Corupția în Nicaragua
| Parte a seriei despre | ||
| Corupție | ||
| Metode | ||
|
Mită • Furt • Fraudă • Deturnare de fonduri | ||
| Combatere | ||
|
• Libertatea presei
• Libertate de exprimare | ||
| Corupția din diferite țări | ||
| Instituții anticorupție în România | ||
|
• Direcția Națională Anticorupție | ||
| Vezi și | ||
|
• Corupție politică
• Corupția în Armata Română | ||
| editează | ||
Corupția reprezintă o problemă serioasă și în creștere pentru desfășurarea afacerilor în Nicaragua.[1]
În Indicele de percepție a corupției din 2023 al Transparency International, Nicaragua a obținut un scor de 17 pe o scală de la 0 („foarte corupt”) la 100 („necorupt”). Ca poziție, Nicaragua s-a clasat pe locul 172 din 180 de țări incluse în indice, unde țara aflată pe locul 1 este percepută ca având cel mai onest sector public.[2] Pentru comparație cu scorurile la nivel mondial, cel mai bun scor a fost 90 (locul 1), scorul mediu a fost 43, iar cel mai slab scor a fost 11 (locul 180).[3] Comparativ cu scorurile regionale, cel mai mare scor din țările Americii[Note 1] a fost 76, scorul mediu a fost 43, iar cel mai scăzut scor a fost 13.[4]
Potrivit Freedom House, de la alegerea lui Daniel Ortega în 2006, corupția a crescut în Nicaragua.[5] Țara ocupă locul 133 din 140 de state în Indexul Statului de Drept al World Justice Project (2022).[6]
Analiză
[modificare | modificare sursă]Conform Foreign Policy, după pierderea alegerilor prezidențiale din 1990, Daniel Ortega și-a petrecut următorul deceniu construind alianțe cu foști adversari politici, ceea ce l-a ajutat să câștige alegerile prezidențiale din 2006. După ce a preluat președinția, Ortega a utilizat diverse mijloace pentru a-și menține puterea în Nicaragua. Acestea au inclus „măsuri legale înșelătoare pentru a-i hărțui pe cei care refuzau să se alinieze cu el,” printre care foști aliați și membri ai Frontului Sandinist.[7]
Ortega a construit apoi o alianță fragilă cu comunitatea de afaceri, în special cu organizația de afaceri COSEP din Nicaragua, ceea ce a redus antagonismul dintre guvernul său și sectorul privat.[8][9] Această strategie a fost similară tacticilor utilizate de dictatura familiei Somoza, care a condus Nicaragua în deceniile de dinaintea ascensiunii lui Ortega.[9]
Conform Freedom House, Nicaragua s-a aflat pe lista celor mai mari declinuri ale scorului pe o perioadă de 10 ani în raportul „Libertatea în Lume din 2017,”[10][11] organizația pentru drepturile omului declarând:[12]
„Alegerea liderului sandinist Daniel Ortega în 2006 a marcat începutul unei perioade de deteriorare democratică în Nicaragua, care continuă și astăzi. Președintele Ortega a consolidat controlul partidului său asupra tuturor ramurilor guvernului, a limitat libertățile fundamentale și a permis ca o corupție necontrolată să invadeze administrația. În 2014, Adunarea Națională a aprobat amendamente constituționale care i-au deschis calea lui Ortega să câștige un al treilea mandat consecutiv în noiembrie 2016.”
