Sari la conținut

Yehoshua Kenaz

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Yehoshua Kenaz
Date personale
Născut[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Petah Tikva, Palestina sub mandat britanic Modificați la Wikidata
Decedat (83 de ani)[5] Modificați la Wikidata
Petah Tikva, Israel Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Yarkon din Petah Tikva[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (COVID-19[5][6]) Modificați la Wikidata
Cetățenie Israel Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
scenarist
traducător
jurnalist Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba ebraică[7]
limba franceză Modificați la Wikidata
Pseudonimאבי עתניאל  Modificați la Wikidata
Partid politicMeretz  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea Ebraică din Ierusalim
Facultatea de Litere din Paris[*]
Opere semnificativeHeart Murmur[*][[Heart Murmur |​]]
Returning Lost Loves[*][[Returning Lost Loves |​]]
Alila[*][[Alila |​]]  Modificați la Wikidata
Note
PremiiPremiul Bialik
Premiul Newman[*]  Modificați la Wikidata

Yehoshua Kenaz (sau K'naz, în ebraică יהושע קנז, n. , Petah Tikva, Palestina sub mandat britanic – d. , Petah Tikva, Israel) a fost un prozator și traducător israelian, de limbă ebraică.

Kenaz s-a născut la Petah Tikva în Palestina sub mandatul britanic în anul 1937. A studiat filozofia și limbile romanice la Universitatea Ebraică din Ierusalim, și apoi literatura franceză la Sorbona în capitala Franței. El a tradus în ebraică mai mulți clasici ai literaturii franceze („Roșu și negru” de Stendhal, cărți de Gide, Mauriac, George Sand, Modiano, Montherlant, Balzac, Flaubert, Simenon), și a fost editor al revistelor literare „Keshet” (Arc) (revista trimestrială, unde, la începutul anilor 1960, a publicat proză scurtă sub pseudonimul Avi Otniel, amintind de numele judecătorului biblic Otniel ben Kenaz) și „Mahbarot le'Sifrut” (Caiete de literatură), revista lunară, (în anii 1980), precum și al suplimentului literar al cotidianului "Haaretz".

Pentru activitatea sa literară a fost distins cu premiile: Alterman în 1991, Newman - în 1992 Agnon în 1993, premiul Akum în 1994 și premiul Bialik în 1995.

În anul 2007 romanul său, "Infiltrare", a fost ales între cele zece romane cele mai însemnate ale literaturii israeliene din toate timpurile. După acest roman e în curs de producție un film artistic. Și un alt roman al său, "Spre pisici", a fost adaptat în acest an pentru cinema de către regizorul Jorge Gurevitch. Romanul „Întoarcerea iubirilor pierdute” a inspirat filmul „Alila” al regizorului israelian stabilit în Franța, Amos Gitayi.

Yehoshua Kenaz a trăit la Tel Aviv și, o parte din timp, la Paris.

1964 "După sărbători" (Aharei Ha-Hagim)
1973 "Femeia mai mare decât visul" (Ha-Isha Ha-Gedolah Me-Ha-Halomot)
1980 "Moment muzical" (Moment Musicali) - nuvele.
1986 "Infiltrare" (התגנבות יחידים Hitganvut Yehidim)
1991 "Spre pisici" (Ba-Derech La-Hatulim)
1997 "Întoarcerea iubirilor pierdute” (Mahzir Ahavot Kodmot)
2000 "Peisaj cu trei copaci" (נוף עם שלושה עצים Nof im shlosha etsim)
2003 „Ard dulapurile electrice”
  1. ^ Jehoschua Kenaz, Brockhaus Enzyklopädie 
  2. ^ OPAC SBN, accesat în  
  3. ^ „Yehoshua Kenaz”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  4. ^ Lexicon of Modern Hebrew Literature, accesat în  
  5. ^ a b Israeli novelist Yehoshua Kenaz dies at 83 (în engleză) 
  6. ^ https://www.haaretz.com/israel-news/culture/.premium-yehoshua-kenaz-one-of-the-greats-of-hebrew-literature-dies-of-covid-at-83-1.9228804, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ Autoritatea BnF, accesat în  

Legături externe

[modificare | modificare sursă]