Karl Gjellerup
| Karl Gjellerup | |
Karl Gjellerup | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 2 iunie, 1857 Roholte, Præstø, Danemarca |
| Decedat | (62 de ani) Klotzsche, lângă Dresda, Germania |
| Înmormântat | Alter Friedhof Klotzsche[*][3][4] |
| Căsătorit cu | Eugenia Gjellerup[*] |
| Cetățenie | |
| Religie | ateism |
| Ocupație | poet, romancier |
| Limbi vorbite | limba daneză[5][6] |
| Activitatea literară | |
| Specie literară | poezie, roman |
| Note | |
| Premii | Premiul Nobel pentru literatură[1][2] |
| Premiul Nobel pentru Literatură, 1917, împreună cu Henrik Pontoppidan | |
| Modifică date / text | |
Karl Adolph Gjellerup (n. 2 iunie, 1857 - d. 13 octombrie 1919) a fost un scriitor danez, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1917.
Motivația Juriului Nobel
[modificare | modificare sursă]"Pentru poetica sa variată și bogată, inspirată din idealuri înalte"[7].
Date biografice
[modificare | modificare sursă]Karl Gjellerup s-a născut în 1857 la Roholte. Deși student în teologie, în climatul spiritual de liberalism instaurat de mișcarea de renaștere intelectuală denumită Det Moderne Gennembrud și sub influența marelui critic danez Georg Brandes și a romancierului Schandorph, trece la o opoziție deschisă față de creștinism. Din această perioadă datează primele sale romane: Un idealist, Tânăra Danemarcă și Antigonas (a cărui acțiune se desfășoară în Grecia secolului al II-lea). Totodată, sub înrâurirea teoriilor darwiniene, își afirmă opiniile deterministe în teza sa Ereditatea și morala.
La întoarcerea dintr-o lungă călătorie în Germania, Grecia și Rusia, moment care marchează ruptura sa cu Brandes, se orientează spre un idealism de inspirație germană. Dramele sale poetice, dintre care și Brynhild, poartă amprenta influenței lui Schiller, iar, în ceea ce privește stilul savant, pe cea a lui Swinburne. Romanele sale aparținând aceleași perioade, și în special Romulus, sunt tributare romancierilor ruși, cu precădere lui Turgheniev.
În 1892 se stabilește în Germania prin căsătorie și, sub neta înrâurire a lui Schopenhauer, publică atunci romanele Minna și Moara, ultimul fiind considerat capodopera sa.
Câțiva ani mai târziu evoluează din nou, cufundându-se în studiul religiilor hinduse. Experiența budismului se oglindește printre altele, în romanul exotic Pelerinul Kamanita.
Ultimele sale romane marchează o revenire spre creștinism și mărturisesc adâncirea desprinderii sale de realitățile pământului natal.
La doi ani după primirea Premiului Nobel, în 1919, moare la Klotzsche, lângă Dresda.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- En idealist (Un idealist) (1878)
- Det unge Danmark (Tânăra Damemarcă) (1879)
- Antigonos (1880)
- Germanernes loerling (Discipolul germanilor) (1882)
- Brynhild (1884)
- Minna (1889)
- Møllen (Moara) (1896)
- Pilgrimmen Kamanita (Pelerinul Kamanita) (1906)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/literature/laureates/1917/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.nobelprize.org/nobel_prizes/about/amounts/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ mormânt
- ^ Find a Grave, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Laureații Premiului Nobel pentru Literatură - Almanah "Contemporanul", 1983 , pag 127
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Karl Gjellerup – Autobiography
- Karl Gjellerup Arhivat în , la Wayback Machine.
- Pelerinul Kamanita[nefuncțională]
| ||||||||