Sezonul de Formula 1 din 1985

Campionul la Piloți
Campionatul Mondial de Formula 1 Sezonul 1985
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	7 aprilie - 3 noiembrie
Nr. curse	16
Nr. piloți	36
Nr. echipe	17

Alain Prost (Primul titlu)
Campionul la Constructori

McLaren-TAG (Al 3-lea titlu)

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1985 a fost cel de-al 39-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 36-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 28-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Brazilia pe 7 aprilie și terminându-se în Australia pe 3 noiembrie.

Campionatul Mondial la Piloți a fost câștigat în premieră de Alain Prost, în timp ce Campionatul Mondial la Constructori de McLaren-TAG.^[1]

Piloții și echipele înscrise în campionat

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1985 al campionatului.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Nr.	Numele pilotului	Etape
	Marlboro McLaren International	McLaren	TAG TTE PO1 1,5 V6 t^[a]	MP4/2B	G	1	Niki Lauda	1–13, 15–16
						John Watson	14
						2	Alain Prost	Toate
	Tyrrell Racing Organisation	Tyrrell^[b]	Ford Cosworth DFY 3,0 V8	012 014	G	3	Martin Brundle	1-8, 11-16
						Stefan Bellof	9-10
						4	Stefan Johansson	1
						Stefan Bellof	2–8, 11
			Renault EF4B 1,5 V6 t			Martin Brundle	9–10
						Ivan Capelli	14, 16
						Philippe Streiff	15
	Canon Williams Honda Team	Williams	Honda RA164E 1,5 V6 t Honda RA165E 1,5 V6 t	FW10	G	5	Nigel Mansell	Toate
	Canon Williams Honda Team	Williams	Honda RA164E 1,5 V6 t Honda RA165E 1,5 V6 t	FW10	G	6	Keke Rosberg	Toate
	Motor Racing Developments	Brabham	BMW M12/13 1,5 L4t	BT54	P	7	Nelson Piquet	Toate
						8	François Hesnault	1–4
						Marc Surer	5–16
	Skoal Bandit Formula 1 Team	RAM	Hart 415T 1,5 L4t	03	P	9	Manfred Winkelhock	1–9
						Philippe Alliot	10–14
						Philippe Alliot	10	1–9
						Kenny Acheson	10–12
	John Player Special Team Lotus	Lotus	Renault EF4B 1,5 V6 t Renault EF15 1,5 V6 t	97T	G	11	Elio de Angelis	Toate
	John Player Special Team Lotus	Lotus	Renault EF4B 1,5 V6 t Renault EF15 1,5 V6 t	97T	G	12	Ayrton Senna	Toate
	Equipe Renault Elf	Renault	Renault EF4B 1,5 V6 t Renault EF15 1,5 V6 t	RE60 RE60B	G	14	François Hesnault	9
						15	Patrick Tambay	1–14, 16
						16	Derek Warwick	1–14, 16
	Barclay Arrows BMW	Arrows	BMW M12/13 1,5 L4t	A8	G	17	Gerhard Berger	Toate
	Barclay Arrows BMW	Arrows	BMW M12/13 1,5 L4t	A8	G	18	Thierry Boutsen	Toate
	Toleman Group Motorsport	Toleman	Hart 415T 1,5 L4t	TG185	P	19	Teo Fabi	4–16
	Toleman Group Motorsport	Toleman	Hart 415T 1,5 L4t	TG185	P	20	Piercarlo Ghinzani	10–16
	Spirit Enterprises Ltd	Spirit	Hart 415T 1,5 L4t	101D	P	21	Mauro Baldi	1–3
	Benetton Team Alfa Romeo	Alfa Romeo	Alfa Romeo 890T 1,5 V8 t	185T 184TB	G	22	Riccardo Patrese	Toate
	Benetton Team Alfa Romeo	Alfa Romeo	Alfa Romeo 890T 1,5 V8 t	185T 184TB	G	23	Eddie Cheever	Toate
	Osella Squadra Corse	Osella	Alfa Romeo 890T 1,5 V8 t	FA1F	P	24	Piercarlo Ghinzani	1–8
	Osella Squadra Corse	Osella	Alfa Romeo 890T 1,5 V8 t	FA1F	P	24	Huub Rothengatter	9–16
	Equipe Ligier Equipe Ligier Gitanes	Ligier	Renault EF4B 1,5 V6 t	JS25	P	25	Andrea de Cesaris	1–11
						Philippe Streiff	12–14, 16
						26	Jacques Laffite	1–14, 16
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari Tipo 031 1,5 V6 t	156/85	G	27	Michele Alboreto	Toate
						28	René Arnoux	1
						Stefan Johansson	2–16
	Minardi Team SpA	Minardi^[c]	Ford Cosworth DFY 3,0 V8	M185	P	29	Pierluigi Martini	Toate
	Minardi Team SpA	Minardi^[c]	Motori Moderni Tipo 615-90 1,5 V6 t	M185	P	29	Pierluigi Martini	Toate
	West Zakspeed Racing	Zakspeed	Zakspeed 1500/4 1,5 L4t	841	G	30	Jonathan Palmer	2–4, 7–11
	West Zakspeed Racing	Zakspeed	Zakspeed 1500/4 1,5 L4t	841	G	Christian Danner	13–14
	Team Haas (USA) Ltd	Lola	Hart 415T 1,5 L4t	THL1	G	33	Alan Jones	12, 14–16

