Ștefan Petrache
| Ștefan Petrache | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | Vînători, raionul Nisporeni, Moldova |
| Decedat | (70 de ani)[1] Moldova |
| Cetățenie | |
| Ocupație | cântăreț |
| Activitate | |
| Premii | Ordinul Republicii () Ordinul Gloria Muncii () Medalia „Meritul Civic” () Ordinul Gloria Muncii Artist Emerit al RSS Moldovenești[*] |
| Prezență online | |
| Modifică date / text | |
Ștefan Petrache (n. , Vînători, raionul Nisporeni, Moldova – d. , Moldova) a fost un interpret de muzică ușoară din Republica Moldova, cunoscut pentru activitatea ca vocalist al formațiilor „Noroc”, „Plai” ș.a.
Copilărie și studii
[modificare | modificare sursă]Este unicul copil[2] al familiei țăranilor Ana (născută Secrieru) și Gheorghe Petrache.[3] Tatăl său a murit într-o mină de cărbuni din Donbas, când Ștefan avea aproape 6 luni. Până la vârsta de 7 ani, copilul a crescut cu mama sa.[2]
În 1955-1957, Ministerul Culturii al RSSM l-a descoperit pe Ștefan Petrache în timpul unor expediții culturale prin satele Moldovei și i-a recomandat mamei să îl trimită la școala de muzică din Chișinău.[2] Astfel, tânărul Petrache a fost transferat la școala de muzică de pe strada Armenească, cunoscută mai târziu ca Școala de muzică „Eugen Coca”,[4] fiind cazat la o casă de copii, în clădirea cunoscută azi ca conacul urban al lui Inglezi.[5] A început să studieze pianul, dar a fost trecut la vioară pentru că era considerat prea „plăpând” și „mic” pentru un instrument „atât de mare cum este pianul”.[6] Fiind pasionat de științele exacte, către clasa a șaptea-a opta el deveni șeful postului de radio din școală și responsabilul de cinematograful școlar.[6]
A fost exmatriculat definitiv în clasa a opta, către sfârșitul primului ciclu de învățământ, pentru „purtare necuviincioasă”.[4] A susținut examenele de admitere la noul Tehnicum Electromecanic din Chișinău de pe strada „Kercenskaia” (actuala Melestiu) cu punctaj maxim, dar nu și-a continuat studiile, preferând să se întoarcă la muzică.[7] În vara anului 1966, Mihai Dolgan l-a angajat să-i repare un amplificator, iar în timpul reparației a ascultat câteva șlagăre ale vremii în interpretarea acestuia și i-a propus să colaboreze.[8]
A absolvit[când?] Institutul de Arte „G. Musicescu” din Chișinău.[9]
Carieră muzicală
[modificare | modificare sursă]A fost solist al Orchestrei de estradă și simfonică a TeleRadio Moldova (1974-1975), al formațiilor vocal-instrumentale „Orizont” (1977) și „Contemporanul” (1978-1981), după care a condus formația „Plai” (1982-1987). Între anii 1988-1990, Ștefan Petrache a activat ca solist în formația de propagare a muzicii a Filarmonicii de Stat din Chișinău.[9]
Artistul a înregistrat multe piese muzicale populare în Republica Moldova, cum ar fi: Eu vin, Adevăruri, Și dacă ramuri bat în geam, În august, Chemarea casei părintești.[10]
A petrecut pe scenă și în turnee 32 de ani din viața sa.[11]
Premii și distincții
[modificare | modificare sursă]Ștefan Petrache a primit următoarele premii și distincții:
- titlul onorific Artist Emerit (1986)[9]
- medalia „Meritul Civic” (1993)[9]
- Ordinul „Gloria Muncii” (2001)[12]
- Ordinul Republicii (2014)[13]
Viață personală
[modificare | modificare sursă]Ștefan Petrache a fost căsătorit cu Raisa Petrache.[11] Într-un interviu din 2018, Petrache îl numea pe Ion Suruceanu cel mai bun prieten al său.[11]
Din 2009, muzicianul suferea de diabet zaharat, care i-a afectat tot organismul. Boala și stresul au provocat o forma gravă de neurodermită.[14]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Doliu în lumea muzicii! A murit artistul emerit Ștefan Petrache, accesat în
- ^ a b c Poiată 2013, p. 89.
- ^ Poiată 2013, p. 88.
- ^ a b Poiată 2013, p. 92.
- ^ Poiată 2013, p. 90.
- ^ a b Poiată 2013, p. 91.
- ^ Poiată 2013, p. 93.
- ^ Poiată 2013, p. 94.
- ^ a b c d „Monica Babuc l-a felicitat pe maestrul Ștefan Petrache cu ocazia aniversării a 70 de ani de la naștere”. Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova. . Accesat în .
- ^ Calendar Național, ed. Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, 2019
- ^ a b c Popa, Victoria. „Ștefan Petrache: „Prin faptul că interpreții tineri îmi cântă piesele trăiesc mai mult" // Interviu”. Jurnal de Chișinău. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „privind conferirea de distincții de stat”. . Accesat în .[nefuncțională – arhivă]
- ^ „privind conferirea „Ordinului Republicii" domnului Ștefan PETRACHE”. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Negru, Lena (). „Ștefan Petrache, lovit de-o boală cruntă: „Rupeam carnea de pe mine!"”. Apropo Magazin. Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Localitățile Republicii Moldova, vol. 15
- Poiată, Mihai Ștefan (). Rockul, „Noroc”-ul & Noi (1966-1970). Chișinău: Editura Arc. ISBN 978-9975-61-746-8.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Pagină de Facebook
- Ștefan Petrache pe Discogs
- Ștefan Petrache pe Last.fm
- Ultimul interviu cu Ștefan Petrache, semnat de Rodica Ciorănică