3=
|commander3_label=
|notable_commanders=
<!-- Insignă -->
|identification_symbol=
|identification_symbol_label=
|identification_symbol_2=
|identification_symbol_2_label=
|identification_symbol_3=
|identification_symbol_3_label=
<!-- Avioane -->
|aircraft_attack=
|aircraft_bomber=
|aircraft_electronic=
|aircraft_fighter=
|aircraft_interceptor=
|aircraft_patrol=
|aircraft_recon=
|aircraft_trainer=
|aircraft_transport=
}} 
{{Istoriaromânilor}}
'''Legiunea Română din Praga''' a fost o [[unitate militară]] formată din foști [[Soldat|soldați]] și [[ofițer]]i [[Armata Austro-Ungară|austro-ungari]] constituită în [[Praga]] în [[30 octombrie]] [[1918]], cu scopul declarat al concentrării, organizării și expedierii acestora spre [[Transilvania]], pentru a se pune la dispoziția noilor autorități române. Formarea ei a fost direct legată de înființarea [[Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena|Senatului Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena]], căruia i-a fost ulterior subordonată. Organizarea ei a reprezentat un segment al unui plan mai vast de creare a unei forțe militare regulate, care să fie la dispoziția [[Consiliul Național Român Central|Consiliului Național Român Central]].

Formațiunea a activat în perioada marcată de schimbările militare, politice și sociale care au culminat cu destrămarea și prăbușirea [[Imperiul Austro-Ungar|Imperiului Austro-Ungar]], prin unitățile sale aducându-și contribuția la proclamarea independenței [[Cehoslovacia|Cehoslovaciei]], precum și la apărarea acestui act politic până la constituirea unei forțe armate proprii cehoslovace. 

Odată cu restabilirea ordinii în Praga și cu consumarea ultimelor încercări de redresare a monarhiei austro-ungare, Legiunea și-a considerat misiunea încheiată și s-a repatriat pe o rută care a parcurs [[Austria]] și [[Statul slovenilor, croaților și sârbilor|Regatul Sârbo-Croato-Sloven]]. Dat fiind că viitorul Banatului nu era încă definitiv lămurit, comandamentul militar sârb a pus în practică dezarmarea forțele militare bine echipate ale Legiunii aflate în tranzit, aducându-și în acest mod contribuția la împiedicare formării unei armate proprii transilvănene. În cele din urmă toți soldații Legiunii au ajuns totuși în Transilvania și unitatea s-a autodizolvat în [[2 decembrie]] la [[Cluj]]. Majoritatea membrilor acesteia s-au înrolat ulterior în [[Gărzile Naționale Române]] și în [[Armata Română]] din Transilvania.

==Context==
[[File:Prag-Smichov Kaserne.png|thumb|300px|left|<div style="text-align:center">Cazarma [[K.u.K.]] Albrecht din [[Praga]] (circa [[1900]])</div>]]
În ultimele zile ale lunii octombrie 1918, pe [[front]]ul din [[Italia]] [[Armata Austro-Ungară]] a suferit o înfrîngere decisivă în [[Bătălia de la Vittorio Veneto]], înfrângere în urma căreia a fost deschisă o breșă în frontul acesteia. În paralel, o serie de mișcări sociale asociate luptei duse pentru [[autodeterminare]] de către [[Naționalitate|naționalitățile]] [[Imperiul Austro-Ungar|Imperiului Austro-Ungar]], au făcut inutile încercările [[împărat]]ului [[Carol I al Austriei|Carol I]] și ale demnitarilor statului dualist, de a salva de la disoluție Dubla Monarhie. În acest context, prăbușirea armatei imperiale și emiterea de către împărat a manifestului ''„Către popoarele mele credincioase”'', prin care supușii împăratului Carol au fost încurajați să își constituie consilii și senate militare, au creat condiții favorabile pentru înființarea unor senate și legiuni românești formate din foști militari austro-ungari.<ref>Românii apărând Praga.Fragmente..., Groza, 2015, p. 236</ref>

