July Empties

Postarea de azi va fi kilometrica. Am reusit si sa consum multe chestii care stateau prin casa, dar am decis si sa imi fac un pic de curatenie in makeup case. In general cand vine vorba de produse de machiaj m-as putea incadra la hoarder. Nu am atat de multe ca alte persoane, dar cu siguranta am PREA MULTE. Veti vedea spre finalul articolului ce decizii am luat. De asemenea, ma gandeam ca a trecut ceva vreme de cand nu v-am mai spus nimic despre Project Pans si planuri de simplificare (care au esuat lamentabil). Sa ma anuntati daca va intereseaza o postare asa mai cu ramble.

Sa incepem ca e lunga. O sa incerc sa fiu cat mai concisa dar nu pot garanta ca imi si iese.

-Luna asta am schimbat sortimentul de sapun lichid si m-am gandit sa va arat si voua ce am folosit. Dalan Therapy cu ciocolata si unt de cacao, habar nu am de unde a fost cumparat, dar mi-a placut. Mama si-a luat si ea si zice ca nu i-a placut mirosul si ca i s-a parut ca usuca mainile. La noi a fost apreciat si eu cu mainile mele sensibile n-am observat schimbari neplacute. Balea Melon Tango a fost minunat de frumos mirositor si si-a facut treaba de minune. Spuma de baie Balea cu fructe tropicale a facut clabuci din plin si m-a facut sa ma simt ca intr-o vacanta pe o insula exotica. Miroase puternic a ananas si cocos, de ma facea sa imi ploua in gura cand o foloseam. Le-as mai cumpara pe toate daca imi ies in cale dar mai am muuulte de testat inainte!

-Lapte demachiant hidratant de la Elmiplant pe care nu e prima oara cand il folosesc. Imi place foarte mult si cu siguranta o sa mai ajunga la mine in baie. E bland, curata bine machiajul, nu imi creeaza probleme de nici un fel, ba il pot folosi chiar si pe ochi fara sa ma usture vreun pic.

-Gel pentru curatarea tenului Balea Young. L-am mai avut eu candva demult dar nu stiu ce m-a apucat sa il cumpar din nou. Nu e rau, dar nici bun! Mi s-a parut cam agresiv cu tenul si in unele seri chiar simteam ca ma "strange" fata dupa ce il foloseam. Sunt altele mai bune out there, asa ca pe asta sigur nu il mai cumpar.

-Purifying Neem Scrub Himalaya Herbals despre care n-am cuvinte sa va spun cat NU mi-a placut. Mi s-a parut ca avea un miros ciudat, care ma ingretosa profund, particulele alea exfoliante nu faceau nimic, se imprastia peste tot. Nup, nup, nup. No way in Hell ever again.

-Herbalife Herbal Aloe castigat la un concurs pe blogul Alinei. Habar nu am cat costa un full size si mi-e teama sa intreb la vreun reprezentant Herbalife pentru ca efectiv stiu cativa care sunt ca sectantii. Dar daca nu ar costa astronomic de mult, zau ca mi-as lua un full size. Dupa epilat e fantastic. In unele zile am reusit chiar sa folosesc epilatorul si sa nu raman insemnata o saptamana. Si l-am mai folosit cu spor dupa prajeala la soare. Nu pe mine personal ci pe al meu sot care s-a gandit sa repare intr-o zi masina fara tricou pe el. In plin soare. Vreo 4 ore. Nu va zic cat de rosu era ca va imaginati. Ei, dupa doua zile cu gelul asta intins din abundenta pe spinare, a putut chiar sa doarma pe spate!

-Gliss Million Gloss 10 Days Shine-Treatment a fost din punctul meu de vedere o super masca de par. M-am impacat si cu samponul fantastic de bine si masca chiar si-a facut treaba. Mi-a descurcat parul, l-a imblanzit, l-a lasat moale si matasos. As mai lua-o si altadata dar momentan am ceva rezerve in baie si ceva planuri de "altele" in minte.

-Sampon Gliss Hair Repair pe care l-ati mai vazut de multe ori in articolele cu empties. E unul dintre sampoanele mele preferate si sigur o sa il mai cumpar si alta data.

-Lilas Mauve Yves Rocher gel de dus a fost ok. In trecut i-am facut si un review. El asa miroase fantastic de bine, dar nu mi se mai pare deloc hidratant. Imi usuca pielea binisor. L-am folosit impreuna cu lotiunea de corp (din care mai am maxim 4 folosiri) si ramaneam cu pielea ca desertul Sahara. Nu pot sa zic ca le-a mai cumpara dar probabil daca le-as primi le-as folosi pentru aroma si atat.

-O lumanare Ikea cu liliac, totally random I know. M-am bucurat ca a ars uniform. Yeeey. Mirosul nu a fost foarte pregnant, trebuia sa o arzi muuult si bine ca sa se simta. A fost ok, dar n-as fugi sa mai cumpar inca una. Poate candva..

-Beauty blender dupe pe care l-am chinuit pana a murit. A inceput sa crape pe o laterala si desi l-am spalat dupa fiecare folosire, e patat si arata cam scarbos. Oricum a rezistat cu stoicism cateva luni bune. Deja este inlocuit. Bureteii astia sunt minunati si te ajuta foarte tare sa ai un machiaj care arata natural si uniform pe ten.

-Lolita Lempicka Fleur de Corail parfum de 80 ml. Primit cadou de la o prietena acum hmmm 3 ani cred! Mi-a placut foarte tare dar spre sfarsit deja ma plictisisem de miros. Asa patesc mereu cu sticlele mari de parfum. E un parfum puternic, dulce-oriental, teoretic mai "de seara" sau de "toamna-iarna". Cum stim ca eu nu prea respect treburile astea, l-am folosit fix cand am avut chef. Nu stiu daca acum l-as mai cumpara. Am muuulte parfumuri pe lista. Nu exclud insa posibilitatea candva. Sticla arata ca o bijuterie, mai ca m-a durut inima sa o arunc.

-Yves Rocher Noix de Coco eau de toilette a fost parfumul Katiei. Miroase exact a prajitura cu cocos si e simpatic tare. Din punctul meu de vedere apele astea de toaleta sunt bune mai mult pentru copii sau adolescente (very young adolescente). Sau eventual pentru purtat asa intr-o zi foate foarte relaxata.

-O mostra de parfum Simply Because Avon, care a mirosit simpatic. Si atat. Si o mostra de Moment de Bonheur L'eau din aceea tip "servetel" pe care am descoperit-o direct uscata cand am scos-o din pliculet. Totusi mirosea inca destul de puternic asa ca....am pus-o in dulap printre haine! Waste nothing? Imi place cum miroase, e mai aerisita decat originalul Moment de Bonheur care mie imi displace total.

Si acuuum partea de curatenie. In ultima saptamana am vazut doua clipuri cu makeup collections pe Youtube. Doua colectii mari. Imense. Si in loc sa ma apuce poftele cum pateam eu de obicei, am simtit ca mi se intoarce stomacul pe dos. Mi se pare asa o irosire de resurse sa ai mai multe chestii decat ai putea folosi intr-o viata. Stiu si eu sunt socata. Si am decretat ca ce e vechi dispare. Chiar daca imi plac chestiile alea, chiar daca mi-e greu. Si asa am o tona si inca se mai aduna de ici de colo.

-Paleta de Concealer Catrice mi-a placut foarte tare, am folosit aproape integral cele doua nuante care se potriveau cu tenul meu. Am folosit si corectoarele de culoare dar putin, iar nuanta inchisa a fost buna la contouring uneori. Era insa destul de veche, isi schimbase textura si i s-a stricat si sistemul de inchidere. E un produs foarte ok, dar nu l-as mai cumpara pentru uz personal pentru ca mi se pare mai ok sa am doar un corector in nuanta care mi-e necesara.

-Paleta Jane Iredale am primit-o cadou de la nasa noastra. La nunta. Acum 6 ani. Mdap, exact. Am incercat sa o iubesc pentru ca era o paleta scumpa (cel putin pentru ce detineam eu la vremea aia) si na, gandire de om tampit. Mi-a placut o vreme. Dar am uitat de ea si acum a trebuit sa admit ca fardurile sunt prea putin pigmentate (s-au schimbat clar), ca nuantele nu prea sunt atat de speciale incat sa merite atata drama si ca e suficient de veche incat sa nu mai tin cu dintii de ea. PA! Si aia e! Mono-urile Seventeen le-am iubit mereu. Nu mai exista in ambalajele astea, dar eu mai am doua care sunt ceva mai noi (au numai vreo 2-3 ani). Astea doua? 6 ani as well. Luate tot in anul cu nunta. Fardul kaki-auriu a fost fardul meu la nunta si nuanta e fantastica. Il tineam ca na, amintiri si drag de el, dar PE BUNE? Ala bleumarin e si el pretty dar totusi, am si alte farduri similare ca nuanta. Acum cele mai vechi farduri din colectie au maxim 3-4 ani si e foarte posibil ca pana la sfrasitul anului sa ma despart si de acelea. Issues.

-Rujuri Farmasi care de fapt nu sunt terminate. La unul nu mi se potriveste nuanta chiar asa bine cum as fi vrut. Dupa ce l-am incercat in nspe combinatii am decretat ca viata e prea scurta sa ma chinui atat. Nu mergea sa il pasez nimanui pentru ca deja e destul de folosit. Celalalt imi place mult, a suferit un accident de topire in poseta asa ca l-am topit intr-un borcanel si urmeaza sa il folosesc asa in continuare.

-De ceva vreme am inceput sa iau la rand fiecare oja din colectie, ati mai vazut voi si lunile trecute ca m-am tot despartit de multe sticlute. Am si dat destule si tot mi se par multe. Macar nici n-am mai cumparat. Dupa glitterele Essence chiar imi pare rau dar sunt uscate beton. Iubesc ojele glitterate dar ma dispera ca se usuca atat de repede. Oja rosie de la Farmasi e consumata mai mult de jumatate dar s-a ingrosat si nu plang dupa ea. Mai am vreo 2 la fel.

-Mostra Max Factor Ageless Elixir care mi-a placut dar nu mi s-a parut ok pe tenul meu vara. Cred ca daca o incercam cand era mai racorica afara as fi apreciat-o si mai tare. Creioane Ada  pentru ca sunt fix 1 leu si pentru ca au devenit atat de dubioase incat se rupe lemnul cand le ascuti iar mina se rupe si lasa urme ca de creta. Pa si la revedere!

O Doamne, asta a fost un articol lung chiar si pentru mine!

Cautatorii de scoici - recenzie de carte

 Nu mai stiu exact unde sau cum am auzit de cartea asta, dar plimbandu-ma pe libraria online la care apelez oricand vreau o carte noua, mi-am reamintit de ea. Dupa doua zile curierul imi batea la usa (bine, bine de fapt intai imi suna la interfon trezind copilul din somn) si eu desfaceam cu maini lacome coletul. 

Primul gand: Cam maricel ambalajul pentru o singura carte. Apoi am ramas cu gura cascata. O cartulie de grosimea Bibliei. Nu ma asteptam, recunosc. Am simtit un fior de panica. Cand sa citesc eu atatea pagini? Mai bine nu ma apuc de ea. Apoi m-am incurajat singura "tu esti fiinta care la 16 ani a citit Harry Potter si Ordinul Phoenix in trei zile!" Cartea aia e mare. Pe atunci nu aveam alte responsabilitati. Iata-ma totusi dupa o saptamana si cateva zile de la primirea cartii. Cu recenzie. Adica am citit-o. Pe toata!

Cautatorii de scoici este probabil cel mai celebru roman al lui Rosamunde Pilcher, autoare britanica de romane romantice, de literatura pentru femei. Desi mereu am fugit de genul foarte comercial, in ultimii ani am invatat sa nu mai judec cartile dupa coperti sau dupa recenzii pentru ca uneori asa poti descoperi o lume fascinanta care sa iti ofere vreo cateva ore de evadare din propria viata. Dovada stand placerea cu care am descoperit anul trecut romanele Ceceliei Ahern si ale lui Guillaume Musso.

Publicata in 1988, aceasta carte prezinta povestea lui Penelope Keeling, o femeie care la circa 60 de ani isi rememoreaza viata. Fiica unor parinti neconventionali pentru epoca lor, un pictor in varsta si o mult mai tanara mama frantuzoaica, crescuta intr-o epoca a schimbarilor istorice, Penelope a ajuns acum sa isi analizeze existenta prin prisma relatiilor pe care le are in prezent cu copiii sai si nu numai. E pusa fata in fata cu amintirile intr-un mod destul de brutal, atunci cand descopera ca deodata picturile tatalui sau au devenit extrem de valoroase si ca ea detine in propria casa o mica comoara. Aceasta realizare o pune in fata unor decizii importante dar si in fata unor evidente greu de ignorat, legate de caracterul celor din jurul sau.

Intoarcerile in trecut nu deranjeaza deloc fluiditatea romanului, sunt perfect incadrate si ne ajuta sa imbinam treptat firele pierdute ale timpului. Fiecare persoana care a influentat in mod decisiv viata lui Penelope are dedicat un capitol. Punand cap la cap fiecare detaliu ni se ofera imaginea nu prea mult cosmetizata a realitatii.

Legaturi de familie mai putin placute, dar care fac parte in mod inevitabil din viata majoritatii oamenilor, persoane pe care nu ai avut cum sa le alegi sau sa le schimbi, regrete si umbre, toate ordonate frumos in cele 720 de pagini ale romanului. 

Va spun sincer ca e foarte usor de citit cartea asta, te prinde si iti fura viata, te face partas la toate intamplarile, te umple de parere de rau pentru Penelope cea neinteleasa pe deplin de copiii ei, te induioseaza pentru destinul unor tineri greu incercati, te face sa vrei sa dai de pamant cu doi dintre protagonistii principali. 

Potentialul de scenariu de film era clar, iar cartea a fost ecranizata in 1989. In cautarile mele online vad ca ar fi fost facuta si in 2006 o alta varianta de film. Inca nu m-am lamurit exact cum sta treaba si chiar va rog daca stiti sa imi spuneti voi. Planuiesc la un moment dat sa vizionez si filmul.

V-o recomand cu caldura daca va plac povestile de viata spuse fara ocolisuri, daca un pic de inedit si de distorsionare a realitatii nu va deranjeaza. Chiar daca teoretic e o carte usurica, o lectura facila, mie chiar mi-a placut. E cu siguranta cu mult peste orice chic lit si daca vreti ceva dragut pentru vacanta de vara asta, puteti sa incercati. Banuiesc ca la un moment dat eu imi voi indrepta atentia si spre alte carti ale acestei autoare.

Garnier Body Oil Beauty - is it love?

In sfarsit ziua cea mare a sosit. Mi-e si jena de cata vreme am amanat sa va povestesc despre produsele din gama Garnier Oil Beauty. Cu siguranta insa am o parere bine formata despre ele avand in vedere ca le-am folosit ceva timp, nu?

Imediat dupa ce am cumparat lotiunea de corp am decis ca nu mai pot trai fara sa am si exfoliantul ca sa o completeze, asa ca am dat repejor inca o comanda in care l-am inclus si pe dumnealui. De atunci acest duo m-a insotit la multe dusuri relaxante si pline de rasfat si exista o posibilitate destul de mare ca atunci cand le termin sa mai iau o tura. Da, atat de tare imi plac! Urmeaza sa va povestesc pe larg (pe cine pacalesc eu aici? o sa va spun pe FOARTE larg, ca de obicei) ce pot face si de ce mi-au cazut cu tronc atat de rau!

In primul rand va voi povesti despre acel aspect care nu ar trebui sa conteze mai deloc in alegerea unor produse pentru ingrijirea corpului. Si totusi pentru marea noastra majoritate el este unul dintre factorii decisivi cand alegem ceva nou de testat. Da, vorbesc despre miros. Ca sa va faceti o idee cat sunt de surprinsa ca ador mirosul acestor produse, o sa va spun atat: in urma cu vreun an si jumatate, poate doi, am avut neplacerea de a ma intalni cu niste produse Yves Rocher din gama Traditions de Hammam. Spun neplacerea, pentru ca la vremea respectiva mi-am simtit nasul agresat de mirosul greu, de ulei de argan ziceau ei. Mie mi se parea ca aducea a tabac imbacsit in niste haine date cu un parfum barbatesc prea dulceag. Da, am imaginatie bogata, stiu! Mi s-a mai spus. Ciudatenia majora este ca produsele din gama Garnier Oil Beauty miros foarte foarte asemanator. Doar ca ceva le face sa fie spot on, sa fie exact ceea ce au vrut oamenii de la Yves Rocher sa cuprinda in produsele lor, dar pentru mine n-a mers. Poate sa fie uleiul de migdale si cel de trandafir din compozitia produselor care indulceste notele dure. Poate mi s-or fi schimbat mie preferintele. Nu stiu sa spun cu exactitate. Cert este ca de cate ori ma invaluie aroma aceea calda, putin amaruie, orientala, exotica, misterioasa ma simt transportata intr-un loc de genul asta...