Calendar

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1985.^[2]

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Braziliei 5-7 aprilie	Marele Premiu al Portugaliei 19-21 aprilie	Marele Premiu al statului San Marino 3-5 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 16, 18-19 mai
Jacarepaguá (P)	Estoril (P)	Imola (P)	Monaco (S)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Canadei 14-16 iunie	Marele Premiu de la Detroit 21-23 iunie	Marele Premiu al Franței 5-7 iulie	Marele Premiu al Marii Britanii 19-21 iulie
Gilles Villeneuve (S)	Detroit (S)	Paul Ricard (P)	Silverstone (P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Germaniei 2-4 august	Marele Premiu al Austriei 16-18 august	Marele Premiu al Țărilor de Jos 23-25 august	Marele Premiu al Italiei 6-8 septembrie
Nürburgring (P)	Österreichring (P)	Zandvoort (P)	Monza (P)
13.	14.	15.	16.
Marele Premiu al Belgiei 13-15 septembrie^[d]	Marele Premiu al Europei 4-6 octombrie^[e]	Marele Premiu al Africii de Sud^[f] 17-19 octombrie	Marele Premiu al Australiei 1-3 noiembrie
Spa-Francorchamps (P)	Brands Hatch (P)	Kyalami (P)	Adelaide (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

Marile Premii

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Raport	Lider
Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Raport	Pilot	Dif.
1	MP al Braziliei	Michele Alboreto	Alain Prost	Alain Prost	McLaren-TAG	Raport	PRO	3
2	MP al Portugaliei	Ayrton Senna	Ayrton Senna	Ayrton Senna	Lotus-Renault	Raport	ALB	3
3	MP al statului San Marino	Ayrton Senna	Michele Alboreto	Elio de Angelis	Lotus-Renault	Raport	DEA	4
4	MP al Principatului Monaco	Ayrton Senna	Michele Alboreto	Alain Prost	McLaren-TAG	Raport	DEA	2
5	MP al Canadei	Elio de Angelis	Ayrton Senna	Michele Alboreto	Ferrari	Raport	ALB	5
6	MP de la Detroit	Ayrton Senna	Ayrton Senna	Keke Rosberg	Williams-Honda	Raport		7
7	MP al Franței	Keke Rosberg	Keke Rosberg	Nelson Piquet	Brabham-BMW	Raport		5
8	MP al Marii Britanii	Keke Rosberg	Alain Prost	Alain Prost	McLaren-TAG	Raport		2
9	MP al Germaniei	Teo Fabi	Niki Lauda	Michele Alboreto	Ferrari	Raport		5
10	MP al Austriei	Alain Prost	Alain Prost	Alain Prost	McLaren-TAG	Raport	PRO	0
11	MP al Țărilor de Jos	Nelson Piquet	Alain Prost	Niki Lauda	McLaren-TAG	Raport		3
12	MP al Italiei	Ayrton Senna	Nigel Mansell	Alain Prost	McLaren-TAG	Raport		12
13	MP al Belgiei	Alain Prost	Alain Prost	Ayrton Senna	Lotus-Renault	Raport		16
14	MP al Europei	Ayrton Senna	Jacques Laffite	Nigel Mansell	Williams-Honda	Raport		19
15	MP al Africii de Sud	Nigel Mansell	Keke Rosberg	Nigel Mansell	Williams-Honda	Raport		20
16	MP al Australiei	Ayrton Senna	Keke Rosberg	Keke Rosberg	Williams-Honda	Raport		20

Sistemul de punctaj

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc	1	2	3	4	5	6
Puncte	9	6	4	3	2	1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note

^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Poz.	Pilot	BRA	POR	SMR	MON	CAN	DET	FRA	GBR	GER	AUT	NED	ITA	BEL	EUR	RSA	AUS	Puncte^[g]
1	Alain Prost	1_R	Ab	DSC	1	3	Ab	3	1_R	2	1P R	2_R	1	3P R	(4)^[h]	3	Ab	73 (76)
2	Michele Alboreto	2^P	2	Ab_R	2_R	1	3	Ab	2	1	3	4	13*	Ab	Ab	Ab	Ab	53
3	Keke Rosberg	Ab	Ab	Ab	8	4	1	2P R	Ab^P	12*	Ab	Ab	Ab	4	3	2_R	1_R	40
4	Ayrton Senna	Ab	1P R	7*^P	Ab^P	16_R	AbP R	Ab	10*	Ab	2	3	3^P	1	2^P	Ab	Ab^P	38
5	Elio de Angelis	3	4	1	3	5^P	5	5	NC	Ab	5	5	6	Ab	5	Ab	DSC	33
6	Nigel Mansell	Ab	5	5	7	6	Ab	NS	Ab	6	Ab	6	11*_R	2	1	1^P	Ab	31
7	Stefan Johansson	7	8	6*	Ab	2	2	4	Ab	9	4	Ab	5	Ab	Ab	4	5	26
8	Nelson Piquet	Ab	Ab	8*	Ab	Ab	6	1	4	Ab	Ab	8^P	2	5	Ab	Ab	Ab	21
9	Jacques Laffite	6	Ab	Ab	6	8	12	Ab	3	3	Ab	Ab	Ab	11*	Ab_R		2	16
10	Niki Lauda	Ab	Ab	4	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	5_R	Ab	1	Ab	NS		Ab	Ab	14
11	Thierry Boutsen	11	Ab	2	9	9	7	9	Ab	4	8	Ab	9	10	6	6	Ab	11
12	Patrick Tambay	5	3	3	Ab	7	Ab	6	Ab	Ab	10*	Ab	7	Ab	12		Ab	11
13	Marc Surer					15	8	8	6	Ab	6	10*	4	8	Ab	Ab	Ab	5
14	Derek Warwick	10	7	10*	5	Ab	Ab	7	5	Ab	Ab	Ab	Ab	6	Ab		Ab	5
15	Philippe Streiff												10	9	8	Ab	3	4
16	Stefan Bellof		6	Ab	NSC	11	4	13	11	8	7*	Ab						4
17^[1]	Ivan Capelli														Ab		4	3
=^[1]	René Arnoux	4																3
=^[1]	Andrea de Cesaris	Ab	Ab	Ab	4	14	10	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab						3
20	Gerhard Berger	Ab	Ab	Ab	Ab	13	11	Ab	8	7	Ab	9	Ab	7	10	5	6	3
—	Martin Brundle	8	Ab	9*	10	12	Ab	Ab	7	10	NSC	7	8	13	Ab	7	NC	0
—	Huub Rothengatter									Ab	9	NC	Ab	NC	NSC	Ab	7	0
—	John Watson														7			0
—	Pierluigi Martini	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab	11*	Ab	Ab	Ab	12	Ab	Ab	8	0
—	Riccardo Patrese	Ab	Ab	Ab	Ab	10	Ab	11	9	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	9	Ab	Ab	0
—	Eddie Cheever	Ab	Ab	Ab	Ab	17	9	10	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	11	Ab	Ab	0
—	Piercarlo Ghinzani	12	9	NC	NSC	Ab	Ab	15	Ab		NS	Ab	NS	Ab	Ab	Ab	Ab	0
—	Philippe Alliot	9	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab			0
—	Jonathan Palmer		Ab	NS	11			Ab	Ab	Ab	Ab	Ab						0
—	Manfred Winkelhock	13	NC	Ab	NSC	Ab	Ab	12	Ab	Ab								0
—	Teo Fabi				Ab	Ab	Ab	14*	Ab	Ab^P	Ab	Ab	12	Ab	Ab	Ab	Ab	0
—	François Hesnault	Ab	Ab	Ab	NSC					Ab								0
—	Alan Jones												Ab		Ab	NS	Ab	0
—	Mauro Baldi	Ab	Ab	Ab														0
—	Christian Danner													Ab	Ab			0
—	Kenny Acheson										Ab	NSC	Ab					0
Poz.	Pilot	BRA	POR	SMR	MON	CAN	DET	FRA	GBR	GER	AUT	NED	ITA	BEL	EUR	RSA	AUS	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Roșu	Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
*	Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor

Poz.	Constructor	BRA	POR	SMR	MON	CAN	DET	FRA	GBR	GER	AUT	NED	ITA	BEL	EUR	RSA	AUS	Puncte
1	McLaren-TAG	1_R	Ab	4	1	3	Ab	3	1_R	2	1P R	1	1	3P R	4	3	Ab^[i]	90
1	McLaren-TAG	Ab	Ab	DSC	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	5_R	Ab	2_R	Ab	NS	7	Ab	Ab	90
2	Ferrari	2^P	2	6	2_R	1	2	4	2	1	3	4	5	Ab	Ab	4	5	82
2	Ferrari	4	8	Ab_R	Ab	2	3	Ab	Ab	9	4	Ab	13	Ab	Ab	Ab	Ab	82
3	Williams-Honda	Ab	5	5	7	4	1	2P R	Ab^P	6	Ab	6	11_R	2	1	1^P	1_R	71
3	Williams-Honda	Ab	Ab	Ab	8	6	Ab	NS	Ab	12	Ab	Ab	Ab	4	3	2_R	Ab	71
4	Lotus-Renault	3	1P R	1	3	5^P	5	5	10	Ab	2	3	3^P	1	2^P	Ab	Ab^P	71
4	Lotus-Renault	Ab	4	7^P	Ab^P	16_R	AbP R	Ab	NC	Ab	5	5	6	Ab	5	Ab	DSC	71
5	Brabham-BMW	Ab	Ab	8	Ab	15	6	1	4	Ab	6	8^P	2	5	Ab	Ab	Ab	26
5	Brabham-BMW	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab	8	8	6	Ab	Ab	10	4	8	Ab	Ab	Ab	26
6	Ligier-Renault	6	Ab	Ab	4	8	10	Ab	3	3	Ab	Ab	10	9	8		2	23
6	Ligier-Renault	Ab	Ab	Ab	6	14	12	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	11	Ab_R		3	23
7	Renault	5	3	3	5	7	Ab	6	5	Ab	10	Ab	7	6	12		Ab	16
		10	7	10	Ab	Ab	Ab	7	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab		Ab
										Ab
8	Arrows-BMW	11	Ab	2	9	9	7	9	8	4	8	9	9	7	6	5	6	14
8	Arrows-BMW	Ab	Ab	Ab	Ab	13	11	Ab	Ab	7	Ab	Ab	Ab	10	10	6	Ab	14
9	Tyrrell-Ford	7	6	9	10	11	4	13	11	10	NSC							4
9	Tyrrell-Ford	8	Ab	Ab	NSC	12	Ab											4
10	Tyrrell-Renault							Ab	7	8	7	7	8	13	Ab	7	4	3
10	Tyrrell-Renault											Ab			Ab	Ab	NC	3
—	Osella-Alfa Romeo	12	9	NC	NSC	Ab	Ab	15	Ab	Ab	9	NC	Ab	NC	NSC	Ab	7	0
—	Minardi-Motori Moderni			Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab	11	Ab	Ab	Ab	12	Ab	Ab	8	0
—	Alfa Romeo	Ab	Ab	Ab	Ab	10	9	10	9	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	9	Ab	Ab	0
—	Alfa Romeo	Ab	Ab	Ab	Ab	17	Ab	11	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	11	Ab	Ab	0
—	RAM-Hart	9	NC	Ab	NSC	Ab	Ab	12	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab			0
—	RAM-Hart	13	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab					0
—	Zakspeed		Ab	NS	11			Ab	Ab	Ab	Ab	Ab		Ab	Ab			0
—	Toleman-Hart				Ab	Ab	Ab	14	Ab	Ab^P	Ab	Ab	12	Ab	Ab	Ab	Ab	0
—	Toleman-Hart										NS	Ab	NS	Ab	Ab	Ab	Ab	0
—	Lola-Hart												Ab		Ab	NS	Ab	0
—	Spirit-Hart	Ab	Ab	Ab														0
—	Minardi-Ford	Ab	Ab															0
Poz.	Constructor	BRA	POR	SMR	MON	CAN	DET	FRA	GBR	GER	AUT	NED	ITA	BEL	EUR	RSA	AUS	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Roșu	Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
*	Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Note

