Țânțarul tigru asiatic
| Țânțarul tigru asiatic | |
|---|---|
| Femela sugând sânge | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Arthropoda |
| Clasă: | Insecta |
| Ordin: | Diptera |
| Familie: | Culicidae |
| Gen: | Aedes |
| Specie: | A. albopictus |
| Nume binomial | |
| Aedes albopictus (Skuse, 1894) | |
| Albastru inchis: Arealul nativ Verde: introdus (până în decembrie 2007). | |
| Sinonime | |
|
Culex albopictus Skuse, 1894 | |
| Modifică text |
|
Țânțarul tigru asiatic (Aedes albopictus) este o specie invazivă de țânțar din familia culicide originară din pădurile tropicale din Asia de Sud, introdusă prin import de anvelope uzate și de plante acvatice ornamentale ca „bambusul norocos“ (Dracaena sp.) în Europa, Orientul Mijlociu, Asia, Australia, America de Nord, America Centrală, America de Sud, Caraibe și Africa. Trăiește în scorburi și anvelope. Zboară jos și înțeapă picioarele în timpul zilei, la umbră. Înțepătura este foarte pruriginoasă. Pe lângă disconfortul pe care îl produc prin înțepăturile lor, acești țânțari pot transmite omului câteva boli virale deosebit de grave, și anume: denga, febra galbenă, febra Chikungunya, febra Zika, encefalita ecvină, probabil febra West Nile etc. Țânțarul tigru asiatic este, de asemenea, un vector pentru filarii (Dirofilaria immitis și Dirofilaria repens), care parazitează câteva specii de mamifere carnivore, mai ales câinele, mai puțin pisica. [1]
Țânțarul tigru asiatic a fost găsit în București în anul 2012 și, ulterior, în fiecare sezon estival, în perioada 2013-2016.[2][3][4]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Aedes albopictus. The European Centre of Disease Prevention and Control (ECDC)
- ^ „Cornelia S. Ceianu. Țânțarul-tigru asiatic o specie invazivă stabilită în România. Viața medicală. Numarul 38 (1340), 18 septembrie 2015”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Cornelia Ceianu, Elena Fălcuță, Sorin Dinu, Liviu Prioteasa. Specia invaziva de țânțari Aedes albopictus (țânțarul tigru asiatic) semnalată în București; dezvoltarea unei strategii regionale de supraveghere și control în viziunea OMS, a ECDC și a EMCA. INCDMI Cantacuzino. Conferința Anuală A Societații de Microbiologie, București 2013” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Cornelia S. Ceianu, Elena Fălcuță, Liviu Florian Prioteasa. Aedes albopictus specie invazivă cu potențial vector, controlabilă prin implementarea unui program integrat de management al vectorilor. Laboratorul Infecții Transmise prin Vectori și Entomologie Medicală; INC Cantacuzino. 2016” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Liviu F. Prioteasa, Sorin Dinu, Elena Fălcuță, and Cornelia S. Ceianu. Established Population of the Invasive Mosquito Species Aedes albopictus in Romania, 2012–14. Journal of the American Mosquito Control Association, 31(2):177–181, 2015.
- Cornelia S. Ceianu, Elena Fălcuță, Liviu Florian Prioteasa. Aedes albopictus specie invazivă cu potențial vector, controlabilă prin implementarea unui program integrat de management al vectorilor. Laboratorul Infecții Transmise prin Vectori și Entomologie Medicală; INC Cantacuzino. 2016 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Vacus Gérard. Expansion géographique d’Aedes albopictus. Quel risque de maladies émergentes en France métropolitaine?. Memoire pour l'obtention du diplome de medecine agricole. Institut National de Medecine Agricole. 2012 Arhivat în , la Wayback Machine.
- A global brief on vector-borne diseases. World Health Organization 2014
- Reiter P. Yellow fever and dengue: a threat to Europe?. Eurosurveillance, Volume 15, Issue 10, 11 March 2010
- Francis Schaffner, Alexander Mathis. Dengue and dengue vectors in the WHO European region: past, present, and scenarios for the future. The Lancet Infectious Diseases. Volume 14, Issue 12, December 2014, Pages 1271–1280 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Hadura Abu Hasan. Studies on Host-Seeking, Resting Behaviour and Control of the Dengue Vector Aedes aegypti. Thesis submitted in accordance with the requirements of the University of Liverpool for the degree of Doctor in Philosophy. September, 2014 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Guillaumot, L. "Les moustiques et la dengue." Institut Pasteur de Nouvelle–Caledonie. 2005. Arhivat în , la Wayback Machine.
- Aedes aegypti, le moustique. Direction des Affaires Sanitaires et Sociales de Nouvelle-Calédonie (DASS-NC) Arhivat în , la Wayback Machine.
- La lutte antivectorielle - Méthodes à usage individuel et communautaire. Sous la direction de Jan A. Rozendaal. Organisation Mondiale de la Santé, Genève 1999
- La dengue. Bulletin Médical Calédonien et Polynésien. N° 34 - Octobre 2003 Arhivat în , la Wayback Machine.
- Pompon Vincent. Le chikungunya: une arbovirose ré-émergente. Thèse pour le Diplôme d’État de Docteur en Pharmacie. 01 juin 2015. Université d’Angers
- Legros Vincent. Etude dynamique et proteomique de l’interaction entre Aedes albopictus et les arbovirus de la dengue et du chikungunya. These pour obtenir le grade de Docteur Veterinaire diplome d’etat. Université Paul-Sabatier de Toulouse. 2014[nefuncțională – arhivă]
- Aurélie Bacq. Place du pharmacien d’officine dans la lutte contre les arboviroses (dengue et chikungunya) : exemple d’epidemies a la Reunion. Thèse pour le diplôme d'état de Docteur en Pharmacie. Universite de Limoges. Faculté de Pharmacie. 2014
Legături externe
[modificare | modificare sursă]Materiale media legate de Aedes albopictus la Wikimedia Commons
- Albopictus Subgroup. Mosquito Taxonomic Inventory Arhivat în , la Wayback Machine.
- Cum ne apărăm de țânțarii purtători de virusul West Nile. Persoanele cu risc să dezvolte meningoencefalită, o boală ce poate fi mortală, 27 Iulie 2021, ziare.com