La [[Praga]], într-o conjunctură favorabilă concentrării și organizării soldaților români transilvăneni, în toamna anului 1918 s-au aflat ''Regimentul 2 Brașov'' (încărtiruit în cazarma „Franz Joseph”), o parte a ''Regimentului 51 Cluj'' (cu o componentă românească mai mare de 50 % <ref>Pállukács, Hajnal; Pop, Anamaria-Alexandra; Regimentul 51 Infanterie Cluj; în Lucrările Conferinței Naționale „Fragmente din trecut.Tinerii cercetători și Istoria” - Cluj-Napoca, 27-29 martie 2015; Presa Universitară Clujeană; Cluj; 2015; ISBN 978-973-595-876-3; p. 225</ref>) și ''Regimentul 37 Oradea'' (încartiruit în cazarma „Albrechts”). Pe data de [[28 octombrie]] 1918 [[Consiliul Național Cehoslovac]] a proclamat [[Independență|independența]] [[ceh]]ilor, act asociat cu ocuparea principalelor instituții administrative și [[Manifestație|manifestații]] cu caracter național. În aceeași zi trupele românești concentrate în Praga au refuzat să tragă în manifestanții cehi<ref name=rapdtsa>Românii apărând Praga.Fragmente..., Groza, 2015, p. 237</ref> pentru a înăbuși demonstratiile de stradă.<ref>Voluntarii români din Transilvania în lupta împotriva Puterilor Centrale..., Țuțu, 1968, p. 1141</ref> Deoarece majoritatea unităților militare constituite din cehi – la acea vreme erau angajate în luptă în alte zone ale imperiului și constituirea unei forțe armate naționale era doar începută, liderii cehoslovaci mizând pe spiritul de solidaritate al românilor, au apelat la sprijinul acestor forțe militare pentru a opune rezistență unor eventuale acțiuni cu caracter represiv,<ref name=rapdtsa/> cu atât mai mult cu cât în oraș se găseau și regimentele ''68 Szolnok'' ([[Maghiari|maghiar]]) și ''73 Eger'' (german).<ref name=rardsgnrun>Mareș, Cristian; [http://www.satu-mare.ro/fisiere/pagini_fisiere/EN9.pdf Revoluția din Ardeal din 1918 și Gărzile naționale române (I)] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20150824010901/http://www.satu-mare.ro/fisiere/pagini_fisiere/EN9.pdf |date=2015-08-24 }}; Eroii neamului, An III Nr. 4 (9), dec. 2011, pp. 16-19; p.19</ref>

==Constituirea Legiunii==
[[Fișier:Desträmarea Austro-Ungariei.jpg|thumb|left|300px|<div style="text-align:center">Destrămarea [[Imperiul Austro-Ungar|Austro-Ungariei]]</div>]]
Încurajate de rapiditatea cu care cehii și-au declarat independența, trupele românești au procedat la organizarea unui corp expediționar care să să deplaseze în Ardeal, pentru a se pune la dispoziția noilor autorități române.<ref>Mircea, Ionela-Simona; [http://smg.mapn.ro/SIA/18_Armata_romana_patrimoniul_national.pdf Rememorări, 1918. Gavril Crișan despre Garda Națională de la Alba Iulia] {{Webarchive|url=https://web.archive.org/web/20151224111047/http://smg.mapn.ro/SIA/18_Armata_romana_patrimoniul_national.pdf |date=2015-12-24 }} (pp. 178-186); în ''Armata română și patrimoniul național''; Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei; București; 2010; ISBN 978-606-524-077-3; p. 179</ref>

Pe data de [[30 octombrie]] 1918, la [[Martin, Slovacia|Turčiansky Svätý Martin]] s-a semnat ''„Proclamația poporului slovac”'', prin care [[Slovacia]] a devenit parte a [[Cehoslovacia|Cehoslovaciei]].<ref>[http://www.academia.edu/6493699/D._Vanko_-_Ludov%C3%ADt_Boor_%C5%9Fi_Ivan_Bujna_personalit%C4%83%C5%A3i_ale_slovacilor_evanghelici_din_Rom%C3%A2nia_%C3%AEn_secolul_XX D. Vanko - L'udovít Boor și Ivan Bujna – personalități ale slovacilor evanghelici din România în secolul XX], Revista Bistriței XXVI/2012, p. 268; accesat la 19 martie 2016</ref> În aceeași zi, ca urmare a inițiativei preotului militar ''Laurențiu Curea'' a avut loc o întrevedere a ofițerilor români din cazarma aflată la Praga a ''Regimentului 51 Cluj'' și s-au pus bazele unui ''Consiliu Național Român'' și ale unei formațiuni militare, prin care românii<ref name=rapdtsa/> {{citat|să dea o mână de ajutor cehilor și pe urmă, ajunși acasă să lupte pentru dezrobirea Ardealului și Banatului<ref name=rapdtsa/>}}

