Sari la conținut

Kenan Evren

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Kenan Evren
Date personale
Nume la naștereAhmet Kenan Evren Modificați la Wikidata
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Kula⁠(d), provincia Manisa, Turcia[3] Modificați la Wikidata
Decedat (97 de ani)[1][4][5] Modificați la Wikidata
Ankara, Ankara (il), Turcia Modificați la Wikidata
ÎnmormântatDevlet Mezarlığı[*][[Devlet Mezarlığı (Graveyard in Turkey)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (organ dysfunction[*][[organ dysfunction (condition where an organ does not perform its expected function)|​]]) Modificați la Wikidata
Căsătorit cuSekine Evren[*][[Sekine Evren (First lady of Turkey)|​]] Modificați la Wikidata
Număr de copii3 Modificați la Wikidata
Cetățenie Turcia Modificați la Wikidata
Ocupațieom de stat
militar Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba turcă
limba engleză Modificați la Wikidata
Al 7-lea Președinte al Turciei[*] Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deFahri Korutürk[*]
Succedat deTurgut Özal
Türk Silahlı Kuvvetleri genelkurmay başkanları listesi Modificați la Wikidata
În funcție
 – 

PremiiOrdinul Olimpic[*]
Ordinul Bath în grad de Mare Cruce[*]
Partid politicIND  Modificați la Wikidata
Alma materMaltepe Askerî Lisesi[*][[Maltepe Askerî Lisesi |​]]
Academia Militară a Turciei[*]
Topçu ve Füze Okulu[*][[Topçu ve Füze Okulu (Turkish military school)|​]]
Kara Harp Enstitüsü[*][[Kara Harp Enstitüsü |​]]
Balıkesir Lisesi[*][[Balıkesir Lisesi (school in Balıkesir, Turkey)|​]]
Semnătură

Kenan Evren (n. , Kula⁠(d), provincia Manisa, Turcia – d. , Ankara, Ankara (il), Turcia) a fost un militar și politician turc. El a fost șeful statului turc între 1980-1989.

Provenind dintr-o familie originară din Balcani, tânărul Kenan Evren a servit în armată din anul 1938. Ca ofițer, a participat la Războiul din Coreea în 1953, într-o brigadă din Turcia înainte de a fi promovat ca general, în 1964. În cele din urmă, în 1978, el a devenit șef al Statului major al armatei turce.

Anii dinaintea loviturii de stat s-au caracterizat prin lupte aprige între stânga și dreapta. Au avut loc lupte de stradă între activiștii de stânga, care doreau o revoluție comunistă și activiștii naționaliști de dreapta. Liderii politici Süleyman Demirel și Bülent Ecevit pierduseră controlul asupra violențelor.

La 12 septembrie 1980, Evren conduce o lovitură de stat care a răsturnat guvernul primului-ministru Demirel, a dizolvat parlamentul și a suspendat libertățile civile. Plasat în fruntea unui „consiliu de securitate” turc, el acționează în calitate de șef al statului.

Odată cu adoptarea Constituției din noiembrie 1982, el a devenit al șaptelea președinte al Turciei, poziție pe care a deținut-o până în noiembrie 1989.

În baza schimbării Constituției aprobată de poporul turc pe 12 septembrie 2010 devenise posibil ca liderii loviturii de stat militare din anii '80 să fie urmăriți penal. Împotriva lui Evren a fost pornită o anchetă și în 2014 fostul președinte a fost condamnat la închisoare pe viață, fiind de asemenea degradat la simplu soldat[6][7].

Evren a murit pe 9 mai 2015 în vârsta de 97 ani într-un spital militar.[8] Pe 12 mai, după un serviciu religios din Moscheea Ahmet Hamdi Akseki a fost îngropat într-un mormânt de stat din Ankara. La înmormântare au participat membrii de familie apropiați și personal militar. Partidele politice turcești nu au trimis reprezentați la ceremonie. Câțiva indivizi au protestat în timpul serviciului religios în interiorul moscheii.[9]

  1. ^ a b Kenan Evren, Brockhaus Enzyklopädie 
  2. ^ Kenan Evren, Opća i nacionalna enciklopedija 
  3. ^ Q110821796[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  4. ^ Kenan Evren, Munzinger Personen, accesat în  
  5. ^ 元トルコ大統領 K・エブレン氏死去 (în japoneză), Sankei Shimbun Co.[*][[Sankei Shimbun Co. (Japanese company)|​]], , accesat în  
  6. ^ „Turkey coup leaders under threat of prosecution”. The Telegraph. . 
  7. ^ „Turkey gives life sentences to surviving 1980 coup leaders”. BBC News. . 
  8. ^ Stephen Kinzer (). „Kenan Evren, 97, Dies; After Coup, Led Turkey With Iron Hand”. The New York Times. 
  9. ^ „No blessing' to Kenan Evren at funeral”. Doğan Haber Ajansı. .