Cardinalidae
| Cardinali Fosilă: Miocen-Holocen, 12–0 mln. ani în urmă | |
|---|---|
| Cardinalis cardinalis | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Aves |
| Ordin: | Passeriformes |
| Familie: | Cardinalidae Ridgway, 1901 |
| Specia tip | |
| Loxia cardinalis Linnaeus, 1758] | |
| Genuri | |
|
Pheucticus | |
| Modifică text |
|
Cardinalidae este o familie de păsări paseriforme denumite „cardinali” care trăiesc în America de Nord și de Sud. Apartenența la această familie nu este ușor de definit de o singură caracteristică fizică sau chiar de un set de caracteristici fizice, ci mai degrabă de munca moleculară. Printre păsările cântătoare, acestea variază de la dimensiuni medii la relativ mari și au trăsături robuste, unele specii având ciocuri mari și grele.
Sistematică
[modificare | modificare sursă]În mod tradițional, membrii acestui grup au fost clasificați ca un trib al familiei de cinteze Fringillidae (Cardinalini), caracterizat prin ciocuri grele, conice, care strivesc semințele. Grupul era format din genurile Pheucticus, Parkerthraustes, Saltator, Spiza, Cyanocompsa, Cyanoloxia, Porphyrospiza, Passerina, Caryothraustes, Periporphyrus și Cardinalis. Problema cu care s-au confruntat taxonomiștii a fost că nu au existat trăsături morfologice unificatoare care să fie în concordanță pentru diferite studii.[1] În 2007, un studiu privind ADN-ul mitocondrial realizat de Klicka, Burns și Spellman, care a prelevat probe din toate genurile menționate mai sus și din 34 din totalul de 42 de specii, a constatat că genurile Parkerthraustes, Saltator și Porphyrospiza nu fac parte din linia cardinalilor, ci se regăsesc în întreaga linie a Thraupidae. Genurile clasificate ca thraupide la momentul respectiv, Piranga, Habia, Chlorothraupis și Amaurospiza, s-au dovedit a face parte din radiația cardinalidelor. În plus, s-a constatat că genul Granatellus, clasificat inițial ca membru al familiei Parulidae, face parte, de asemenea, din cardinalide.[2] Studiul a constatat că, odată cu această nouă relație, Cardinalidae poate fi clasificată în cinci subgrupuri, care au fost susținute de studii ulterioare. Cele cinci subclade constau în linia Habia (Habia și Chlorothraupis), linia "mascată" (Piranga, Caryothraustes, Periporphyrus, Rhodothraupis și Cardinalis), linia Granatellus, linia "albastră" (Cyanocompsa, Amaurospiza, Cyanoloxia, Passerina și Spiza) și linia Pheucticus.[2] Aceste subclade și apartenența la aceste genuri au fost susținute pe scară largă în studiile ulterioare.[3][4] O lucrare din 2021 a lui Guallar et al., bazată pe modelul preformativ de năpârlire al cardinalidelor, a sugerat că strămoșul acestui grup a fost o pasăre care locuia în păduri și care s-a dispersat în habitate deschise în numeroase ocazii.[5]
Filogenie
[modificare | modificare sursă]Cladograma la nivel de gen a Cardinalidae prezentată mai jos se bazează pe un studiu filogenetic molecular publicat în 2024, care a analizat secvențele ADN care flanchează elementele ultraconservate.[6]
| Cardinalidae |
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Specii
[modificare | modificare sursă]Următoarele 53 de specii și 14 genuri sunt recunoscute de Comitetul Ornitologic Internațional începând cu iulie 2024:[7]
| Imagine | Gen | Specie |
|---|---|---|
| Pheucticus (Reichenbach, 1850) |
||
| Granatellus (Bonaparte, 1850) |
||
| Spiza (Bonaparte, 1824) |
||
| Cyanoloxia (Bonaparte, 1850) |
||
| Amaurospiza (Cabanas, 1861) |
||
| Cyanocompsa (Cabanas, 1861) |
||
| Passerina (Vieillot, 1816) |
||
| Habia (Blyth, 1840) |
||
| Chlorothraupis (Salvin & Godman, 1883) |
||
| Cardinalis (Bonaparte, 1838) |
||
| Caryothraustes (Reichenbach, 1850) |
||
| Periporphyrus (Reichenbach, 1850) |
||
| Driophlox (Scott, BF, Chesser, Unitt & Burns, KJ, 2024) |
||
| Piranga (Vieillot, 1808) |
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Hellack, J. J.; Schnell, G. D. (). „Phenetic analysis of the subfamily Cardinalinae using external and skeletal characters”. The Wilson Bulletin. 89 (1): 130–148. JSTOR 4160878.
- ^ a b Klicka, J.; Burns, K.; Spellman, G. M. (). „Defining a monophyletic Cardinalini: a molecular perspective”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 45 (3): 1014–1032. doi:10.1016/j.ympev.2007.07.006. PMID 17920298.
- ^ Barker, F. K.; Burns, K. J.; Klicka, J.; Lanyon, S. M.; Lanyon, I. J. (). „New insights into New World biogeography: An integrated view from the phylogeny of blackbirds, cardinals, sparrows, tanagers, warblers, and allies”. The Auk: Ornithological Advances. 132 (2): 333–348. doi:10.1642/AUK-14-110.1.
- ^ Oliveros, C.H.; et al. (). „Earth history and the passerine superradiation”. Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States. 116 (16): 7916–7925. doi:10.1073/pnas.1813206116
. PMC 6475423
- ^ Guallar, S.; Rueda-Hernández, R.; Pyle, P. (). „Evolution of the preformative molt in Cardinalidae correlates with transitions from forest to open habitats”. The Auk. 138 (1). doi:10.1093/ornithology/ukaa070.
- ^ Scott, B.F. (). Phylogenetics of Cardinalidae and the impact of habitat, climate, and ecology on the evolution of color (Teză). San Diego State University.
- ^ Gill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (iulie 2024). „Cardinals, grosbeaks and 'tanager' allies”. IOC World Bird List Version 14.2. International Ornithologists' Union. Accesat în .
Legături externe
[modificare | modificare sursă]Materiale media legate de the cardinal family la Wikimedia Commons
Date legate de Cardinalidae la Wikispecies
- Cardinalidae videos, photos and sounds on the Internet Bird Collection
- Cardinalidae sounds on xeno-canto.org
- Northern cardinal (bird information) on petinfospot.com
- Northern cardinal, including sound and video clips, on Cornell Lab of Ornithology