Mirosul le recomanda mai degraba pentru o seara de toamna friguroasa, pentru o noapte de iarna geroasa, nu pentru miezul verii. Cu toate astea eu observ ca intind des mana dupa ele. Din motive multiple care urmeaza in continuare. Cert este ca folosite unul dupa altul, produsele astea te fac sa mirosi puternic si senzual. Pentru cateva ore bune. You have been warned. Posibil sa imi placa atat de tare mirosul asta acum pentru ca ma duce cu gandul la parfumul pe care il foloseste in momentul de fata sotul meu. Seamana bine de tot si mmm... nup, n-o sa intru in astfel de detalii! Blushing!

Exfoliantul Garnier Oil Beauty e ambalat intr-un tub de 200 ml, cu un sistem de dozare usor de folosit in dus. Strangi tubul si iti pui in palme, sau pe manusa/loofah/ce folosesti tu, fix cantitatea necesara. Produsul e destul de dens incat sa nu ne trezim ca fuge cu nemiluita din tub, dar suficient de subtire incat sa nu trebuiasca sa luptam cu ambalajul ca sa scoatem ceva din el.

 

Eu am fost foarte surprinsa de ce se intampla cand il aplic pe piele. Nicaieri nu se mentioneaza dar acest scrub e de fapt si gel de dus. Face spuma, de fapt stai sa nu vorbesc tampenii, se transforma intr-un fel de crema de dus in contact cu pielea umeda si simti ca te curata suficient incat sa nu mai vrei alt gel de dus. Particulele exfoliante sunt de marimi diferite si treaba asta mi se pare fantastica. La prima aplicare simti si niste granule fine de tot care se dizolva odata ce incepi sa masezi pielea. Raman insa particule mai mari si ceva mai dure, pe care le poti indeparta repejor cu dusul daca nu simti nevoia de "scarmanat" mai zdravan. Mie imi place sa imi agresez un pic pielea asa ca e perfect!

Senzatia de dupa acest produs e neasteptata. Pielea e curata, simti asta, dar ramane fina si simti la suprafata ei senzatia aceea care ramane dupa un ulei de corp. Ei pretind ca produsul ar avea si proprietati de iluminare. Eu aia n-am vazut-o, poate doar prin prisma faptului ca te scapa de toate celule moarte si dezvaluie stratul tanar si regenerat al epidermei. Daca e sa fiu onesta, as putea bine merci sa nu mai folosesc lotiune dupa scrub si asta e mare lucru de la cineva cu o piele uscata binisor pe corp.

 

Totusi lotiunea Garnier Oil Beauty urmeaza ca un pas suplimentar de rasfat. Imi place sistemul de dozare de nu va pot povesti. Mereu am apreciat tipul asta de recipient cu pompita. Lotiunea este densa, mai degraba spre crema decat spre lotiune. 

Intra repejor in piele si se intinde fantastic de usor, ceea ce duce la o mare economie de produs. Good thing pentru ca nu vreau sa o termin prea repede. Pe recipient se spune ca nu este grasa si nici lipicioasa. Grasa nu e deloc, culmea daca te gandesti ca si dupa ea ramane senzatia aceea de pelicula fina la suprafata pielii. Lipicioasa e foarte putin, in primele doua trei minute dupa aplicare, dar zau ca nu mai conteaza.