Concomitent, s-a luat legătura și cu ofițerii celorlalte 2 regimente cu etnici români, pentru ca aceștia să se pună la dispoziția noilor autorități militare românești înființate. O delegație din rândul ofițerilor adunați a intrat în aceeași zi în legătură și cu liderii Consiliului Național Cehoslovac, pentru a-i asigura de sprijin. Noua formațiune militară în curs de constituire urma să asigure ordinea și securitatea în oraș, precum și pe o rază de 10 kilometri jurul acestuia,<ref name=rapdtsa/> urmând să-și dea concursul inclusiv în cazul unei rezistențe maghiaro-germane.<ref name=rardsgnrun/>

Soldații români au continuat cu luarea unor măsuri asiguratorii. Astfel, fideli fiind în continuare ideii de imperiu, [[general]]ii Comandamentului austriac din Praga, Kestranek și Stonsche<ref name=rapdtsa/> au fost arestați, soldații maghiari existenți au fost dezarmați<ref name=rapdto>Românii apărând Praga.Fragmente..., Groza, 2015, p. 238</ref> și membri organizației revoluționare paramilitare<ref name=rapdtsa/> a [[Sokol (mișcare)|sokolilor]] cehi de pe plan local, au fost înarmați cu armament din depozitele celor 3 regimente.<ref name=rapdto/>

La [[1 noiembrie]] 1918 ''Legiune Română din Praga'' s-a constituit oficial din efectivele reduse ale celor trei regimente preponderent românești (la care s-au adăugat și români din [[Regatul României]] căzuți prizonieri<ref name=rapdtn>Românii apărând Praga.Fragmente..., Groza, 2015, p. 239</ref>) printr-o ședință în localul școlii germane, iar la [[3 noiembrie]] în sala de gimnastică a acesteia, s-a sfințit drapelul românesc și s-a depus jurământul de credință față de națiunea română în forma stabilită de [[Consiliul Național Român Central]], nou-înființat.<ref name=rapdto/>

==Organizare și funcționare== 
Efectivele Legiunii care au numărat la 1 noiembrie 1425 de suflete, au crescut pe măsură ce soldații fostei armate austro-ungare au părăsit frontul pentru a se îndrepta spre casă, fie pe măsură ce din lagărele de prizonieri au fost eliberați alți soldați.<ref name=rapdtn/>

Comandant a fost desemnat [[căpitan]]ul de rezervă Alexandru Simon<ref name=rapdto/> din ''Regimentul 2 Infanterie'',<ref name=rardsgnrun/> secondat de [[locotenent]]ul Zeno Herbay. Preotul militar Laurențiu Curea a fost delegat administrator și [[sublocotenent]]ul Gavril Câmpeanu, secretar. S-au creat 3 trei resorturi conduse fiecare de un responsabil: „Intendența” (responsabil sublocotenent ''Gavril Câmpeanu''), „Serviciul de legătură cu Consiliul Național Cehoslovac” (responsabili subofițerii cunoscători ai [[Limba cehă|limbii cehe]] Octavian Bohățel și [[Horia Petra Petrescu]]) și „Serviciul medical” (responsabil medicul Brutus Macavei).<ref name=rapdto/> Împărțirea efectivului s-a făcut în cinci companii. Cu scop de individualizare a soldaților, din [[9 noiembrie]] 1918 comandantul acesteia a dispus renunțarea la vechile însemne imperiale și purtarea în locul acestora la braț și pe chipiu a unei panglici tricolore cu inscripția „Legiunea Română”.<ref name=rapdpz>Românii apărând Praga.Fragmente..., Groza, 2015, p. 240</ref>

