Eufrosin Poteca
| Eufrosin Poteca | |
Arhimandritul Eufrosin Poteca | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1786 Nucșoara, Țara Românească |
| Decedat | 10 decembrie 1858, (72 de ani) Mănăstirea Gura Motrului, Țara Românească |
| Copii | Radu Poppescu, tatăl lui Constantin Rădulescu-Motru |
| Naționalitate | |
| Ocupație | filozof, teolog, cărturar |
| Activitate | |
| Educație | Școala grecească din București, Universitățile din Pisa și Paris |
| Reprezentant | Primul profesor de filosofie în școlile din București |
| Lucrări remarcabile | „Filosofia cuvântului și a năravurilor” |
| Cunoscut pentru | fixarea terminologiei filozofiei în limba română |
| Modifică date / text | |
Eufrosin Poteca (n. 1786, Nucșoara – d. 10 decembrie 1858, Mănăstirea Gura Motrului) a fost un teolog, cărturar și iluminist român.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Eufrosin Poteca s-a născut la Nucșoara, districtul Teleajen din Prahova, din muncitori plugari, sub numele de botez Radu [1]. A urmat școala grecească din București, unde a studiat literatura greacă, limba latină și teologia. În jurul anului 1806 se călugărește la Mănăstirea Neamț, unde primește numele de Eufrosin [2]. Mai târziu a devenit profesor la această școală (între 1816 - 1818). A trecut apoi la Colegiul Sfântul Sava ca ajutor al lui Gheorghe Lazăr, care-l pune să predea geografia în limba română. Între 1820 și 1825 a studiat filozofia, istoria și teologia la universitățile din Pisa și Paris, ca bursier al Eforiei școlilor. În 1825 și-a inaugurat cursul de filosofie la Sf. Sava, sub direcția lui Heliade Rădulescu. În 1829 a tipărit la Pesta „Filosofia cuvântului și a năravurilor”, traducere a operei filozofului german Johann Gottlieb Heineccius (1681 - 1741), prin care a adus o contribuție importantă la fixarea terminologiei filozofice în limba română. În 1829 a fost ridicat la rangul de arhimandrit. În 1830 făcea parte dintr-o lojă masonică bucureșteană.[3] În 1832 a fost numit egumen la Mânăstirea Gura Motrului. Din motive legate de radicalismul ideilor sale, Poteca a fost demis în 1830 de generalul Kiseleff. A mai tradus și din Jean Baptiste Massillon (1663 - 1742) și Bossuet.
Eufrosin Poteca, deși călugăr, a avut copii și este bunicul lui Constantin Rădulescu-Motru, cel pentru care s-a dedicat studiilor filosofice - nu se șitie, din păcate, dacă el s-a dedicat studiilor filosofice pentru nepotul său sau invers. C. Rădulescu-Motru publică lucrarea Elemente de metafizică, în 1912, închinată lui E. Poteca: ,,Memoriei veneratului arhimandrit EUFROSIN DIMITRIE POTECA, egumenul mânăstirei Motru, primul profesor de filosofie în școlile din București. PRINOS”.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Constantin Schifirneț, C. Rădulescu-Motru. Viața și faptele sale, vol. I, București, 2003, p. 16
- ^ Ibidem. Informația aparține lui Radu Popescu, fiul lui Eufrosin Poteca, și este preluată din scrisoarea către C. Rădulescu-Motru din 14 iunie 1907
- ^ http://tratatuldeistorieamasoneriei.ro/ilustiri_fm.html Eufrosin Poteca
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
- Lucian Predescu, Enciclopedia României. Cugetarea, Edituara Saeculum, București 1999 ISBN 973-9399-03-7
- Constantin Schifirneț, C. Rădulescu-Motru. Viața și faptele sale, vol. I, Editura Albatros, București, 2003