Progetu Manhattan
Progetu Manhattan est istadu su nùmene de unu programma de chirca e isvilupu militare chi at batidu a sa realizatzione de is primas bombas atòmicas in s'ìnteri de sa segunda gherra mundiale. Est istadu giutu dae is Istados Unidos de Amèrica cun s'amparu de Rennu Unidu e Canadà. Dae su 1942 a su 1946 su programma est istadu dirìgidu dae su generale Leslie Groves de su corpus de su Gèniu militare de is Istados Unidos.
Su Progetu Manhattan est incumentzadu cun pagas risursas in su 1939 ma est crèschidu fintzas a ocupare prus de 130 000 persones e est costadu agiumai 2 milliardos de dollaros americanos. Prus de su 90% de is costos est istadu impreadu pro fraigare edifìtzios e prodùere materiale fìssile, e su 10% isceti impreadu pro s'isvilupu e sa produtzione de armas. Sa chirca e produtzione sunt istadas fatas in prus de 30 logos diferentes de is Istados Unidos, Rennu Unidu e Canadà.
Su Progetu Manhattan includiat fainas de inteligèntzia a pitzus de su Programma nucleare militare tedescu. Su personale de su Progetu Manhattan, in s'àmbitu de s'Operatzione Alsos, est istadu imbiadu in Europa, a bortas a intro de su territòriu inimigu, in ue at collidu materiale e documentos de su programma tedescu e arruoladu iscientziados tedescos. Cun totu is precautziones pigadas pro apoderare su segretu a pitzus de su Progetu Manhattan, is ispias sovièticas ant iscobertu is operatziones de su guvernu istadunidensu pro su fràigu de sa bomba atòmica.
Istòria
[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]Sa chirca a pitzus de s'energia nucleare e sa lìtera a Roosevelt
[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]In su 1919 su fìsicu neozelandesu Ernest Rutherford, in s'ìnteri de sa chirca a pitzus de s'àtomu in su cumintzu de su de XX sèculos, mescamente in is universidades de Cambridge, Gottinga e Copenaghen, fiat resèssidu a esecutare su primu esperimentu rivolutzionàriu de sa chi issu at definidu "disintegratzione de s'àtomu"; custu fenòmenu, segundu is càrculos teòricos esecutados cun is fòrmulas famadas de sa relatividade de Albert Einstein, pariat bonu a liberare una cantidade manna de energia.[1] Sa chirca de is fìsicos mundiales, autònoma ma ligada gràtzias a sa tzirculatzione costante de is ideas intre issos, est andada a in antis in is annos binti cun is istùdios de su danesu Niels Bohr e de su tedescu Werner Karl Heisenberg de sa mecànica quantistica, a cussu tempus noa, bona pro prevìdere su cumportamentu de is partigheddas sub-atòmicas.[2]
Dae su cumintzu de is annos trinta sa chirca teòrica de is fìsicos mundiales at prodùidu iscobertas ispantosas; in su 1932 su britànnicu James Chadwick at ammustradu s'esistèntzia de su neutrone, in su 1934 s'italianu Enrico Fermi at descritu sa formatzione de isòtopos pro mèdiu de su bombardamentu de s'àtomu cun neutrones; in su 1938 is tedescos Otto Hahn e Fritz Strassmann ant riproduidu su fenòmenu chi issos ant denominadu fissione nucleare e Lise Meitner e Otto Frisch ant analizadu mègius su fenòmenu, prus che totu a pitzus de s'uràniu, afirmende chi custu elementu, sende instàbile meda, esseret a discansu divisìbile, provochende sa liberatzione de una cantidade enorme de energia.[3]
