Stelian Mateescu
| Stelian Mateescu | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 1903 |
| Decedat | 1976 (73 de ani) |
| Cetățenie | |
| Ocupație | filozof |
| Limbi vorbite | limba română |
| Modifică date / text | |
Stelian Mateescu (n. 1903, Craiova – d. 1976, București) a fost un scriitor și filozof român, coleg de generație cu Mircea Vulcănescu, elev al lui Nae Ionescu.
După absolvirea Facultății de Filosofie și Litere din București (promoția 1924-1925), a urmat studii la Paris în vederea susținerii doctoratului în filosofie.
Student fiind, Stelian Mateescu era poreclit de colegi „micul Kant”. Aceștia vorbeau de el ca de un fenomen, un al doilea Pico della Mirandola, de care se temeau profesorii.[1]
A fondat Societatea de Estetică (1925-1928) și a colaborat la Gândirea, Contimporanul, Cuvântul și Vremea.
Scrieri
[modificare | modificare sursă]- Directiva Absolutului, tipărită în colecția „Studii capitale pentru orientarea în veac”, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Centrală, București, 1933. (În volum este reprodus și articolul „Metafizica laică și Metafizica Sfinților”, publicat în 1930 în revista Gândirea).[2]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ [1] Arhivat în , la Wayback Machine.Mircea Eliade, Memorii, Ed. Humanitas, București, 1991, 1997, ISBN 973-28-0760-l
- ^ „Metafizica laică și metafizica sfinților”. Arhivat din original la . Accesat în .
| Acest articol biografic despre un filosof român este un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |