Sari la conținut

Petru Aron

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Petru al IV-lea
(Petru Aron)

Domn al Moldovei

Petru Aron. Portret fantezist din sec XIX
Date personale
Născut1422 Modificați la Wikidata
Decedat1469 (47 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluidecapitare Modificați la Wikidata
PărințiAlexandru cel Bun Modificați la Wikidata
Frați și suroriPetru al III-lea al Moldovei
Ștefan al II-lea al Moldovei
Iliaș I al Moldovei
Bogdan al II-lea al Moldovei Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăDinastia Mușatinilor
Domnitor al Moldovei Modificați la Wikidata
Domnieoctombrie 1451 – februarie 1452
PredecesorBogdan al II-lea al Moldovei
SuccesorAlexăndrel
Domnitor al Moldovei Modificați la Wikidata
Domnie – februarie 1455
PredecesorAlexăndrel
SuccesorAlexăndrel
Domnitor al Moldovei Modificați la Wikidata
Domniemai 1455 – aprilie 1457
PredecesorAlexăndrel
SuccesorȘtefan cel Mare
Imaginea lui Petru Aron pe un timbru poștal din Republica Moldova

Petru Aron (n. 1422 – d. 1469) a fost domn al Moldovei prima oară între octombrie 1451 și februarie 1452, a doua oară între august 1454 și februarie 1455, respectiv a treia oară între mai 1455 și aprilie 1457. Era fiul lui Alexandru cel Bun.

Ca pretendent la domnie, Petru Aron a dus mai întâi lupte cu Bogdan al II-lea, pe care îl ucide la Reuseni în octombrie 1451, iar mai apoi cu Alexăndrel, pe care îl învinge la Movile, în martie 1455, și îl silește să se retragă la Cetatea Albă, unde își pierde viața. În octombrie 1455, Petru Aron trimite regelui Poloniei obișnuitul omagiu de fidelitate, pe care îl înnoiește în iunie 1456, când reconfirmă privilegiul comercial dat în 1408 de tatăl său, Alexandru cel Bun, pentru negustorii polonezi. În urma presiunilor făcute de sultanul Mahomed al II-lea, Petru Aron a convocat divanul țării, care a acceptat să plătească tribut otomanilor. În 1456, Petru Aron se învoiește să plătească turcilor un tribut de 2000 de galbeni, pentru a înlătura pericolul ce îl amenința din această parte. A fost răsturnat de la putere de Ștefan cel Mare, fiul lui Bogdan al II-lea, care l-a învins în două lupte în aprilie 1457. Petru Aron s-a refugiat în Polonia, apoi în secuime, de unde provoacă ostilitățile dintre Ștefan cel Mare și Matei Corvin. După lupta de la Baia din 1467, când Ștefan cel Mare îl învinge pe Matia Corvin, Petru Aron este prins de Ștefan cel Mare și ucis (probabil în 1469).

  1. ^ http://genealogy.euweb.cz/balkan/balkan18.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • (redactor șef) Corneliu Diaconovich: Enciclopedia română I-III., W. Kraft, București, 1898–1904
  • Dimitrie Gusti: Enciclopedia României, Imprimeria Națională, București, 1938–1943
  • (redactor șef) Athanase Joja: Dicționar enciclopedic român I-IV., Editura Politica, București, 1962–1966
  • Rezachevici, Constantin: Cronologia a domnilor din Țara Românească și Moldova a. 1324 – 1881, Editura Enciclopedică, București, 2001 [1]
  • Vasile Mărculeț – Alexandru V. Ștefănescu – Stănel Ion – Gherghina Boda – George Marcu – Mihai Chiriac – Elena Gabriela Maximciuc – Ioan Mărculeț – Stan Stoica: Dicționarul domnilor Țării Românești și ai Moldovei, Editura Meronia, București, 2009 [2]
  • Radu Lungu: Domnitori si Principi ai Tărilor Române, Editura Paideia, București, 2010 [3]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
Bogdan al II-lea
Domn al Moldovei

1451–1452
Succesor:
Alexăndrel
Predecesor:
Alexăndrel
Domn al Moldovei

1454–1455
Succesor:
Alexăndrel
Predecesor:
Alexăndrel
Domn al Moldovei

1455–1457
Succesor:
Ștefan cel Mare