Is esperimentos a pitzus de sa fissione nucleare sunt istados riproduidos in manera isperimentale in laboratòrios medas a sa fine de is annos trinta, siat in Europa, siat in is Istados Unidos, in ue, in s'Universidade de Berkeley, fiat giai istadu fatu, a suta de su progetu de su fìsicu Ernest Orlando Lawrence in su cumintzu de su deghènniu, su primu atzelleradore de partigheddas, denominadu tziclotrone[4]. In realidade, in su 1933 fiat acontèssida giai una cosa de importu mannu pro sa chirca, cando pro sa prima borta su fìsicu ebreu ungheresu Leó Szilárd, residente in Britànnia Manna, aiat formuladu sa teoria de una possìbile reatzione a cadena de fissiones nucleares chi si podiat auto-sustènnere.[5]
Szilard fiat unu fìsicu teòricu abbistu meda e cumprendiat fintzas is possìbiles conseguèntzias globales de is resurtados de sa chirca sientìfica; issu in su 1938 fiat assustadu prus che totu dae sa possìbile aplicatzione de is istùdios a pitzus de sa fissione nucleare pro nde fraigare armas. Tando, paris cun àteros duos fìsicos ungheresos primorosos, Edward Teller e Eugene Wigner, timiat chi sa Germània nazista poderet isfrutare is iscobertas de is iscientziados suos pro fraigare una "super-bomba" noa isfrutende s'energia nucleare.[4]
In su comintzu is tres iscientziados de orìgine ungheresa si sunt apensamentados pro sa possibilidade chi is tedescos otennerent s'uràniu pro sa fissione dae is minieras de su Congo belga e tando ant detzìdidu de faeddare cun Albert Einstein, su fìsicu prus autorèvole e famadu de su mundu, pro ddu cumbìnchere a iscrìere una lìtera a sa reina de su Bèlgiu, chi issu connoschiat de persona, pro dda cumbidare a non bèndere s'uràniu a sa Germània nazista.[6] Su 16 trìulas 1939 Szilard e Wigner sunt andados a s'ìsula de Long Island e ant addobiadu a Einstein, chi at aprovadu luego sa recherta issoro e at detadu una lìtera, iscrita in tedescu dae Wigner, indiritzada a s'ambasciadore belga in is Istados Unidos.[7]
S'interventu de s'economista Alexander Sachs, chi fiat istadu informadu dae un'amigu de Szilard de is intentziones de is tres iscientziados ungheresos, at cambiadu sa situatzione: Sachs s'est addobiadu cun Szilard e at naradu chi sa prus cosa oportuna de fàghere fiat de informare a su presidente Franklin Delano Roosevelt, chi issu connoschiat de persone, e ddi cunsinniare sa lìtera de Einstein.[8] Edward Teller s'est postu de acòrdiu cun Sachs e tando Szilard at scritu in tedescu una lìtera a Roosevelt fundada in su testu initziale de Einstein, imbiende·dda a pustis pro s'aprovatzione a Long Island. Su 30 trìulas 1939 Einstein, Teller e Szilard si fiant torrados a addobiare e ant compiladu una versione noa de sa lìtera; carchi die a pustis, Szilard at elaboradu su testu in pari cun Sachs, imbiende a Einstein una versione "curtza" e una versione "longa" de sa lìtera pro su presidente.[9] Su fìsicu tedescu at aprovadu sa versione "longa", chi Szilard at a pustis imbiadu a Sachs su 15 austu 1939.[10]
Sachs cheriat lèghere personalmente sa lìtera a Roosevelt pro otènnere mègius s'atentu suo ma, pro neghe de is fatos polìticos internatzionales dominados dae su cumintzu de sa gherra in Europa su 1 de cabudanni 1939, no at pòdidu bìdere a su presidente. Cun totu s'iscetitzismu de Szilard e Wigner pro is rinvios de Sachs, issu in fines at addobiadu a Roosevelt su 11 santugaine 1939 e dd'at lèghidu una versione sintètica sua de sa lìtera de Einstein e Szilard. Sachs est istadu cumbinchidore e su presidente at cumpresu chi si trataiat "de fàghere a manera chi is nazistas non distruerent a nois"; Roosevelt at detzìdidu de aunire unu primu comitadu in suta de sa diretzione de su capu de su National Bureau of Standard Lyman Briggs[11].
Briggs at giutu su primu addòbiu de su "Comitadu consultivu pro s'uràniu" su 21 santugaine 1939 a Washington, in sa sede de su dipartimentu de su cummèrtziu; ant pigadu parte noe persones, intre cussos, Szilard, Wigner e Teller, Sachs e is rapresentantes militares, su tenente coronellu Adamson de s'U.S. Army, e su cumandante Hoover, de s'U.S. Navy.[12] Szilard at incumentzadu sa discussione afirmende chi ddoe fiat sa possibilidade de fàghere una bomba a s'uràniu pro mèdiu de una reatzione a cadena cun una potèntzia isperdidora paris a sa de 20.000 tonnelladas de esplosivu cunventzionale, ma su tenente coronellu Adamson est intervènnidu manifestende cun mofa s'iscetitzismu suo.[13] A pustis de carchi interventu teòricu chi at evidentziadu is dificultades sientìficas ancora de bìnchere, Briggs e Sachs ant amparadu sa chirca de is fìsicos ungheresos e ant sutaliniadu mescamente is implicatziones suas pro sa defensa de is Istados Unidos.[14] A custu puntu est intervènnidu Teller chi at sustentadu is tesis de Szilard e at rechertu, respondende a una dimanda de su cumandante Hoover, 6.000 dollaros pro "comporare sa grafite"; est sighidu un'interventu polèmicu de su tenente coronellu Adamson chi at menguadu s'importu de is "armas noas" chi, a pàrrere suo, non binchiant is gherras.[15] A pustis de una cuntierra cun Wigner, a sa fine Adamson at apojadu sa recherta de dinari pro sighire sa chirca.[16]
Su 1 santandria 1939 su Comitadu consultivu pro s'uràniu at compiladu una prima relata de imbiare a su presidente Roosevelt. Su documentu afirmaiat chi sa chirca a pitzus sa "reatzione a cadena" podiat èssere ùtile comente fonte de energia pro is sutamarinos e mancari fintzas comente "possìbile fonte de bombas" prus isciusciadoras de "cale si siat cosa oe connota"; su comitadu pediat finantziamentos adeguados pro "una chirca contivigiosa".[16] Su presidente Roosevelt est partu interessadu e at insertadu su documentu in s'ischedàriu suo personale, ma sena fàghere nudda de cuncretu pro su momentu.
Su cumintzu de su programma atòmicu istadunidensu
[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]Is meses a pustis de su primu addòbiu de su Comitadu consultivu a pitzus de s'uràniu sunt istados ingabbosus pro Szilard e is fìsicos ungheresos; ddoe fiant noas in s'ierru e isceti in freàrgiu 1940 s'agiudu militare de su presidente Roosevelt at cunvocadu Briggs chi dd'at naradu chi pro immoe fiant abetende is resurtados de is chircas de Fermi, finantziadas cun is 6000 dollaros de s'incumentzu, a pitzus de sa funtzione de sa grafite comente a "assorbidore" de neutrones.[17] Szilard fiat semper prus apensamentadu; mentras cumpletaiat un'istùdiu teòricu suo a pitzus de is "reatziones a cadena divergentes", aiat ischidu de su traballu a subra de esperimentos cun uràniu e abba de su grupu frantzesu de is frades Joliot-Curie e prus che totu de chircas segretas a subra de s'uràniu acumpridas dae is tedescos a s'Istitutu Kaiser Wilhelm.[18] Issu duncas at detzìdidu de torrare a consultare a Einstein, e is duos fìsicos ant iscritu una lìtera noa indiritzada a Sachs chi at chircadu prus bortas de mutire a Roosevelt, chi su 5 abrile 1940 at rispòndidu a Sachs cunfirmende s'aficu in Briggs e cunvochende un'adòbbiu nou de su Comitadu pro s'uràniu pro su 27 abrile.[19]
Su segundu addòbiu de su "Comitadu pro s'uràniu" ghiadu dae Briggs est istadu ancora prus ingabbosu de su primu; in custa ocasione sunt istados presentados is resurtados de su traballu a pitzus de s'uràniu incumentzados in vàrias universidades americanas chi pariant esclùdere sa possibilidade de una reatzione a cadena esplosiva impreende is neutrones lentos cun s'uràniu naturale o cun s'isòtopu Uràniu-238; in prus, is càrculos de sa massa crìtica netzessària, isvilupados dae Teller, faghiant supònnere sa netzessidade de una cantidade de uràniu enorme, in s'òrdine de carchi deghina de tonnelladas chi diat àere impedidu su fàbbricu de ordìngios bèllicos pràticos de impreare in batalla.[20] Giai in antis iscientziados europeos aiant chircadu a sa pròpiu manera de contare sa massa crìtica netzessària e su frantzesu Francis Perrin aiat creadu una fòrmula matemàtica cun chi aiat carculadu sa netzessidade de 44 tonnelladas de uràniu.[21]
In realidade, agiumai in su pròpiu tempus duos fìsicos tedescos emigrados in Britànnia Manna fiant lòmpidos a concruos de su totu diferentes chi ant sinnadu unu passu a in antis cara a su fàbbricu de sa bomba atòmica; Oto Frisch e Rudolf Peierls, difatis, in s'incumentzu aiant dimustradu sa possibilidade de otènnere cun fatzilidade su seberu de is vàrios isòtopos de s'uràniu pro mèdiu de su mètodu de sa termodifusione gassosa; insandus ant ipotizadu sa possibilidade de una reatzione a cadena esplosiva impreende is neutrones lestros e s'isòtopu Uranio-235, ant carculadu sa massa crìtica cun custu isòtopu e sunt lòmpidos a sa concruida chi pro incumentzare sa reatzione a cadena diat bastare una cantidade de Uranio-235 de mesu chilu o unu chilu; in fines, Peierls at contadu chi sa reatzione a cadena si diat èssere isvilupada in tempos lestros a beru provochende efetos esplosivos istraordinàrios.[22] Is duos fìsicos ant aporridu is concruidas issoro in duos documentos chi, in prus de illustrare is iscobertas in contu de sa massa crìtica e in sa reatzione a cadena, analizaiant fintzas s'importu polìticu-militare de una "super-bomba" in su cuntestu de sa gherra mundiale in cursu.[23] Is relatas de Frisch e Peierls sunt istadas imbiadas, in su freàrgiu 1940, a Henry Tizard, su presidente de su Comitadu britànnicu de "coordinamentu sientìficu", chi controllaiat s'aplicatzione de sa sièntzia a sa gherra.[24]
In sa Columbia University su fìsicu Enrico Fermi at fatu unu protòtipu de reatore nucleare, impreende vàrias configuratziones de grafite e uràniu. Vannevar Bush, diretore de sa Carnegie Institution de Washington, at organizadu su National Defense Research Committee in su 1940, pro pònnere is risursas sientìficas de is Istados Unidos a disponimentu de s'isfortzu bèllicu.
Sunt istados creados laboratòrios noos, inclùdidos su Radiation Laboratory de su Massachusetts Institute of Technology (MIT), chi at agiudadu in s'isvilupu de su radar, e s'Underwater Sound Laboratory de San Diego, chi at isvilupadu su sonar. Fintzas su National Defense Research Council (NDRC) s'est incuradu de su Progetu Uràniu cando est istadu presentadu su programma de chirca de Briggs. In su 1940, Bush e Roosevelt ant creadu s'Office of Scientific Research and Development pro ammanniare custos isfortzos.
Su Progetu Uràniu no aiat ancora fatu progressos mannos in s'istade de su 1941, cando s'est ischidu de is chircas in Bretànnia Manna de Oto Frisch e Fritz Peierls. Sa National Academy of Science at propostu un'isfortzu mannu pro fàghere armas atòmicas e Bush at creadu unu comitadu ispetziale, su comitadu S-1, pro dirìgere custu isfortzu.
In antis chi custu esseret detzìdidu, is giaponesos ant bombardadu Pearl Harbor su 7 nadale 1941 e is Istados Unidos sunt intrados in gherra. A is Metallurgical Laboratory (nùmene de cobertura) de s'Universidade de Chicago, in is Radiation Laboratory de s'Universidade de sa Califòrnia e in su dipartimentu de fìsica de sa Columbia University, is isfortzos pro preparare su materiale fìssile (uràniu o plutòniu) pro una bomba sunt istados atzellerados.
S'uràniu-235 depiat èssere separadu dae su chi abarrat de s'uràniu naturale, prus che totu uràniu-238 non fìssile. Custu fiat de importu mannu pro fraigare sa bomba a s'uràniu, mentras àteras proas aiant ammustradu chi s'elementu artifitziale plutòniu-239 faiat a dd'otènnere pro rajamentu neutrònicu de s'uràniu in s'ìnteri de su funtzionamentu de sa pila de Fermi. Partende dae su 1942, impiantos mannos sunt istados fatos in s'Oak Ridge National Laboratory (Site X) in Tennessee e in s'Hanford Site (Site W) in s'Istadu de Washington, pro prodùere custos materiales.
