Consimțământ
| Drept penal | |
|---|---|
| Elemente | |
| Domeniul de aplicare al răspunderii penale | |
| Gravitatea infracțiunii | |
|
|
| Infracțiuni de inoculare | |
| Infracțiune împotriva persoanei | |
|
|
|
| Infracțiuni sexuale | |
| Infracțiuni împotriva proprietății | |
| Infracțiuni contra justiției | |
| Infracțiuni împotriva publicului | |
|
|
| Infracțiuni împotriva animalelor | |
| Infracțiuni împotriva statului | |
| Legitima apărare | |
| Alte domenii de drept comun | |
| Portal | |
Consimțământul apare atunci când o persoană este de acord voluntar cu propunerea sau dorințele alteia.[1] Poate fi dat în scris, de exemplu contract,[2] prin vorbire (oral) sau non-verbal, de exemplu printr-un gest clar, cum ar fi un încuviințare din cap și este utilizat în diverse domenii precum cel legal, medicinal, de cercetare și sexual. Consimțământul, așa cum este înțeles, poate diferi în contexte specifice. De exemplu, o persoană cu o tulburare mintală, o vârstă mentală scăzută sau sub vârsta legală a consimțământului sexual poate acorda de bunăvoie un consimțământ dar acest lucru nu este valabil dacă cea persoană nu îndeplinește pragul legal pentru consimțământ, așa cum este definit de lege.
Agențiile și inițiativele Națiunilor Unite în cadrul programelor de educație sexuală consideră că predarea subiectului consimțământului este benefică.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „consent, n”. www.oed.com. Oxford English Dictionary. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Barnett, Randy E. (). „Contracts is Not Promise; Contract is Consent”. Suffolk University Law Review. 45: 647. Accesat în .
- ^ International technical guidance on sexuality education: An evidence-informed approach (PDF). Paris: UNESCO. . p. 56. ISBN 978-92-3-100259-5.