În perioada 4–[[24 noiembrie]] 1918, comandamentul Legiunii a luat o serie de măsuri în ceea ce privește asigurarea unor condiții acceptabile de [[igienă]], instituirea ordinii și disciplinei, echiparea și înarmarea, organizarea unei [[Propagandă|propagande]] active contra  ideilor propagate de [[Revoluția din Octombrie|Revoluția bolșevică]] din [[Rusia]] și asigurarea cu rapiditate a asistenței militare. Consiliul Național Cehoslovac a pus la dispoziția Legiunii române un spațiu pentru încărtiruire, armament, alimente, medicamente și o soldă zilnică.<ref name=rapdpz/>

Printr-o declarație, conducătorii Legiunii Române din Praga s-au subordonat ''Senatului Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților'' din [[Viena]] (îndrumat de trimisul [[Partidul Național Român din Ungaria și Transilvania|Partidului Național Român]] din Transilvania, [[Iuliu Maniu]]), organism care-și propusese gruparea și organizare în jurul său a soldaților și ofițerilor români din vestul Dublei Monarhii și care la data de 1 noiembrie trimesese o delegație (formată din ofițerii Petru Popovici și Emil Colbazi<ref>Groza, Mihai-Octavian; [http://centrulslavici.uvvg.ro/wp-content/uploads/2015/06/vol10.pdf Drumul spre Alba-Iulia trece prin Viena. Activitatea Senatului Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena (31 octombrie-27 noiembrie 1918)]; Administrație românească arădeană Studii și comunicări din Banat – Crișana, Vol. X; "Vasile Goldiș" University Press; Arad; 2015; ISBN 978-973-664-439-9, pp. 163-179; ; p. 170</ref>) la Praga. Pentru a colabora eficient Legiunea Română din Praga a trimis un delegat ca membru al ''Senatului Militar Român Central''.<ref name=rapdtn/>

==Activitate==
Pe parcursul lunii noiembrie 1918, s-au depus eforturi semnificative cu scopul de a localiza, concentra, organiza și încadra în continuare soldați români din fosta armata austro-ungară în cadrul Legiunii.<ref name=rapdpz/>

Conform înțelegerii încheiate de partea română (reprezentată de ofițerii Gheorghe Repede, Laurențiu Curea și V. Cioban<ref name=rardsgnrun/>) cu liderii Consiliului Național Cehoslovac (reprezentat de dr. Scheiner<ref name=rardsgnrun/>), militarii Legiunii au contribuit la menținerea ordinii în Praga, precum și la sprijinirea acțiunilor desfășurate de ''Regimentul 28'' ceh. De asemeni, au participat la lucrările de fortificare și întărire a cazărmilor militare și a altor puncte importante din oraș, pentru ca acesta să facă față în eventualității declanșării unei eventuale intervenții de represiune, după cum au contribuit la repunerea în funcțiune a unor activități industriale, a unor clădiri și a unor instalații dezafectate necesare reluării activității economice.<ref name=rapdpz/>
::<small>''Este de menționat că, succesov unei la solicitări de ajutor din partea Consiliului Național Ceh, o parte din trupele române din Viena organizate și încadrate de către Senatul Militar Român Central (anume fostul Regiment 2 de la Brașov, sub comanda colonelului Alexandru Simion) au fost trimise la [[Praga ]], pentru a ajuta la calmarea manifestările naționaliste ale celor care erau încă adepții ideii de imperiu și a asigura liniștea.<ref>Groza, Mihai-Octavian; ''[http://www.academia.edu/4828802/Iuliu_Maniu_%C5%9Fi_activitatea_Senatului_Militar_Rom%C3%A2n_Central_al_Ofi%C5%A3erilor_%C5%9Fi_Solda%C5%A3ilor_din_Viena_31_octombrie-27_noiembrie_1918_ Iuliu Maniu și activitatea Senatului Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena (31 octombrie-27 noiembrie 1918)]''; Caiete Silvane, septembrie 2013, p. (6 - Nr. de ordine)</ref>''</small>