Cando is Istados Unidos sunt intrados in sa Segunda Gherra Mundiale, in su nadale 1941, diversos progetos fiant giai in cursu, pro investigare su seberu de s'uràniu-235 fissionàbile dae s'uràniu-238, sa produtzione de su plutòniu e sa fatibilidade de is pilas nucleares e de is esplosiones.
Su fìsicu e Prèmiu Nobel Arthur Compton at organizadu su Metallurgical Laboratory de s'Universidade de Chicago in su cumintzu de su 1942 pro istudiare su plutòniu e is pilas a fissione. Compton at pedidu a su fìsicu teòricu Robert Oppenheimer, de s'Universidade de sa Califòrnia, de istudiare sa fatibilidade de un'arma atòmica.
In su beranu de su 1942, Oppenheimer e Robert Serber, de s'Universidade de s'Illinois, ant traballadu a su problema de sa difusione de neutrones (comente is neutrones si moent in una reatzione a cadena) e in s'idrodinàmica (comente s'esplosione prodùida dae sa reatzione a cadena si podet cumportare).
Pro averiguare custu traballu e sa teoria generale de sas reatziones de fissione, Oppenheimer at riunidu una sessione istiale a s'Universidade de sa Califòrnia in su làmpadas 1942. Is teòricos Hans Bethe, John Van Vleck, Edward Teller, Felix Bloch, Richard Chace Tolman e Emil Konopinski ant concruidu chi una bomba a fissione si podiat fàghere.
Is iscientziados ant sugeridu chi tale reatzione esseret incumentzada ponende in pari una massa crìtica (una cantidade de esplosivu nucleare chi dda poderet sustentare); custu si podiat fàghere in duas maneras diferentes: isparende una contra a s'àtera duas massas suta-crìticas de plutòniu o uràniu-235, opuru faghende implòdere un'isfera cava fata de custos materiales cobertos de esplosivu a artu potentziale. Teller at bidu un'àtera possibilidade: inghiriende una bomba a fissione cun deutèriu e trìtziu, si podiat fàghere una "super-bomba" meda prus balente. Custu cuntzetu si basaiat subra istùdios de sa produtzione de energia in is isteddos fatos dae Bethe in su 1938.
Cando s'unda prodùida dae s'iscòpiu de sa bomba a fissione si moet pro mèdiu de un'amesturu de nùcleos de deutèriu e trìtziu, custos si fundent paris produende prus energia de sa de sa fissione, in unu protzessu de fusione termonucleare, che is elementos fùndidos in su Sole, produende calore e lughe. Bethe fiat iscèticu, e cando Teller at ispintu pro sa super-bomba "sua" proponende unos cantos ischemas, Bethe ddos at refudados totus.
Cando Teller at ipotizadu chi una bomba atòmica poderet brusiare s'atmosfera, comente si siat, su pensamentu est abarradu finas a sa proa Trinity, mancari chi Bethe eret ammustradu, in manera teòrica, chi non podiat sutzèdere. Sa cunferèntzia istiale, cun is resurtados suos resùmidos dae Serber in "The Los Alamos Primer" (LA-1), at frunidu sa base teòrica pro su fràigu de sa bomba atòmica, chi est essidu su còmpitu printzipale in Los Alamos in s'ìnteri de sa gherra, e s'idea de sa bomba H, fraigada in su pustisgherra.[25]
Una chistione de importu mannu est abarrada sena solutzione, in contu de is piessìnnios de is neutrones lestros. John Manley, unu fìsicu de is Metallurgical Laboratory, est istadu incarrigadu de agiudare a Oppenheimer a agatare rispostas a custas chistiones, coordinende unos cantos grupos de fìsica isperimentale ispainados in totu sa natzione.
Is misuratziones de is interatziones de neutrones lestros cun is materiales de una bomba sunt essentziales pro ite ca su nùmeru de neutrones prodùidos in sa fissione de s'uràniu e de su plutòniu bolent connotas, ca sa sustàntzia chi inghìriat su materiale nucleare depet tènnere sa capatzidade de riflètere o ispartzire is neutrones a intro de sa reatzione a cadena in antis de s'esplosione pro pòdere ammanniare s'energia prodùida. Duncas, is propiedades de difusione de is neutrones, de is materiales, ant dèpidu èssere mesuradas pro pòdere agatare is mègius rifletentes.
