Evrei sefarzi

Evreii sefarzi יהדות ספרד (Yahadut Sfarad)
סְפָרַדִּים
primul rând: Maimonides • Claude Cohen-Tannoudji • Jacques Derrida al doilea rând: Baruch Spinoza • Jacques Attali • Jean-Pierre Bacri al treilea rând: Alain Chabat • Patrick Bruel • Enrico Macias
Populație totală
1.500.000 - 2.000.000 peste 20% din populația totală de evrei din lume
Regiuni cu populație semnificativă
Israel 673,000-725,000 Franța 310,000-350,000 SUA 50,000-80,000 Argentina 37,500-60,000 Canada 30,000-60,000 Brazilia 20,000-60,000 Turcia 25,000-30,000 Spania 12,000 Grecia > 8,500 Maroc 5,500 Bulgaria 5,000 Columbia <5,000 Guatemala 1,200 Cuba 3,500 Tunisia 2000 Olanda 1,000 Portugalia 500 Bosnia și Herțegovina 500 Italia necunoscut Mexic necunoscut
Limbi vorbite
ebraică, ladino, iudeo-portugheză, iudeo-catalană, shuadit
Religii
Iudaism

Sefarzii sunt evreii de rit spaniol ce au emigrat la sfârșitul secolului al XV-lea din Spania și Portugalia în nordul Africii, în Italia, în Orientul Apropiat, în peninsula Balcanică și în sudul României actuale, ulterior în Anglia, Olanda și America. Actul care a dus la expulzarea evreilor din Peninsula Iberică a fost Decretul de la Alhambra din 1492.

Cahal Grande din București, sinagogă sefardă demolată în 1985.

Au vorbit vreme de sute de ani limba ladino sau iudeo-spaniola, bazată pe limba castiliană veche.

Recunoașterea oficială a obștei evreilor sefarzi în Țara Românească a avut loc în 1730 prin întărirea dată de domnitorul muntean Nicolae Mavrocordat către sfetnicii săi Daniel Fonseca și Menteș Bally. Din 1865 există Cimitirul evreiesc Sefard din București.

Vezi și

• Evrei așkenazi
• Evrei romanioți

Bibliografie

• Felipe Torroba Bernaldo de Quirós, Evreii spanioli, traducere din limba spaniolă de Esdra Alhasid, Editura Hasefer, București, 2004