Mihail Larionov
Mihail Larionov | |
Autoportret | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [1] Tiraspol, Imperiul Rus |
Decedat | (82 de ani)[2][1][3][4][5] Fontenay-aux-Roses, Région parisienne, Franța |
Înmormântat | Cimitirul parizian d'Ivry[*] |
Căsătorit cu | Natalia Goncearova (din ) |
Cetățenie | Imperiul Rus Franța (–) |
Ocupație | pictor scenograf creator de costume[*] ilustrator[*] designer artist grafic[*] |
Locul desfășurării activității | Moscova (–)[6] Paris[6] Lausanne (–)[6] Paris (–)[6] |
Limbi vorbite | limba rusă[3] |
Activitate | |
Studii | Școala de Pictură, Sculptură și Arhitectură din Moscova[*] |
Mișcare artistică | Neoimpresionism, Rayonism[*] |
Modifică date / text |
Mihail Fiodorovici Larionov[7] (în rusă Михаил Фёдорович Ларионов, n. , Tiraspol, Imperiul Rus – d. , Fontenay-aux-Roses, Région parisienne, Franța) a fost un pictor avangardist rus.
Biografia artistică a lui Mihail Larionov
[modificare | modificare sursă]S-a născut la Tiraspol. În 1898 a intrat la Scoala de Pictură, Sculptură și Arhitectură de la Moscova condusă de Isaac Levitan și Valentin Serov. Conform firii sale de rebel, Larionov a fost suspendat de trei ori pentru perspectivele sale radicale.
În 1900 s-a întâlnit cu artista plastică avangardistă, designer de costume și scenografa Natalya Sergeevna Goncharova cu care a avut o relație de-a lungul întregii sale vieți.
Începând cu 1902, Larionov a pictat în stilul impresionist. Ulterior, inspirat de o vizită la Paris, în 1906, „tranzitând” prin largul grup al Trandafirului Albastru, Mihail Larionov s-a alăturat puternicei mișcării avangardiste ruse a neo-primitivismului (1908), care are, printre sursele sale de inspirație și creații populare autohtone ruse, așa cum sunt, în special, motivele icoanei ruse și lubok-ului.
În 1908, Larionov a organizat, la Moscova, expoziția, numită sugestiv Lâna de Aur, care a inclus tablouri ale unor artiști internaționali de avangardă, precum Henri Matisse, André Derain, Georges Braque, Paul Gauguin și Van Gogh. Alt grup, pe care l-a prezentat atunci publicului moscovit, a fost constituit din artiști vizuali ruși de avangardă, precum Vladimir Tatlin, Marc Chagall și Kazimir Malevici.
Larionov a fost membru fondator a două importante grupuri artistice ale avangardei ruse, a Valetului de Caro (1909 - 1911) și a mult mai radicalului grup Coada Măgarului (1912 – 1913). Tot Larionov a fost cel care a găsit denumiri „percutante” pentru ambele grupuri.
În 1913 el a creat Raionism roșu, care a fost prima creație de artă aproape abstractă din Rusia. În 1915 el a părăsit Rusia și a lucrat la Paris în teatru și în balet cu Serghei Diaghilev, proprietarul companiei Ballets Russes.
Galerie
[modificare | modificare sursă]-
Autoportret (1910)
-
’’Studiul unei femei’’ (1912)
-
Schiță a lui Alexei Kruchenici (1912)
-
Dansatoare în mișcare (1915)
-
Doamnă cu evantai (1916)
-
Peisaj (dată necunoscută)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b The Fine Art Archive, accesat în
- ^ Mikhail Larionov, International Music Score Library Project, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Mikhail Fedorovich Larionov (în engleză), Benezit Dictionary of Artists
- ^ Mikhail Larionov, Larionov, Mikhail[*]
- ^ a b c d RKDartists, accesat în
- ^ Mihail Larionov la artcyclopedia.com
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- История русского искусства, (Istoria artei ruse), volumul. 10, cartea. 2, М., 1969, с. 38, 104, 125—130;
- Сарабьянов Д., Примитивистский период в творчестве Михаила Ларионова, (Perioada primitivistă în creativitatea lui Mihail Larionov) в его кн.: (în cartea:) Русская живопись конца 1900-х (Pictura din Rusia la sfârșitul anilor 1900)— начала 1910-х годов, М., 1971;
- George W., Larionov. P., 1966.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]