Ion Georgescu
Ion Georgescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] București, Țara Românească |
Decedat | (42 de ani)[1] București, România |
Înmormântat | Cimitirul Bellu |
Cetățenie | România |
Ocupație | pictor sculptor |
Limbi vorbite | limba română |
Activitate | |
Studii | Universitatea Națională de Arte București |
Pregătire | Karl Storck, Auguste Dumont[*] , Eugène Delaplanche[*] , Pierre Auguste Cot[*] |
Profesor pentru | Dimitrie D. Mirea, Frederic Storck, Dumitru Pavelescu-Dimo, Ion Theodorescu-Sion, Constantin Brâncuși, Athanasie Constantinescu |
Mișcare artistică | rasism, Societatea „Cercul artistic” |
Modifică date / text |
Ion Georgescu (n. , București, Țara Românească – d. , București, România) a fost un sculptor, pictor și acuarelist român.
A studiat la Școala de arte frumoase din București, cu Karl Storck, apoi la Paris, unde a ținut o legătură strânsă cu intelectualii români progresiști. A fost și profesor la Școala de arte frumoase din București, unde i-a avut ca elevi pe Frederic Storck, Dimitrie D. Mirea, Dumitru Pavelescu-Dimo etc.
Opera
[modificare | modificare sursă]În lucrările lui Georgescu se regăsește puternica sa formație clasică. Aceasta se observă din primele sale lucrări: „Izvorul” (1879), „Aruncătorul de lance” (1882, turnat în bronz, posibil cea mai importantă lucrare a sa).
Izvorul, o sculptură modelată din ghips patinat, a fost achiziționată de Pinacoteca Statului din București și lucrarea originală, semnată și datată lateral stânga pe plintă Georgesco 1879, a intrat în 1949 la Galeria Națională. Din dorința de a proteja sculptura realizată dintr-un material fragil, în 1961 muzeul a turnat după original o copie în bronz, la Combinatul Fondului Plastic din București.[2]
Viziunea sa realistă apare mai ales în seria de portrete dedicate unor personalități din cultura română:
- Alexandru Odobescu, 1881
- Mihail Pascaly, 1882[3]
- Dimitrie Bolintineanu, 1883
- Bustul Iulia Hasdeu, 1889, pe al cărei soclu dăltuiește cuvintele: ”Mai șezi puțin…”.[4]
- Vasile Alecsandri, 1890
- Mihai Eminescu, 1890. Bustul lui Mihai Eminescu, turnat în bronz la Paris, de către Martin, a fost dezvelit la 11 septembrie 1890, în fața Școlii Primare de Băieți „Marchian” din Botoșani. În perioada interbelică bustul lui Mihai Eminescu a fost mutat în Parcul ,,Vârnav” (actualmente Parcul „Mihai Eminescu”).[5]
Simțul monumentalității se regăsește în statui precum „Gheorghe Lazăr” (1886) sau „Statuia lui Gheorghe Asachi din Iași” (1887). A executat de asemenea statuile alegorice „Agricultura” și „Justiția”, care împodobesc fațada Băncii Naționale.[6]
Ion Georgescu s-a ocupat și de pictură și desen, lăsând o serie de remarcabile acuarele. A mai realizat busturile lui Matei Basarab, Vasile Lupu, I.C. Brătianu, C.A. Rosetti, monumente precum cel dedicat „Domniței Bălașa” (1883), creații precum „Răpirea Proserpinei”, „Endymion”.
Ion Georgescu a realizat mulajul basoreliefului aflat pe piatra tombală a lui Mihai Eminescu, din Cimitirul Bellu din București. Schițele originale ale monumentului i-au fost puse la dispoziție de André Lecomte du Noüy, care fusese desemnat inițial să edifice acest monument. Basorelieful reproduce chipul lui Eminescu, așa cum a fost inclus în tabloul ”Junimii”, iar mai târziu în primele ediții Maiorescu, de la editura Soccec. Mihai Tican Rumano a recuperat mai târziu mulajul din ghips, după care s-a turnat basorelieful de la Bellu, piesa aflându-se expusă la Muzeul de Artă Pastică din Câmpulung–Muscel.[4]
Monumentul funerar al generalului Alexandru Cernat înmormântat în Cimitirul Bellu, din București, fig. 34/7, este altă lucrare a lui Ion Georgescu.
Izvorul
[modificare | modificare sursă]Aruncătorul de lance
[modificare | modificare sursă]Copilă rugându-se
[modificare | modificare sursă]Expoziții
[modificare | modificare sursă]Expoziții persoanle:
- 1882 - Sala Stavropoleos (împreună cu G.D. Mirea), București;
- 1956 - Expoziție retrospectivă, Muzeul Național de Artă al României, București.
Expoziții de grup:
- 1879, 1880, 1882, 1883 - Salonul din Paris, Franța;
- 1880 - Expoziția Societății „Concordia română”, București;
- 1881, 1894, 1895, 1896, 1897, 1898 - Expoziția Artiștilor în Viață, București;
- 1906 - Expoziția Generală Română, București;
- 1928 - Expoziția retospectivă a artiștilor români pictori și sculptori din ultimii 50 de ani, Ateneul Român, București;
- 1930 - Expoziția de artă românească, Haga, Olanda;
- 1982 - Expoziția Între norma clasică și inspirația romantică, Muzeul Național de Artă al României, București.
Galerie de imagini
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
- Saur, Saur Allegemaine Kunstlerlexikon. Die Bildenden Kunstler aller Zeiten un Volker, 51, K.G. Saur München-Leipzig, 2006.
- Vlasiu, Ioana (coord.), Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX, vol. I, lit. A-G Arhivat în , la Wayback Machine., Editura Academiei Române, București, 2011, pp. 228 - 230.
- Ionescu, Grigore, București (ghid artistic și turistic), București, 1938.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- ro Dicționarul sculptorilor din România, secolele XIX-XX, VOL. I Arhivat în , la Wayback Machine.
- ro Un secol de sculptură românească Arhivat în , la Wayback Machine.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b Ioan Georgesco, Benezit Dictionary of Artists
- ^ Sculptură - Georgescu, Ioan. Izvorul
- ^ „Portretul actorului Mihail Pascaly, Sculptură - Ioan Georgescu”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „Mormântul lui Eminescu și însemnele sale misterioase”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Ionel Bejenaru: Bustul lui Mihai Eminescu din parcul „Mihai Eminescu” din Botoșani
- ^ Discurs în deschiderea conferinței privind găzduirea de către Muzeul BNR a sculpturii „Cumințenia Pământului”
- ^ Statui și monumente în București: Alexandru Cernat
|