Pro carculare su podere esplosivu tocat a connòschere propiedades nucleares medas, cumprèndida sa "setzione de atumbada" pro is protzessos nucleares de is neutrones in s'uràniu e in àteros elementos. Is neutrones lestros podent èssere prodùidos isceti in is atzelleradores de partigheddas, chi fiant ancora trastos pagu difùndidos in is dipartimentos de fìsica de su 1942.
Su bisòngiu de unu mègius coordinamentu fiat craru. In su cabudanni 1942; sa dificultade connètida cun is istùdios preliminares a pitzus de is armas atòmicas in universidades ispràghidas pro totu is Istados Unidos indicaiat su bisòngiu de unu laboratòriu dedicadu in a cussa punna isceti. Custu bisòngiu fiat però cuadu dae su bisòngiu de impiantos de produtzione de s'uràniu-235 e su plutòniu, is materiales fìssiles.
Vannevar Bush, su capu de s'Office of Scientific Research and Development (OSRD), at pedidu a su presidente Franklin Roosevelt de assignare a is militares is operatziones in iscala larga ligadas a s'evolutzione lestra de su Progetu uràniu. Roosevelt at seberadu chi s'esèrtzitu traballaret cun s'OSRD in su fràigu de sos impiantos de produtzione. Su gèniu militare at seberadu a su coronellu James C. Marshall pro supervisionare su fràigu de is impiantos pro s'ischirriada de is isòtopos de uràniu e sa produtzione de plutòniu pro sa bomba.
Is iscientziados de s'OSRD ant esploradu mètodos diferentes de produtzione de su plutòniu e de sceberu de s'uràniu-235 de s'uràniu naturale ma niunu de custos fiat prontu pro sa produtzione (nde fiant istadas preparadas isceti cantidades microscòpicas). Solu unu mètodu, s'ischirriada eletromanniètica, isvilupadu dae Ernest Orlando Lawrence in is Radiation Laboratory de Berkeley, pariat bàlidu pro sa produtzione subra larga iscala.
Comente si siat, is iscientziados non podiant acabbare de istudiare àteros mètodos de produtzione de su materiale fissionàbile, ca fiat gastosu meda e ca non faghiat a pensare chi cun unu isceti fagheret a prodùere bastante materiale in antis de sa fine de sa gherra.
Marshall e su delegadu suo, coronellu Kenneth Nichols, ant dèpidu traballare meda pro cumprèndere su protzessu e is iscientziados cun chi depiant traballare. Sende chi fiant de s'in totu inespertos in su campu de sa fìsica nucleare, non fiant bonos a seberare intre preferos tècnicos e personales. Mancari erent detzìdidu chi unu situ acanta de Knoxville, Tennessee, diat èssere istadu adatu pro su primu impiantu de produtzione, no ischiant cantu mannu deperet èssere su situ e insandus ant rinuntziadu a s'achirimentu. Ma ddoe aiant fintzas àteros problemas.
Pro neghe de sa natura sua isperimentale, su traballu in s'arma atòmica, difatis, non podiat cumpètere pro s'assinniamentu de una prioridade arta cun àteros còmpitos prus apretosos de s'esèrtzitu. In prus, su sèberu de is tareas de iscientziados e de su fàbbricu de is impiantos de produtzione fiant s'ispissu istentados dae s'incapatzidade de Marshall de agatare materiales crìticos, comente a s'atzàrgiu, chi serbiant pro àteras produtziones militares puru.
Fintzas su sèberu de su nùmene pro su programma nou de armamentu nucleare de s'esèrtzitu est istadu difìtzile. Su tìtulu seberadu dae su generale Brehon Somervell, "Isvilupu de materiales sostitutivos", pariat arriscosu, ca naraiat tropu.