^ McLaren a folosit motoare Porsche. Din motive de sponsorizare, aceste motoare au fost redenumite drept „TAG”.
^ Tyrrell a intrat în primele șase Mari Premii cu motorul Ford, în etapele 7-10 cu ambele motoare Ford și Renault, iar începând cu etapa a 11-a, echipa a concurat doar cu motorul Renault.
^ Minardi a intrat în primele două Mari Premii cu motorul Ford. Începând cu etapa a treia, echipa a concurat cu motorul Motori Moderni.
^ Marele Premiu al Belgiei trebuia inițial să aibă loc pe 2 iunie, dar a fost amânat pentru 15 septembrie din cauza degradării avansate a suprafeței pistei. Acesta a înlocuit Marele Premiu de la New York, care era programat inițial să aibă loc o săptămână mai târziu, pe 22 septembrie.
^ Marele Premiu al Europei urma să aibă loc inițial în Roma, pe 13 octombrie, dar a fost mutat ulterior la Brands Hatch din motive necunoscute.^[3]
^ Cursa s-a desfășurat sâmbăta.
^ Doar cele mai bune unsprezece rezultate au fost luate în considerare pentru campionatul piloților.^[4] Numerele fără paranteze sunt puncte de campionat; numerele dintre paranteze sunt puncte totale acumulate.
^ Alain Prost și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Europei.
^ McLaren-TAG și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Australiei.

Referințe

^ ^a ^b ^c ^d 1986 FIA Yearbook, Red Section, Results of 1985 FIA International Championships, pages 78–79
^ David Hayhoe, Formula 1: The Knowledge – 2nd Edition, 2021, page 35.
^ Jenkinson, Denis (noiembrie 1985). „1985 European Grand Prix report: Hero time”. Motor Sport magazine.
^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 126

[2] McLaren a folosit motoare Porsche. Din motive de sponsorizare, aceste motoare au fost redenumite drept „TAG”.

[3] Tyrrell a intrat în primele șase Mari Premii cu motorul Ford, în etapele 7-10 cu ambele motoare Ford și Renault, iar începând cu etapa a 11-a, echipa a concurat doar cu motorul Renault.

[4] Minardi a intrat în primele două Mari Premii cu motorul Ford. Începând cu etapa a treia, echipa a concurat cu motorul Motori Moderni.

[6] Marele Premiu al Belgiei trebuia inițial să aibă loc pe 2 iunie, dar a fost amânat pentru 15 septembrie din cauza degradării avansate a suprafeței pistei. Acesta a înlocuit Marele Premiu de la New York, care era programat inițial să aibă loc o săptămână mai târziu, pe 22 septembrie.

[8] Marele Premiu al Europei urma să aibă loc inițial în Roma, pe 13 octombrie, dar a fost mutat ulterior la Brands Hatch din motive necunoscute.^[3]

[9] Cursa s-a desfășurat sâmbăta.

[11] Doar cele mai bune unsprezece rezultate au fost luate în considerare pentru campionatul piloților.^[4] Numerele fără paranteze sunt puncte de campionat; numerele dintre paranteze sunt puncte totale acumulate.

[12] Alain Prost și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Europei.

[13] McLaren-TAG și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Australiei.

[FIA-1] 1986 FIA Yearbook, Red Section, Results of 1985 FIA International Championships, pages 78–79

[DH-5] David Hayhoe, Formula 1: The Knowledge – 2nd Edition, 2021, page 35.

[Motor_Sport_magazine_1985_European_Grand_Prix_report_Hero_time-7] Jenkinson, Denis (noiembrie 1985). „1985 European Grand Prix report: Hero time”. Motor Sport magazine.

[10] Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 126

[1]

[a]

[b]

[c]

[2]

[d]

[e]

[f]

[g]

[h]

[i]

[3]

[4]