Bazilica Sacré-Cœur din Paris
Bazilica Sacré-Cœur | |
Bazilica Sacré-Cœur din Paris | |
Informații generale | |
---|---|
Confesiune | romano-catolică |
Jurisdicție religioasă | Arhidieceza de Paris |
Tip | bazilică minoră |
Țara | Franța |
Localitate | Paris |
Arondismente municipale în Franța | Arondismentul 18 din Paris |
Date despre construcție | |
Stil arhitectonic | romanic și bizantin |
Ctitor | Paul Abadie |
Înălțime maximă | 83 metri |
Istoric | |
Data începerii | |
Sfințire | secolul al XIX-lea |
Localizare | |
Modifică date / text |
Bazilica Sacré-Coeur este o biserică situată în Piața Saint Pierre (Sfântul Petru), pe colina Montmartre din Paris, Franța.
Construcția
[modificare | modificare sursă]A fost construită între anii 1875-1914 în stil neobizantin sub îndrumarea arhitectului Paul Abadie, al cărui proiect a surclasat cele 78 de proiecte concurente. Interiorul bazilicii este decorat cu mozaicuri, unul dintre ele reprezentându-l pe Iisus după momentul Învierii, îmbrăcat în alb, cu brațele larg deschise în plină glorie. Vechile vitralii ale bazilicii au fost sparte în 1944, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, fiind ulterior înlocuite.
Istoria
[modificare | modificare sursă]Dealul Montmartre în partea nordică a Parisului se ridică 129 de metri peste nivelul mării și este locul în care Sfântul Dionisie, primul episcop al Parisului, a suferit moartea martirică. O mare mănăstire benedictină a ocupat până la revoluția din 1789 întregul deal. Revoluționarii francezi au distrus mănăstirea și au ghilotinat toate măicuțele.[1] Ca răspuns la înfrângerea suferită în războiul franco-prusac, Alexandre Legentil și Hubert Rohault de Fleury au hotărât să dea un răspuns spiritual dezastrului politico-militar în care se afla Franța și să construiască o catedrală dedicată cultului Inimii lui Isus, în semn de pocăință pentru păcatele comise.
Evaluare arhitecturală, istorică și artistică
[modificare | modificare sursă]Orgile
[modificare | modificare sursă]Clopotele
[modificare | modificare sursă]Clopotul Savoyarde este unul dintre cele mai mari, având un diametru de 3 metri și o greutate de 19 tone.
Literatură
[modificare | modificare sursă]- Markus Dauss: Identitäts-Architekturen. Öffentliche Bauten des Historismus in Paris und Berlin (1871–1918). Thelem, Dresden 2007, ISBN 978-3-939888-02-4
- Daniel Roth, Günter Lade: Die Cavaillé-Coll-Mutin-Orgel der Basilika Sacré-Coeur in Paris. Lade, Langen bei Bregenz 1992, ISBN 3-9500017-2-7
- Heinfried Wischermann: Architekturführer Paris. Gerd Hatje Verlag, Ostfildern 1997, ISBN 3-7757-0606-2, S. 87
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Basilica Sacré-Cœur îm World Wide Web (franceză/engl.)
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ „Istoria Basilicii”. Arhivat din original la . Accesat în .
Vezi și
[modificare | modificare sursă]