Sari la conținut

Fracție molară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Fracția molară e un mod de exprimare a concentrației unui component dintr-un amestec sau soluție, fiind raportul dintre cantitatea (numărul de moli) componentului și cantitatea totală din soluție. Se notează de obicei cu xi sau xA după cum e notat componentul. Este deci o mărime adimensională. Prin înmulțire cu 100 rezultă procentul molar al componentului. În amestecuri ideale coincide ca valori numerice cu fracția volumică.

unde

Fracția molară a unui component se poate calcula cunoscând masele componenților din amestec:

Intr-un compus raportul molar este dat de raportul numerelor de atomi din compusul respectiv. Spre deosebire de fracția molară raportul molar este dat de cantitatea unui component prin raportare la cantitatea solventului.

Proprietăți

[modificare | modificare sursă]

Suma fracțiilor molare ale componenților e egală cu 1, condiție de normare. Aceasta rezultă din definiția fracției molare.

Din definiție mai rezultă că componentul pur are o fracție molară de 1, iar daca componentul nu este prezent în amestec fracția sa molară e 0. Așadar fracție molară ia valori între 0 și 1.

Pentru un sistem format din 3 componenți se pot determina fracțiile a doi componenți 1,3 in funcție de un component de referință 2:

Mărimi înrudite

[modificare | modificare sursă]

Fracție masică

[modificare | modificare sursă]

Relația dintre fracția molară și cea masică e dată de formula de mai jos, unde Mi e masa molară a componentului i iar M masa molară medie a amestecului.

Concentrație molară

[modificare | modificare sursă]

Concentrație masică

[modificare | modificare sursă]

unde M0 este masa molară a solventului.

Pentru soluții n-soluți/un-solvent, fie xi fracția molară a solutului i,

unde x0 e fracția molară a solventului, exprimată ca funcție de molalități și celelalte fracții molare:

  • I.G. Murgulescu , E. Segal - Introducere în chimia fizică. Vol. II,1 Teoria molecular-cinetică a materiei (1979)