Sari la conținut

Marie Cazin

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marie Cazin
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Paimbœuf, Pays de la Loire, Franța[1] Modificați la Wikidata
Decedată (79 de ani)[2] Modificați la Wikidata
Équihen-Plage, Nord-Pas-de-Calais, Franța Modificați la Wikidata
Înmormântatăcimetière de l'Est de Boulogne-sur-Mer[*][[cimetière de l'Est de Boulogne-sur-Mer (cemetery located in Pas-de-Calais, in France)|​]][3] Modificați la Wikidata
Căsătorită cuJean Charles Cazin[4] Modificați la Wikidata
CopiiMichel Cazin[*][[Michel Cazin (sculptor francez)|​]][5] Modificați la Wikidata
Cetățenie Franța[6][7] Modificați la Wikidata
Ocupațiesculptoriță
pictoriță
artistă Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba franceză[8] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură  Modificați la Wikidata
Sat printre copaci
Curtea de piatră

Marie Cazin, născută Marie Clarisse Marguerite Guillet (n. , Paimbœuf, Pays de la Loire, Franța – d. , Équihen-Plage, Nord-Pas-de-Calais, Franța),[9] a fost o peisagistă, artistă decorativă și sculptoriță franceză.

A studiat la Paris cu Juliette Peyrol-Bonheur⁠(d) (1830 – 1891), sora Rosei Bonheur⁠(d), și cu Jean-Charles Cazin, cu care s-a căsătorit în 1868. Începând cu 1876, a expus picturi la Salon des Artistes Français⁠(d) și, din 1882, a prezentat și sculpturi.[10] De asemenea, a expus la Academia Regală de Arte⁠(d) în 1874 și 1878.

Cea mai cunoscută sculptură a ei, „Tinerele doamne” a fost prezentată în 1886 și achiziționată de guvern în 1899. În prezent, aceasta este expusă la Musée du Luxembourg. A expus cu Les XX la Bruxelles în 1887 și a câștigat o medalie de aur la Expoziția Universală de la Paris din 1889.

În 1891, a devenit membră a Société Nationale des Beaux-Arts.[11] Cazin și-a expus lucrările la Palatul Artelor Frumoase la Expoziția Mondială Columbian din 1893 din Chicago, Illinois.[12] După moartea soțului său, a proiectat monumentul pentru mormântul acestuia. A proiectat, de asemenea, un monument pentru doctorii Hubert Cazin (1724-1795)[13] și Paul Perrochaud în Berck.

O temă proeminentă în picturile ei sunt femeile la locul de muncă. În timpul Primului Război Mondial, ea a păstrat un atelier în Cartierul Latin. În plus față de munca sa obișnuită, a creat mai multe fresce la comandă și a realizat proiecte pentru Fabrica Gobelins. Cu câțiva ani înainte de moartea sa, s-a retras în Pas-de-Calais.

Fiul ei, Michel Cazin⁠(d) (1869–1917), a devenit un gravor bine cunoscut.

Cazin a fost inclusă în expoziția din 2018 Femei la Paris 1850-1900.[14]

  1. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  2. ^ Marie Cazin, SNAC, accesat în  
  3. ^ https://www.landrucimetieres.fr/spip/spip.php?rubrique188  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  5. ^ Union List of Artist Names, , accesat în  
  6. ^ RKDartists, accesat în  
  7. ^ https://www.workwithdata.com/person/marie-cazin-1844, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ IdRef, accesat în  
  9. ^ "Marie Cazin 1844–1924". The Tate. Retrieved 6 August 2017.
  10. ^ „Marie Cazin”. National Gallery, London. Accesat în . 
  11. ^ Gaze, Delia (). Dictionary of Women Artists: Artists, J-Z (în engleză). Taylor & Francis. ISBN 9781884964213. 
  12. ^ Nichols, K. L. „Women's Art at the World's Columbian Fair & Exposition, Chicago 1893”. Accesat în . 
  13. ^ Pas-de-Calais, Commission départementale des monuments historiques du (). Épigraphie du département de Pas-de-Calais (în franceză). 
  14. ^ Madeline, Laurence (). Women artists in Paris, 1850-1900. Yale University Press. ISBN 978-0300223934. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]