Su "distretu Manhattan"
[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]In s'istade 1942, su coronellu Leslie Groves fiat delegadu a su cumandu de sos fàbbricos pro su gèniu de s'esèrtzitu americanu e aiat supervisionadu su fàbbricu de su Pentàgonu, su prus palatzu mannu de ufìtzios de su mundu. Isperende in unu cumandu in s'èsteru, Groves at cuntrariadu a Somervell cando issu dd'at incarrigadu de pigare su controllu de su Progetu uràniu. Is obbietziones suas sunt istadas refudadas e a Groves dd'est tocadu a portare a cumprimentu unu progetu chi non creiat chi poderet resessere.
Sa prima cosa chi at fatu est istadu a pònnere Su distretu Manhattan a su progetu. S'idea benit de su costùmene de su gèniu de pònnere a is distretos su nòmine de sa tzitade chi acasàgiat su quartier generale (e su de Marshall fiat in s'ìsula de Manhattan in Noa York). A su tempus matessi, Groves est istadu promòvidu a brigadieri generale, e custu dd'at donadu unu gradu chi si creiat netzessàriu pro tratare cun is prus iscientziados antzianos interessados. In una chida dae sa nòmina sua, Groves aiat risòlvidu is prus problemas apretosos de su Progetu Manhattan.
Su primu ostàculu mannu sientìficu de su Progetu Manhattan est istadu risòlvidu su 2 de nadale de su 1942 a is 14:20 ora locale a suta de is iscaleras de s'istàdiu de su campus de s'Universidade de Chicago. In cue, unu grupu ghiadu dae Enrico Fermi at incumentzadu sa prima reatzione nucleare a cadena auto-alimentada (Chicago Pile-1).[26] Unu messàgiu in còdighe ("Su navigadore italianu est lòmpidu in su mundu nou") est istadu imbiadu a su presidente Roosevelt pro dd'avèrtere chi s'esperimentu fiat resessidu. Sa posta in funtzione de sa Chicago Pile-1 est cunsiderada comente a s'incumentzu de s'era de s'energia nucleare.
Piessìnnios generales
[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]Naschidu in su 1939 comente a simpre progetu de chirca, su Progetu Manhattan at mudadu in su 1942 sa punna sua e est pesadu finas a ocupare prus de 130 000 persones, costende a sa fine prus de 2 milliardos de dollaros de s'època (28 milliardos de dollaros de su 2008).[27][28]
Sa diretzione sientìfica est istada afidada a su fìsicu Robert Oppenheimer e su coordinamentu gestionale-amministrativu a su generale Leslie Groves; sa sede direzionale est istada posta in suta de cobertura in un'edifìtziu de Manhattan in New York, donende su nùmene in còdighe a su Progetu. In parallelu cun su traballu in s'uràniu est istadu produidu plutòniu. Sunt istados fatos reatores in Oak Ridge e in su situ de Hanford, in s'istadu de Washington, in ue est istadu irradiadu s'uràniu pro otènnere plutòniu. A pustis su plutòniu est istadu separadu in manera chìmica dae s'uràniu.
Totu sa faina fiat atzentrada in s'isvilupu de sa tecnologia pro realizare un'ordìngiu atòmicu e in sa produtzione de una cantidade bastante de materiale fissile cun sa puresa bòlida. Sunt istados sighidos duos caminos parallelos, chi ant portadu a sa produtzione de duos tipos de bomba in is laboratòrios natzionales de Los Alamos. Luego a pustis de su bombardamentu de su Giapone, su guvernu de is Istados Unidos de Amèrica at publicadu su "Raportu Smyth" chi ispricaiat s'istòria de su Progetu Manhattan.[29] In issu non si remonaiat su fatu chi is duas bombas nucleares ghetadas esserent basadas a subra de tecnologias e combustìbiles diferentes.
Su mètodu de s'implosione, a esempru, est istadu segretu militare finas sa testimonia de David Greenglass contra Julius e Ethel Rosenberg in su 1951 e is fotografias de is primas bombas realizadas sunt istadas declassificadas e publicadas sceti in is annos sessanta. Paris a is progetos critogràficos de Bletchley Park in Inghilterra, a Arlington Hall e a su Naval Communications Annex de Washington, D.C., e a s'isvilupu de su radar in is Radiation Lab de su MIT de Boston, su Progetu Manhattan est istadu una de is fainas tecnològicas printzipales realizadas in s'ìnteri de sa segunda gherra mundiale.
