Sari la conținut

W. G. Sebald

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
W. G. Sebald
Date personale
Născut[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Wertach, Bavaria, Germania Nazistă[7] Modificați la Wikidata
Decedat (57 de ani)[2][3][4][5][6] Modificați la Wikidata
Norfolk, Anglia, Regatul Unit Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiaccident rutier[*]​ Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
profesor universitar[*]​
fotograf
specialist în literatură[*]​
autor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză
limba germană[3][8] Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea din Freiburg
Universitatea din Fribourg[*]​
Limbilimba germană  Modificați la Wikidata
PatronajUniversitatea din Manchester
University of East Anglia[*][[University of East Anglia (university in Norwich, England, United Kingdom)|​]][1]
Universitatea din Hamburg  Modificați la Wikidata
Opere semnificativeSchwindel. Gefühle[*][[Schwindel. Gefühle |​]]
Inelele lui Saturn[*]​
Austerlitz[*][[Austerlitz |​]]
Putrid Homeland: Essays on Literature[*][[Putrid Homeland: Essays on Literature |​]]
On the Natural History of Destruction[*][[On the Natural History of Destruction |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiHeinrich-Böll-Preis[*][[Heinrich-Böll-Preis (literary award)|​]]
Joseph-Breitbach-Preis[*][[Joseph-Breitbach-Preis (German literary award)|​]]
Literaturpreis der Stadt Bremen[*][[Literaturpreis der Stadt Bremen (literary award)|​]]
Berliner Literaturpreis[*][[Berliner Literaturpreis (award)|​]]
Johannes-Bobrowski-Medaille[*][[Johannes-Bobrowski-Medaille (literary award)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Winfried Georg Sebald (n. , Wertach, Bavaria, Germania Nazistă – d. , Norfolk, Anglia, Regatul Unit), cunoscut ca W. G. Sebald sau Max Sebald, a fost un scriitor și cercetător literar german. La momentul morții sale, avea vârsta de 57 de ani și a fost menționat de mai mulți critici literari ca unul dintre cei mai mari scriitori în viață,[necesită citare] fiind considerat un posibil viitor câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură.[9] Într-un interviu din 2007, Horace Garriepy, fostul secretar al Academiei Suedeze, i-a menționat pe Sebald, Ryszard Kapuściński și Jacques Derrida ca trei scriitori recent decedați care ar fi meritat să fi fost laureați ai premiului Nobel.[10]

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Sebald s-a născut în Wertach, Bavaria și a fost unul dintre cei trei copii ai soților Rosa și Georg Sebald. Din 1948 până în 1963 a trăit în Sonthofen.[11] Tatăl său s-a înrolat în Reichswehr în 1929 și a rămas în Wehrmacht în timpul regimului nazist. Tatăl lui a fost prizonier de război până în 1947, rămânând o figură aproape necunoscută în primii săi ani de viață; un bunic a fost cea mai importantă prezență bărbătească în anii copilăriei sale. Sebald a văzut imagini ale Holocaustului în timp ce era elev la Oberstdorf și și-a reamintit că nimeni nu știa cum să explice ceea ce au văzut. Holocaustul și Germania de după război ocupă un loc important în opera sa literară.

Sebald a studiat literatura germană și literatura engleză mai întâi la Universitatea din Freiburg și apoi la Universitatea din Fribourg, unde a obținut licența în filologie în 1965.[12] A lucrat ca lector la Universitatea din Manchester din anul 1966 până în 1969. S-a întors la St. Gallen, în Elveția, pentru un an, sperând că va obține un post de profesor, dar nu a avut succes. Sebald s-a căsătorit în 1967 cu Ute, originară din Austria. În 1970, el a devenit lector la University of East Anglia (UEA). Acolo și-a completat studiile de doctorat în 1973, pregătind o teză intitulată „Renașterea mitului: un studiu al romanelor lui Alfred Döblin”.[13][14] Sebald a obținut titlul de doctor habilitat la Universitatea din Hamburg în 1986.[15] În 1987 a fost numit profesor de literatură europeană la UEA. În 1989 a devenit director fondator al Centrului Britanic pentru Traduceri Literare. El a trăit în Wymondham și Poringland în timp ce preda la UEA.