Spre sfârșitul acestei luni însă, dat fiind că soldați români nu mai soseau de pe front și în contextul restabilirii ordinii în Praga și a eșecului ultimelor încercări de redresare a monarhiei austro-ungare, Legiunea Română din Praga și-a considerat misiunea încheiată.<ref name=rapdpu>Românii apărând Praga.Fragmente..., Groza, 2015, p. 241</ref> Conducerea Legiunii a luat în calcul acordarea de sprijin militar cehilor pentru eliberarea Slovaciei, într-un moment în care teritoriul slovac era amenințată de trupele maghiare, ulterior urmând ca trupele române să treacă în Ardeal. După primirea știrii despre convocarea [[Marea Adunare Națională de la Alba Iulia|Mareii Adunări Naționale de la Alba Iulia]] însă, planul a fost abandonat și s-a trecut la elaborarea unui plan de expediere directă a a soldaților spre Transilvania.<ref name=rapdpz/>

Este de menționat faptul că, prin organizarea unor unitati militare [[Consiliul Național Român Central]] a urmărit consolidarea pozitiei sale.<ref name=nutuuzds>Partidul National Roman din Transilvania si problema unirii, Nuțu, 1968, p. 1026 (18)</ref> Printr-un plan mai vast al acestui Consiliu, s-a urmărit însă și organizarea unei forțe militare regulate, înafară de cea reprezentată de [[Gărzile Naționale Române]]. În acest context, unitățile din etnici români care s-au aflat la Pragu trebuiau să revină în Transilvania conform indicațiilor Senatului de la Viena.<ref name=nutuuzdsa>Partidul National Roman din Transilvania si problema unirii, Nuțu, 1968, p. 1027 (19)</ref>

==Drumul spre casă==
===Cadrul Convenției de Armistițiu===
{{articolprincipal|Convenția militară de la Belgrad din 13 noiembrie 1918}}
Convenția de armistițiu care a fost semnată la [[Belgrad]] la data de [[13 noiembrie]] între Antantă – reprezentată de [[general]]ul [[Louis Franchet d'Esperey]] si [[guvern]]ul [[Mihály Károlyi|Karolyi]]<ref name=nutuuzds/>, a determinat apariția unei situații cu caracter relativ confuz fixând [[Linia de demarcație în Transilvania (1918-1919)|o linie de demarcație între trupele Antantei si acelea ale Ungariei]], într-un context în care teritoriile aflate la sudul acestei linii au rămas în administrația statului meaghiar și în [[Banat]] au intrat trupe [[Sârbi|sârbe]]. Astfel, exercitarea autoritatii Consiliilor Naționale a devenit dificilă.<ref>Partidul National Roman din Transilvania si problema unirii, Nuțu, 1968, p. 1021 (13)</ref>

Cadrul Convenției lăsând loc de o interpretare mai elastică, nu era clar dacă garzile și trupele cu caracter național român organizate de Consiliul Național Român Central, ar fi trebuit sau nu să părăsească teritoriul ce urma a fi evacuat.<ref>Partidul National Roman din Transilvania si problema unirii, Nuțu, 1968, p. 1028 (20)</ref> Astfel, unele formațiuni care primiseră ordin să traverseze teritoriul evacuat si să se îndrepte spre [[Arad]] au fost dezarmate de către trupele sârbe.<ref name=nutuuzdsa/>

===De la Praga la Cluj===
[[Fișier:Galicia (Osztrák-Magyar Birodalom).JPG|thumb|right|200px|<div style="text-align:center">Ruta [[Cracovia]] - [[Liov|Lemberg]] - [[Colomeea]]</div>]]
O echipă de recunoaștere condusă de către [[sublocotenent]]ul ''Comșa'' fost trimisă până la [[Cracovia]], pentru a verifica mai întâi posibilitatea întoarcerii prin [[Galiția]]. Datorită faptului că între [[ucraineni]] și [[polonezi]] izbucniseră lupte și linia dintre [[Liov|Lemberg]] și [[Colomeea]] fusese întreruptă<ref name=rapdpu/> prin aruncarea în aer a podului de peste [[râul San]] la [[Przemyśl]],<ref>Groza, Mihai-Octavian; ''[http://www.academia.edu/12832315/Mihai-Octavian_Groza_Senatul_Militar_Rom%C3%A2n_Central_al_Ofi%C5%A3erilor_%C5%9Fi_Solda%C5%A3ilor_din_Viena_31_octombrie-27_noiembrie_1918_Cluj-Napoca_Editura_Argonaut_2015 Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena (31 octombrie-27 noiembrie 1918)]''; Editura Argonaut; Cluj-Napoca; 2015; ISBN 978-973-109-554-7; p. 120</ref> proiectul a fost abandonat, la fel cum a fost abandonat și proiectul de reîntoarcere în Transilvania pe drumul cel mai scurt, datorită refuzului conducerii maghiare de a autoriza traversarea [[Ungaria|Ungariei]]. La final s-a ales pentru a ajunge la timp la deschiderea Marii Adunări Naționale de la Alba-Iulia, drept rută de repatriere un drum care a parcurs [[Austria]] și [[Statul slovenilor, croaților și sârbilor|Regatul Sârbo-Croato-Sloven]].<ref name=rapdpu/>