Mită
[modificare | modificare sursă]Unele companii au sugerat că autoritățile din Nicaragua solicită adesea plăți de facilitare pentru desfășurarea activităților comerciale și că guvernul favorizează frecvent companiile cu legături privilegiate.[13]
Favoritism
[modificare | modificare sursă]Potrivit The New York Times, în timpul ascensiunii sale la putere, Ortega a utilizat grupurile sindicale pentru a organiza proteste și pentru alte scopuri politice. După preluarea puterii, le-a oferit liderilor sindicali poziții bune în cadrul guvernului nicaraguan.[14]
Conform publicației Foreign Policy, înainte de realegerea sa în alegerile din 2016, soția lui Ortega, Rosario Murillo, acumulase deja o putere considerabilă asupra guvernului nicaraguan, controlând toate programele sociale ale țării.[8] Când Murillo a început să se implice activ în politică, nicaraguanii au început să compare practicile politice ale familiei Ortega cu cele ale dictaturii familiei Somoza.[15]
Până la protestele din Nicaragua din 2018-2020, The New York Times a remarcat că Ortega și soția sa dețineau controlul asupra tuturor ramurilor guvernului și mass-mediei din țară. Prin această influență, Ortega a manipulat judecătorii și legislatorii pentru a elimina limitele constituționale privind numărul de mandate prezidențiale, ceea ce i-a permis să-și mențină puterea. Atât adversarii, cât și susținătorii au recunoscut că Murillo, care a fost numită vicepreședintă, avea o influență majoră asupra deciziilor lui Ortega. The New York Times a declarat: „Puține decizii par să fie luate fără aprobarea ei, ceea ce arată clar că ea este cea care ia deciziile importante.”[16] De asemenea, copiii lui Ortega au primit poziții puternice în cadrul guvernului.[10]
Eforturile anticorupție
[modificare | modificare sursă]În general, Nicaragua dispune de un cadru legislativ bine dezvoltat pentru prevenirea și incriminarea corupției. Țara a semnat mai multe acorduri internaționale, precum Acordul de Comerț Liber dintre Republica Dominicană și America Centrală și Convenția Națiunilor Unite împotriva corupției.[17] Cu toate acestea, în practică, instituțiile anticorupție din Nicaragua sunt puternic influențate politic.[13]
Notă explicativă
[modificare | modificare sursă]- ^ Argentina, Bahamas, Barbados, Bolivia, Brazilia, Canada, Chile, Columbia, Costa Rica, Cuba, Dominica, Republica Dominicană, Ecuador, El Salvador, Grenada, Guatemala, Guyana, Haiti, Honduras, Jamaica, Mexic, Nicaragua, Panama, Paraguay , Peru, Sfânta Lucia, Saint Vincent și Grenadine, Surinam, Trinidad și Tobago, Statele Unite ale Americii, Uruguay, Venezuela
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ „CPI 2023 for the Americas: Lack of Independent Judiciary Hinders the Fight Against Corruption”. Transparency.org (în engleză). Accesat în .
- ^ „The ABCs of the CPI: How the Corruption Perceptions Index is calculated”. Transparency.org (în engleză). . Accesat în .
- ^ „Corruption Perceptions Index 2023: Nicaragua”. Transparency.org (în engleză). Accesat în .
- ^ „Corruption Perceptions Index 2023: Americas”. Transparency.org (în engleză). Accesat în . Parametru necunoscut
|la=ignorat (ajutor) - ^ „Freedom in the World 2017 - Nicaragua”. Freedomhouse.org (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „WJP Rule of Law Index”.
- ^ Shifter, Michael (). „Nicaragua Is Turning Into a Real-Life 'House of Cards'”. Foreign Policy (în engleză). Accesat în .
- ^ a b Shifter, Michael (). „Nicaragua Is Turning Into a Real-Life 'House of Cards'”. Foreign Policy (în engleză). Accesat în .
- ^ a b Garvin, Glenn (). „In Nicaragua, the political battle is moving from the streets to the negotiating table”. The Miami Herald (în engleză). Accesat în .
- ^ a b „Freedom in the World 2017 - Nicaragua”. Freedomhouse.org (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Freedom in the World 2017”. Freedomhouse.org (în engleză). Accesat în .
- ^ „Nicaragua | Country report | Freedom in the World | 2017”. Freedom House (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „Nicaragua Corruption Profile”. Business Anti-Corruption Portal. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Robles, Frances (). „In Just a Week, 'Nicaragua Changed' as Protesters Cracked a Leader's Grip”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în .
- ^ Garvin, Glenn (). „In Nicaragua, the political battle is moving from the streets to the negotiating table”. The Miami Herald (în engleză). Accesat în .
- ^ Robles, Frances (). „In Just a Week, 'Nicaragua Changed' as Protesters Cracked a Leader's Grip”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în .
- ^ „Convention against Corruption”. Unodc.org. Accesat în .
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Profilul de corupție din Nicaragua de pe portalul de afaceri-anticorupție
| ||||||||||||||
| |||||||||||