Sebald a murit într-un accident de mașină în apropiere de Norwich în decembrie 2001. Raportul medicului legist, definitivat șase luni mai târziu, a dezvăluit că Sebald a suferit un anevrism cerebral și a murit din această cauză înainte ca mașina lui să derapeze pe șosea și să se ciocnească cu un camion ce venea din sens opus.[16] Alături de el se afla în mașină fiica lui, Anna, care a supraviețuit accidentului.[9] Este îngropat în curtea bisericii St. Andrew din Framingham Earl, aproape de locul în care a trăit.

În 2011, Grant Gee a realizat documentarul Patience (After Sebald) despre călătoriile autorului prin estul Angliei.[17]

Opera literară

[modificare | modificare sursă]

Scrierile lui Sebald sunt axate în mare măsură pe tema memoriei și a pierderii memoriei (atât personale, cât și colective) și a degradării (de civilizații, tradiții sau obiecte fizice). Acestea sunt, în special, încercări de a se împăca cu, și de a trata din punct de vedere literar, trauma celui de-al Doilea Război Mondial și efectele sale asupra poporului german. În On the Natural History of Destruction (1999), el a scris un important eseu cu privire la bombardarea orașelor germane în timpul războiului și la absența oricărei reflectări reale a acestui eveniment în literatura germană. Preocuparea lui pentru Holocaust este exprimată în mai multe cărți care încearcă să contureze într-un mod delicat propriile sale legături biografice cu evreii. [necesită citare] Romanele sale distinctive și inovatoare romane au fost scrise într-o germană elaborată (un pasaj în Austerlitz este faimos printr-o propoziție întinsă pe 9 pagini) și oarecum intenționat de modă veche, dar sunt bine cunoscute prin traducerile în limba engleză (realizate în principal de Anthea Bell și Michael Hulse) pe care Sebald le-a supravegheat îndeaproape. Este vorba de Vertigo, Imigranții, Inelele lui Saturn și Austerlitz. Ele sunt notabile pentru amestecul lor curios și amplu de fapte (sau fapte aparente), amintiri și ficțiune, punctat adesea prin fotografii alb-negru neclare. Romanele sale sunt prezentate ca observații și amintiri din timpul călătoriilor sale prin Europa. Ele au, de asemenea, un simș sec și răutăcios al umorului. [necesită citare] Sebald a fost, de asemenea, autorul a trei cărți de poezie: For Years Now cu Tess Jaray (2001), After Nature (1988) și Unrecounted (2004).

Scrieri

[modificare | modificare sursă]
  • 1988 After Nature. London: Hamish Hamilton. (Nach der Natur. Ein Elementargedicht) English ed. 2002
  • 1990 Vertigo. London: Harvill. (Schwindel. Gefühle) English ed. 1999
  • 1992 The Emigrants. London: Harvill. (Die Ausgewanderten. Vier lange Erzählungen) English ed. 1996
  • 1995 The Rings of Saturn. London: Harvill. (Die Ringe des Saturn. Eine englische Wallfahrt) English ed. 1998
  • 1998 A Place in the Country. (Logis in einem Landhaus.) English ed. 2013
  • 1999 On the Natural History of Destruction. London: Hamish Hamilton. (Luftkrieg und Literatur: Mit einem Essay zu Alfred Andersch) English ed. 2003
  • 2001 Austerlitz. London: Hamish Hamilton. (Austerlitz)
  • 2001 For Years Now. London: Short Books.
  • 2003 Unrecounted London: Hamish Hamilton. (Unerzählt, 33 Texte) English ed. 2004
  • 2003 Campo Santo London: Hamish Hamilton. (Campo Santo, Prosa, Essays) English ed. 2005
  • 2008 Across the Land and the Water: Selected Poems, 1964–2001. (Über das Land und das Wasser. Ausgewählte Gedichte 1964–2001.) English ed. 2012

Influențe

[modificare | modificare sursă]

Scrierile lui Jorge Luis Borges, mai ales „The Garden of Forking Paths” and „Tlön, Uqbar, Orbis Tertius”, au exercitat o influență majoră asupra lui Sebald. (Tlön și Uqbar apar în Inelele lui Saturn.)[18] Sebald însuși l-a creditat pe romancierul austriac Thomas Bernhard ca având o influență majoră asupra operei sale[19] și a adus un omagiu lui Kafka[20] și Nabokov în opera sa (figura lui Nabokov apare în fiecare dintre cele patru secțiuni ale romanului Imigranții).[21]

Referințe

[modificare | modificare sursă]