Conform cererii comandanților Legiunii, Consiliul Național Cehoslovac a pus la dispoziție militarilor români o garnitură de tren, bani necesari pentru acoperirea cheltuielilor de transport, precum și echipamentul și armamentul necesare. De asemeni, pentru a facilita călătoria același consiliu a eliberat o scrisoare de recomandadare către autoritățile sârbo-croato-slovene.<ref name=rapdpu/>

Pe data de [[24 noiembrie]] 1918 activitatea din Praga a Legiunii a luat sfârșit, militarii români îmbarcându-se în tren pe [[25 noiembrie]] într-un cadru festiv, însoțiți fiind de o companie cehă și de muzică militară. Pe parcursul drumului comanda a fost preluată de către locotenentul ''Virgil Mircea'', căpitanul ''Simon'' și locotenentul ''Herbay'' râmânând în Praga pentru a definitiva predarea inventarului. La [[Zagreb]] însă, unitățile românești au fost oprite și dezarmate în mod umilitor<ref name=rapdpu/> de către sârbi.<ref name=rardsgnrun/> Dat fiind că viitorul Banatului nu era încă definitiv  lămurit, prudent, comandamentul militar sârb a decis astfel să dezarmeze forțele militare bine echipate ale Legiunii, spulberând în acest mod speranța românilor din Ardeal de formare a unei armate proprii.<ref name=zoltan>{{en icon}}Szász, Zoltán; [http://mek.oszk.hu/03400/03407/html/436.html The Political Activization of the Romanian Middle Class] in Institute of History of the Hungarian Academy of Science ''History of Transylvania'', Vol. III – From 1830 to 1919, XIV. Revolutions and national movements after the collapse of the monarchy (1918-1919); Atlantic Research and Publications, Inc.; 2001-2002; pp. 3-753</ref> În cele din urmă toți soldații acesteia au ajuns Transilvania,<ref name=zoltan/> fiind la [[Cluj]] pe [[2 decembrie]],<ref name=rapdpu/> dată la care Legiunea Română din Praga s-a autodizolvat. Ulterior, majoritatea ofițerilor și soldaților unității s-au înrolat în [[Gărzile Naționale Române]] și în [[Armata Română]] din Transilvania.<ref name=rapdpd>Românii apărând Praga.Fragmente..., Groza, 2015, p. 242</ref>

Problemele pe care le-a întâmpinat Legiunea în timpul drumului de la Praga, au reprezentat unul dintre motivele pentru care Consiliul Național Român Central a adresat un memoriu ministrului pentru afaceri externe al Frantei. În acest memoriu, Consiliul a cerut să se intervină la Consiliul de război al Antantei în scopul modificarii unor prevederi neclare, a unor formulări echivoce sau defavorabile intereselor etnicilor români din Transilvania, ale Convenției de armistițiu.<ref name=nutuuzdsa/>

==In memoriam==
[[File:Mica Antanta.svg|thumb|right|200px|<div style="text-align:center">[[Mica Antantă]]</div>]]
În anul [[1935]] în prezența unui fost membrul al Legiunii – în același timp și reprezentant al [[România|României]], doctorul ''Gheorghe Repede'',<ref name=rapdpd/> autoritățile cehoslovace au amplasat o placă omagială din bronz pe clădirea Comandamentului Militar din Praga,<ref name=rardsgnrun/> cu următorul text:{{citat|În această clădire s-a preluat imperiul cehoslovac, cu prețiosul concurs al soldaților români din armata poporului aliat.<ref name=rapdpd/>}}

