Carol I al Austriei

Carol I & IV
Date personale
Nume la naștere	Karl Franz Josef Ludwig Hubert Georg Maria von Österreich
Născut	17 august 1887(1887-08-17) Persenbeug-Gottsdorf, Austro-Ungaria
Decedat	1 aprilie 1922 (34 de ani) Madeira, Portugalia
Înmormântat	Igreja de Nossa Senhora do Monte[*][[Igreja de Nossa Senhora do Monte (church in Funchal, Madeira)|​]]
Cauza decesului	cauze naturale (pneumonie)
Părinți	arhiducele Otto Franz al Austriei prințesa Maria Josepha a Saxoniei
Frați și surori	Arhiducele Maximilian Eugen al Austriei
Căsătorit cu	Zita de Bourbon-Parma
Copii	Otto, prinț moștenitor al Austriei arhiducesa Adelheid Robert, arhiduce de Austria-Este arhiducele Felix arhiducele Karl Ludwig arhiducele Rudolf arhiducesa Charlotte arhiducesa Elisabeta
Cetățenie	Austria  Cisleithania
Religie	Biserica Catolică
Ocupație	ofițer politician monarh
Locul desfășurării activității	Viena Olomouc
Limbi vorbite	limba germană limba cehă
Apartenență nobiliară
Titluri	Arhiduce (1887–1916) Archduke of Austria-Este[*][[Archduke of Austria-Este (noble title)|​]] (1914–1917) duca di Modena e Reggio[*][[duca di Modena e Reggio |​]] (1914–1917) Prince of Modena[*][[Prince of Modena (categorie în cadrul unui proiect Wikimedia)|​]] (1914–1917) Împărat al Austriei (din 1916) Rege al Ungariei Rege al Boemiei King of Croatia[*][[King of Croatia (elected dynasties during the Croatian Kingdom (925–1918))|​]]
Familie nobiliară	Casa de Habsburg
Imn regal	Gott erhalte, Gott beschütze
Împărat al Austriei
Domnie	21 noiembrie 1916 - 12 noiembrie 1918 (&&&&&&&&&&&&&&&1.&&&&&01 an, &&&&&&&&&&&&&356.&&&&&0356 zile)
Încoronare	30 decembrie 1916 (29 de ani)
Predecesor	Franz Joseph I
Succesor	nimeni (Monarhia dualistă a dispărut și o dată cu ea și titlul de împărat)
Semnătură

Carol I al Austriei sau Carol al IV-lea al Ungariei (n. 17 august 1887, Persenbeug-Gottsdorf^⁠(d), Austria Inferioară, Austro-Ungaria – d. 1 aprilie 1922, Funchal, Portugalia), născut Karl Franz Josef Ludwig Hubert Georg Maria – din dinastia Habsburg-Lorena, a fost ultimul împărat al Austriei (1916-1918) și totodată ultimul rege al Ungariei (sub numele de Carol al IV-lea), ultimul rege al Boemiei (sub numele de Carol al III-lea) etc.

Biserica Catolică l-a declarat fericit în 2004, sărbătorirea sa fiind fixată pe 21 octombrie, în fiecare an.

Viața

Părinții lui Carol au fost arhiducele Otto Franz și prințesa Maria Josepha. De mic, a fost un creștin pios. Rupând tradiția, familia lui a decis să-l trimită la o școală publică, pentru a asista la experimentele științifice. În tandem cu pregătirea militară (în mare parte desfășurată în Boemia), prințul Carol a studiat dreptul și științe politice.

S-a căsătorit cu Zita de Bourbon-Parma în 21 octombrie 1911. Au avut 8 copii (șase băieți și două fete). Fiul său cel mai mare, Otto von Habsburg, a decedat la 4 iulie 2011. Arhiducele Franz Ferdinand, care a fost asasinat în 1914 la Sarajevo, a fost unchiul lui Carol I al Austriei. Asasinarea unchiului său l-a făcut moștenitor al tronului imperial. În primii doi ani ai războiului, în calitate de feldmareșal, a comandat trupele austro-ungare în luptele de pe frontul italian, pe urmă de pe frontul răsăritean.

Carol I a devenit conducătorul Austriei în noiembrie 1916, după moartea împăratului Franz Josef, dar nu a fost încoronat ca împărat. La 30 decembrie 1916 a fost încoronat ca rege al Ungariei în Biserica "Mátyás" din Budapesta, ocazie cu care a primit titlul de Carol al IV-lea al Ungariei. Soția sa, Zita, a fost încoronată ca regină a Ungariei. Carol I a încercat să încheie un armistițiu cu Franța, ducând tratative secrete prin Ottokar Czernin, ministrul lui de externe, și prin prințul belgian Sixtus de Bourbon-Parma, cumnatul său.

Carol I a renunțat la guvernare pe fondul înfrângerii Puterilor Centrale în Primul Război Mondial prin Manifestul de la 11 noiembrie, dar nu a abdicat. Carol I inițial a desemnat la 11 noiembrie 1918 noul guvern maghiar, iar pe urmă, la 13 noiembrie 1918, a renunțat la șefia statului. A fost forțat să plece în Elveția, escortat de britanici, după ce la data de 12 noiembrie 1918 parlamentarii austrieci au proclamat Republica Germană Austria, exemplul lor fiind urmat de cei maghiari, 4 zile mai târziu, proclamând Republica Democratică Maghiară. Evenimentele politice s-au precipitat: la 31 octombrie 1918 Mihály Károlyi era prim-ministrul desemnat de rege, dar la 11 ianuarie 1919 guvernul Ungariei a demisionat; două luni mai târziu, la 21 martie 1919, au ajuns la putere comuniștii. În iunie 1919 Béla Kun a devenit de facto șeful statului maghiar, fără a fi desemnat de rege și aprobat de parlament.

După pierderea tronului a fost exilat, dar a încercat de două ori fără succes să se întoarcă în Ungaria, sperând să-l recupereze. Prima tentativă a fost în martie 1921, iar a doua în octombrie a aceluiași an, dar a fost respins repetat de amiralul Miklós Horthy, care era regentul Ungariei.

Înfrânt și simțindu-se trădat, ultimul monarh al dinastiei de Habsburg, Carol I al Austriei a murit în anul 1922, bolnav de pneumonie și în sărăcie, pe insula Madeira, în Portugalia, unde a fost exilat ultima oară, prin decizia Consiliului Antantei.

Canonizarea

Unii istorici au încercat să îi creeze o imagine idealizată, acreditând ideea că ar fi încercat să oprească Primul Război Mondial. În 1949, Biserica Romano-Catolică a inițiat o campanie de beatificare a lui Carol I al Austriei, pentru convingerile sale creștine pe care și-a întemeiat deciziile politice. La 3 octombrie 2004 a fost beatificat de papa Ioan Paul al II-lea.

Vezi și

• Conflictul dintre Carol al IV-lea al Ungariei și Miklós Horthy

Predecesor: Francisc Iosif I al Austriei	Împărat al Austriei 1916 - 1918	Succesor: -
Predecesor: Francisc Iosif I	Rege apostolic al Ungariei 1916 - 1918	Succesor: -
Predecesor: Francisc Iosif I	Rege al Boemiei 1916 - 1918	Succesor: -

Legături externe

• Album de poze și catedrala Sf. Matia
• Otto Habsburg, ambasada Ungariei Arhivat în 16 februarie 2006, la Wayback Machine.
• Regele Carol I al Ungariei și Regina Zita
• Mihály Károlyi, prim-ministrul desemnat de Carol I. Arhivat în 20 noiembrie 2005, la Wayback Machine.