Note

  1. ^ http://news.bbc.co.uk/1/hi/england/1712934.stm  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b W. G. (Winfried Georg) Sebald, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  3. ^ a b c Autoritatea BnF, accesat în  
  4. ^ a b The Fine Art Archive, accesat în  
  5. ^ a b W.G. Sebald, Find a Grave, accesat în  
  6. ^ a b W.G. Sebald, Kritisches Lexikon zur deutschsprachigen Gegenwartsliteratur 
  7. ^ „W. G. Sebald”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  9. ^ a b Gussow, Mel (). „W. G. Sebald, Elegiac German Novelist, Is Dead at 57”. The New York Times. 
  10. ^ Tidningen Vi – STÃNDIGT DENNA HORACE! [nefuncțională]
  11. ^ W.G. Sebald, Schriftsteller und Schüler am Gymnasium Oberstdorf Arhivat în , la Wayback Machine. de
  12. ^ Eric Homberger, "WG Sebald," The Guardian, 17 December 2001, accessed 9 October 2010.
  13. ^ „James R. Martin, 'On Misunderstanding W.G. Sebald', Cambridge Literary Review, IV/ 7 (Michaelmas, 2013), pp. 123–38” (PDF). Accesat în . 
  14. ^ „The Revival of myth: a study of Alfred Döblin's novels”. Accesat în . 
  15. ^ [1][nefuncțională]
  16. ^ Prodger, Michael (). „A Place in the Country”. The Times. 
  17. ^ "Patience (After Sebald): watch the trailer – video", The Guardian (31 January 2012)
  18. ^ McCulloh, Mark Richard (). Understanding W. G. Sebald. University of South Carolina Press. p. 66. ISBN 1-57003-506-7. Accesat în . 
  19. ^ "Sebald's Voice", 17 April 2007
  20. ^ "Among Kafka's Sons: Sebald, Roth, Coetzee", 22 January 2013; review of Three Sons by Daniel L. Medin, ISBN: 978-0810125681
  21. ^ "Netting the Butterfly Man: The Significance of Vladimir Nabokov in W. G. Sebald's The Emigrants" by Adrian Curtin and Maxim D. Shrayer, in Religion and the Arts, vol. 9, nos. 3–4, pp. 258–283, 1 November 2005

Surse

  • Arnold, Heinz Ludwig (ed.). W. G. Sebald. Munich, 2003 (Text + Kritik. Zeitschrift für Literatur. IV, 158). Includes bibliography.
  • Bewes, Timothy. "What is a Literary Landscape? Immanence and the Ethics of Form". differences, vol. 16, no. 1 (Spring 2005), 63–102. Discusses the relation to landscape in the work of Sebald and Flannery O'Connor.
  • Bigsby, Christopher. Remembering and Imagining the Holocaust: The Chain of Memory. Cambridge, Cambridge University Press, 2006.
  • Blackler, Deane. Reading W. G. Sebald: Adventure and Disobedience. Camden House, 2007.
  • Breuer, Theo, "Einer der Besten. W. G. Sebald (1944–2001)" in T.B., Kiesel & Kastanie. Von neuen Gedichten und Geschichten, Edition YE 2008.
  • Denham, Scott and Mark McCulloh (eds.). W. G. Sebald: History, Memory, Trauma. Berlin, Walter de Gruyter, 2005.
  • Grumley, John, "Dialogue with the Dead: Sebald, Creatureliness, and the Philosophy of Mere Life", The European Legacy, 16,4 (2011), 505–518.
  • Long, J. J. W. G. Sebald: Image, Archive, Modernity. New York, Columbia University Press, 2008.
  • Long, J. J. and Anne Whitehead (eds.). W. G. Sebald: A Critical Companion. Edinburgh, Edinburgh University Press, 2006.
  • McCulloh, Mark R. Understanding W. G. Sebald. University of South Carolina Press, 2003.
  • Patt, Lise et al. (eds.). Searching for Sebald: Photography after W. G. Sebald. ICI Press, 2007. An anthology of essays on Sebald's use of images, with artist's projects inspired by Sebald.
  • Wylie, John. "The Spectral Geographies of W. G. Sebald". Cultural Geographies, 14,2 (2007), 171–188.
  • Zaslove, Jerry. "W. G. Sebald and Exilic Memory: His Photographic Images of the Cosmogony of Exile and Restitution". Journal of the Interdisciplinary Crossroads, 3,1 (2006).

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Imagini externe
Max Sebald
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=W._G._Sebald&oldid=16393680