Dupa Primul Război Mondial, voluntari români – inclusiv dintre cei aflați l-a Praga, s-au organizat într-o ''Uniune a foștilor voluntari din Războiul pentru întregirea neamului'' și au editat ''Gazeta voluntarilor'' între anii [[1923]] si [[1937]]. În perioada [[29 septembrie|29]]-[[30 septembrie]] 1923, la [[Bratislava]] a avut loc un ''Congres al foștilor voluntari din România, Cehoslovacia și Iugoslavia'', unde s-a hotărât crearea unei ''Federații a tuturor voluntarilor din țările [[Mica Antantă|Micii Antante]]''. Această organizație a fost creată în cele din urmă la [[30 decembrie]] 1923,<ref>Voluntarii români din Transilvania în lupta împotriva Puterilor Centrale..., Țuțu, 1968, p. 1142</ref> a ținut congrese până în anul [[1935]] și a avut secretariatul la Praga.<ref>Voluntarii români din Transilvania în lupta împotriva Puterilor Centrale..., Țuțu, 1968, p. 1143</ref>

==Referințe==
<div style="height: 320px; overflow:auto; border: 1px solid gray; padding-right: 12px; background-color: #EEEEEE; ">
{{listănote|2}}
</div>

==Bibliografie==
* Groza, Mihai-Octavian; [https://www.academia.edu/19838505/Rom%C3%A2nii_ap%C3%A3r%C3%A2nd_Praga._Fragmente_din_activitatea_Legiunii_Rom%C3%A2ne_din_Praga_30_octombrie-24_noiembrie_1918_Romanians_defending_Prague._Fragments_from_the_activity_of_the_Romanian_Legion_of_Prague_October_30-November_24_1918_ Românii apărând Praga.Fragmente din activitatea Legiunii Române din Praga (30 Octombrie – 24 noiembrie 1918)] în ''Lucrările Conferinței Naționale „Fragmente din trecut.Tinerii cercetători și Istoria” - Cluj-Napoca, 27-29 martie 2015''; Presa Universitară Clujeană; Cluj; 2015; pp. 235-244; ISBN 978-973-595-876-3
* [https://www.digibuc.ro/get-pdf?pid=909001 Studii - Revistă de Istorie; Tom. 21/1968, Nr. 6]{{Legătură nefuncțională|date=octombrie 2022 |bot=InternetArchiveBot |fix-attempted=yes }}; 
:* Nuțu, Constantin; Partidul National Roman din Transilvania si problema unirii; pp. 1009-1038
:* Țuțu, D; Voluntarii români din Transilvania în lupta împotriva Puterilor Centrale, pentru eliberare națională și unitate (1916-1918); pp. 1125-1144
;Lectură suplimentară:
* Marin Pop; Activitatea Legiunii Române din Praga reflectată în colecția personală „Gavril Câmpeanu”; Buletinul Muzeului Militar, 1/2003, vol. II; București; 2003; pp. 276-284 
* Șerban, Ioan. I.; Din lupta voluntarilor transilvăneni pentru Unire. Senatul Central al ofițerilor și Soldaților Români din Viena și Legiunea Română de la Praga; Sargeția. Acta Mvsei Devensis, număr XV, 1981; pp. 278–286

==Legături externe==
* Popescu, George; Istorica: ''[http://www.romania-actualitati.ro/voluntari_si_prizonieri_romani_din_marele_razboi-54862 Voluntari și prizonieri români din Marele Război]'' – Fișier audio; Radio România Actualități; 5 noiembrie 2013

==Vezi și==
{{wikisource-inline|Răsboiul pentru întregirea neamului românesc (1916 - 1919)| România în Primul Război Mondial}}
* [[Armata Comună]]
* [[Ministerul Imperial și Regal de Război]]
* [[Manifestul Popoarelor]]
{{Portal bar|România în Primul Război Mondial|Primul Război Mondial}}
{{Corpuri de voluntari români în Primul Război Mondial}}
[[Categorie:Unități militare române din Primul Război Mondial‎]]
[[Categorie:Cehoslovacia]]
[[Categorie:Corpuri de voluntari români care au luptat în acțiunile militare postbelice (1918-1920)]]