Bombas atòmicas prodùidas
[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]Cunsideros generales
[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]Sunt istadas fraigadas bator bombas atòmicas in su Progetu Manhattan. Custos aparatos sunt istados isvilupados printzipalmente in su Laboratòriu Natzionali de Los Alamos e montados in su beranu de su 1945. Is disinnos originales sunt segretos, ma ddoe at informatziones medas a pitzus de is cumponentes printzipales issoro.
The Gadget
[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]Sa prima bomba realizada, cun su nòmine in còdighe "The Gadget", in sardu "su trastu", est istada fata esplòdere in sa prima proa nucleare de s'istòria, sa proa "Trinity", in Jornada del Muerto, in su desertu de su Nou Mèssicu. Su dispositivu fiat unu protòtipu pro proare unas cantu tecnologias de impreare pro is primas armas atòmicas.
Little Boy
[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]Sa segunda bomba fata, sa Mk.1 (nòmine in còdighe "Little Boy", in sardu "pitzocheddu"), est istada sa prima arma atòmica de s'istòria impreada in gherra, cun su bombardamentu de Hiroshima in is ùrtimas dies de sa segunda gherra mundiale.
Fat Man
[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]Sa de tres bombas aprontadas est istada sa Model 1561 (Mk.2) connota comente "Fat Man" (in sardu "òmine grassu", nùmene impreadu fintzas pro indicare in manera genèrica is primas bombas basadas in su matessi progetu) chi, comente "Little Boy", est istada impreada in un'operatzione militare, comente segundu e ùrtimu ordìngiu atòmicu impreadu in cumbata, ghetende·dda a subra de Nagasaki, ponende fine a sa segunda gherra mundiale cun s'arrimu de su Giapone.
Su de bator aparatos
[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]Ddoe at pagas minudas imbetzes a pitzus sa de bator bombas, ma Groves e Oppenheimer aiant comunicadu a su Dipartimentu de sa Guerra istadunidensa de tènnere a disponimentu pro su 12 austu 1945 un'àteru nùcleu de plutòniu pro preparare una segunda "Fat Man".
Riferimentos
[modìfica | modìfica su còdighe de orìgine]- ↑ G. Valdevit, La guerra nucleare, p. 15.
- ↑ G. Valdevit, La guerra nucleare, pp. 15-16.
- ↑ G. Valdevit, La guerra nucleare, p. 16.
- ↑ 4.0 4.1 G. Valdevit, La guerra nucleare, pp. 16-17.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, pp. 24-27.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, pp. 325-326.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, pp. 327-328.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, pp. 328-329.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, pp. 329-330.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, pp. 330-331.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, pp. 336-338.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, pp. 338-339.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, p. 339.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, pp. 339-340.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, pp. 340-341.
- ↑ 16.0 16.1 R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, p. 341.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, pp. 356-357.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, p. 357.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, pp. 357-358.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, pp. 358-361.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, p. 345.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, pp. 342-348.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, pp. 348-350.
- ↑ R. Rhodes, L'invenzione della bomba atomica, pp. 349-350.
- ↑ Raramente una sessione estiva di fisica è stata così determinante per il futuro dell'umanità.
- ↑ (EN) Enrico Fermi Achieves First Self Sustain Nuclear Chain Reaction | National Nuclear Security Administration, in web.archive.org, 12 santandria 2011. URL consultadu su 16 cabudanni 2021 (archiviadu dae s'url originale su 12 santandria 2011).
- ↑ Stephen I. Schwartz. Atomic Audit: The Costs and Consequences of U.S. Nuclear Weapons. (in inglese) Washington D.C., Brookings Institution Press, 1998.
- ↑ (EN) The Costs of the Manhattan Project, in web.archive.org, 8 freàrgiu 1999. URL consultadu su 20 cabudanni 2021 (archiviadu dae s'url originale s'8 freàrgiu 1999).
- ↑ Versione online del Rapporto Smyth.
| Controllu de autoridade | VIAF (EN) 124438256 · ISNI (EN) 0000 0001 2242 7230 · GND (DE) 4278070-6 · LCCN (EN) n88074979 · NKC (EN, CS) kn20070212001 · NLA (EN) 35354474 · NLI (EN, HE) 000088452 · WorldCat Identities (EN) n88-074979 |
|---|