Sari la conținut

Ulrike Nasse-Meyfarth

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ulrike Meyfarth  Modificați la Wikidata

Ulrike Nasse-Meyfarth în 2012
Date personale
Nume la naștereUlrike Meyfarth Modificați la Wikidata
Născută (68 de ani)[2][3] Modificați la Wikidata
Frankfurt am Main, RFG[1] Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiesăritor în înălțime[*]
atletă[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Înălțime188 cm[1]  Modificați la Wikidata
Greutate70 kg[1]  Modificați la Wikidata
Sportatletism  Modificați la Wikidata
Titluri și realizări
Jocuri olimpiceJocurile Olimpice de vară din 1972
Jocurile Olimpice de vară din 1976
Jocurile Olimpice de vară din 1984  Modificați la Wikidata
Medalii
Jocurile Olimpice
Aur München 1972 înălțime
Aur Los Angeles 1984 înălțime
Campionate Mondiale
Argint Helsinki 1983 înălțime
Campionate Europene
Aur Atena 1982 înălțime
Campionate Europene în sală
Aur Milano 1982 înălțime
Aur Göteborg 1984 înălțime
Argint München 1976 înălțime
Bronz Viena 1979 înălțime
La Jocurile Olimpice din 1972

Ulrike Nasse-Meyfarth (născută Meyfarth; n. , Frankfurt am Main, RFG) este o fostă atletă germană de talie mondială, specializată în sărituri în înălțime.

Sportiva a câștigat medalia de aur la Jocurile Olimpice de la München din 1972 la vârsta de numai 16 ani, egalând recordul mondial.[4] A fost cea mai tânără atletă care a câștigat o probă individuală la Jocurile Olimpice.[4] La Montreal 1976 nu s-a calificat la finală, iar la Moscova 1980 nu a participat din cauza boicotului după invazia Afganistanului de către armata sovietică.[5] A revenit în anul 1984 la Jocurile Olimpice de la Los Angeles unde a câstigat din nou aurul, devenind cea mai în vârstă campioană olimpică la săritura în înălțime.[6]

În 1983, Ulrike Nasse-Meyfarth a fost vicecampioană mondială și a câștigat Cupa Mondială din 1981.[6] A participat la patru Campionate Europene, câștigând în 1982, și clasându-se pe locul șapte în 1974 și pe locul cinci în 1978. A participat la cinci Campionate Europene de sală, câștigând de două ori, în 1982 și 1984.[5] Ea a depășit pentru prima dată pragul de doi metri în 1982 și la scurt timp după aceea a câștigat Campionatul European de la Atena cu recordul mondial de 2,02 metri.[5] În anul următor, a doborât recordul mondial cu o săritură 2,03 metri.[5]

Ea a fost aleasă sportiva anului a Germaniei de Vest în 1981, 1982, 1983 și 1984.[5] În 2004, stadionul din Wesseling a fost redenumit „Ulrike-Meyfarth-Stadion”.[6] În 2011, ea a fost inclusă în „Hall of Fame al sportului german”.[5]

An Competiție Locație Loc Note
1971 Campionatul European Helsinki, Finlanda 30 1,68 m
1972 Jocurile Olimpice München, Germania de Vest 1 1,92 m
1973 Campionatul European de Juniori Duisburg, Germania de Vest 2 1,80 m
1974 Campionatul European Roma, Italia 7 1,83 m
1976 Campionatul European sală München, Germania de Vest 2 1,89 m
Jocurile Olimpice Montreal, Canada 22 1,78 m
1978 Campionatul European Praga, Cehoslovacia 5 1,91 m
1979 Campionatul European sală Viena, Austria 3 1,80 m
Universiada Ciudad de México, Mexic 2 1,92 m
1980 Campionatul European sală Sindelfingen, Germania de Vest 11 1,80 m
1981 Campionatul European sală Grenoble, Franța 4 1,88 m
Cupa Mondială Roma, Italia 1 1,96 m
1982 Campionatul European sală Milano, Italia 1 1,99 m
Campionatul European Atena, Grecia 1 2,02 m
1983 Campionatul Mondial Helsinki, Finlanda 2 1,99 m
1984 Campionatul European sală Göteborg, Suedia 1 1,95 m
Jocurile Olimpice Los Angeles, Statele Unite 1 2,02 m

Recorduri personale

[modificare | modificare sursă]
Probă Performanță Dată Locație
Săritură în înălțime 2,03 m 21 august 1983 Londra
  1. ^ a b c Olympedia 
  2. ^ a b Ulrike Meyfarth, FemBio-Datenbank[*][[FemBio-Datenbank (database of women's biographies)|​]] 
  3. ^ a b Ulrike Meyfarth, Brockhaus Enzyklopädie 
  4. ^ a b Jocurile Olimpice 2016: Jocurile Olimpice de vară din anul 1972, Antena3, 4 august 2016
  5. ^ a b c d e f Ulrike Nasse-Meyfarth, Hall of Fame des deutschen Sports, mai 2011
  6. ^ a b c Ulrike Meyfarth, Olympedia, 2023

Legături externe

[modificare | modificare sursă]