Pielea mea ramane catifelata de nu se poate dupa ea si senzatia se mentine lejer cel putin 14-16 ore. Chiar si pe gambe simt stratul solzos imblanzit, hranit si preschimbat intr-o piele supla. Repet, la o piele uscata, treaba asta e ceva.Si da, stiu ca produsele astea sunt formulate teoretic special pentru o piele uscata, dar ia spuneti voi sincer de cate ori nu ati patit ca teoria si practica sa nu se potriveasca deloc?

Din punctul meu de vedere aceste produse sunt minunate, pentru un brand de supermarket. Garnier a reusit sa ma impresioneze. Gama asta inca nu e pe rafturile fizice la noi (oare va fi candva?) dar cum am devenit dependenta de comenzi online (bad baaaaad habit) nu ma mai simt atat de deranjata de situatie. Isi merita din plin banii zic eu si asa cum va spusesem, planuiesc ca spre sezonul rece sa adaug cu hotarare in cos si uleiul de corp din aceeasi gama. Am sperante mari de la el dupa ce am fost atat de impresionata pana acum.

Singurul aspect pe care l-as putea vedea ca fiind negativ ar fi ca ingredientele nu sunt chiar curate. Pentru mine insa recunosc ca treaba asta trece pe plan secundar daca produsele fac treaba buna. Stiu ca nu ar trebui sa gandesc asa, dar nu pot sa imi schimb abordarea in ceea ce priveste ingredientele. Chiar daca ma mai tenteaza si produsele fara "alea alea" si chiar daca sunt unele ok, nici pe astea mai oropsite de trendul bio nu reusesc sa le ignor. Acum, decizia apartine fiecareia dintre noi. Eu am pus si listele de ingrediente ca sa stiti cu ce aveti de a face. Pentru mine faptul ca uleiurile alea din compozitie isi fac treaba e destul.

Mai zic? Gama Garnier Body Oil Beauty ia premiu si coronita de la mine! Nici nu v-ati dat seama, asa-i? 

Le-ati testat? V-am convins sa vreti sa le testati? Ce surprize placute si neasteptate ati avut de la produse "fara pretentii" in ultima vreme?

They call me the wild rose

Va spuneam ca am mai luat inca o fusta frumoasa de pe Kurtmann, nu? Azi am scos-o la o plimbare in oras si am chiar si dovezile conform carora acest tip de fusta e asa comoda de numai pantalonii scurti ma mai fac sa ma simt asa libera! Am alergat, m-am asezat cu fundul pe scari...ce sa mai ceri de la o fusta?

In toata splendoarea ei fusta Bershka Jaimer Dark Red care a fost de fapt prima adaugata in cos. Imprimeu cu trandafiri rosii? YES PLEASE! Adica vorbiti cu mine, da? Imprimeul asta e si feminin si ma duce oarecum cu gandul si la ceva goth. Trandafirii sunt si delicati si periculosi, nu? Asa si personalitatea unei femei! Drept pentru care, luam fusta!

I-am alaturat o camasa neagra simpla (luata din second hand, noua, cu eticheta pe ea, cu 7 lei), cu un maieu negru pe dedesubt. Vesnicii tenisi (aveti impresia ca mai port altceva?), bratara mea de piele ramasa amintire a anilor zbuciumati din liceu si medalionul rotund de coral, pus pe un snur de piele. And I am ready to go!

Am mancat cea mai buna inghetata din Sibiu cu mica mea diva alaturi (precizez ca isi alege singura tinutele si accesoriile, asa ca lipsa de asorteu nu mi se datoreaza), ne-am plimbat si apoi am tras si o alergare pe centru...ca doar nu putem iesi in lume fara sa pornim la trap, nu?

In mod ciudat poza asta ma face sa ma simt foarte fericita!

Ignorati geanta, e imensa, e total ca nuca in perete dar numai pe aia o am. Sunt una din femeile dubioase care poarta aceeasi geanta la orice pana se rupe. Pe urma imi cumpar alta! Simplu si eficient. Ar fi nasol sa incep sa am si microbul gentilor!

Casa de la Riverton - recenzie de carte

A trecut ceva vreme de la ultima mea recenzie si m-am gandit ca ar fi cazul sa va povestesc despre ce am mai citit, nu? Cartea de azi e o adevarata comoara, de neratat pentru iubitorii romanelor cu iz istoric, asa ca o sa incerc sa va tentez putintel.

Prima mea intalnire cu romanele lui Kate Morton s-a produs acum cateva luni prin intermediul Gradinii uitate. Fara dubiu Gradina uitata ramane preferata mea, m-a facut sa ma indragostesc iremediabil de aceasta autoare si va recomand din tot sufletul sa o cititi. Apoi am citit Orele indepartate. Acelasi stil inconfundabil, poate un picut mai inceata povestea. Era firesc sa pun mana si pe Casa de la Riverton, care este de fapt romanul ei de debut, bestseller in Marea Britanie si USA, tradus in treizeci si doua de tari si vandut in prezent in peste 1,5 milioane de exemplare.

Stiind acum cam cu ce "se mananca" aceasta autoare am fost usor surprinsa de cifrele impresionante de vanzari pentru ca pot spune cu tarie ca stilul ei nu e pentru toata lumea. Cum spuneam, bucatica de istorie cuprinsa in cartile ei e atat de veridic redata incat nu poti sa nu iei parte cu toata fiinta ta la intamplari.

Latura gotica a romanului, povesti ascunse din familii nobiliare, crime, iubiri interzise din trecut m-a tinut prizoniera vreo trei zile. Citeam si uitam sa mai respir, citeam si cate 5 minute cand aveam timp numai sa mai avansez si sa aflu ce se intampla.

Grace Bradley isi rememoreaza momentele din viata care au bantuit-o in fiecare clipa. In apropierea mortii ea dezvaluie povesti si secrete care i-au apartinut numai partial. Viata ei a ramas legata pe vecie de cea a surorilor Hartford, stapanele ei (doar atat?) de la conacul Riverton, unde fusese servitoare cu zeci de ani in urma. Vinovatie, dovada ca un amanunt minor poate schimba definitiv vietile tuturor, o poveste captivanta. Chiar daca la un moment dat incepi sa banuiesti cum se va desfasura firul povestii, nu conteaza, scriitura e atat de buna incat nu ai cum sa renunti la ea. Si e posibil ca asteptarile sa iti fie oarecum date peste cap.

Personajele sunt extrem de bine conturate. Surorile Hartford, vazute prin amintirile lui Grace, isi arata firile extrem de diferite si te fac sa ai sentimente puternice pentru fiecare dintre ele. Eu cel putin devenisem putin dubioasa in inversunarea mea impotriva uneia dintre ele. Traiam cum traieste bunica telenovelele, cand se cearta cu personajele negative. 

Mai mult de atat, povestea fiind spusa mai ales din perspectiva lui Grace (ajunsa acum o batranica venerabila de nouazeci si multi ani) m-am trezit identificandu-ma cu ea intr-o asemenea masura incat faceam niste trebusoare ciudate in viata de zi cu zi. Niciodata n-am frecat si lustruit oale de inox cu mai multa abnegatie, gandindu-ma la ea, cum ar fi fost mustrata de majordom daca nu isi facea treaba corespunzator. Mda, personajul e atat de puternic incat mi-a transformat gandurile in cele ale unei servitoare de la inceputul secolului XX. Stiu ca pare absurd, dar asa sunt eu cand ador o carte.

Recunosc ca e posibil sa fiu subiectiva avand in vedere ca mereu am avut o afinitate pentru povestile cu conace englezesti si ca perioada razboaielor mondiale mi se pare fascinanta. Cartea asta le cuprinde pe amandoua, asa ca n-am ce sa cer in plus. E fictiune, dar stii ca e si adevar sub spoiala de fictiune.

I-am dat cinci stelute pe Goodreads fara sa stau pe ganduri. Daca sunteti fane ale acestui gen, fuguta sa o cititi! Si musai nu uitati sa treceti pe lista si Gradina Uitata.

Momentan sunt adancita intr-un roman de proportii epice, care imi place foarte mult si despre care sper sa va pot povesti curand. Sau in fine, cat de curand voi dovedi cele inca 450 de pagini care ma asteapta. Am citit deja vreo 300. Ahhmmm...

Voi ce ati mai citit frumos/interesant/captivant in ultima vreme?

Pellamar Cosmetics - produse din gama Aminopower

In urma cu aproximativ trei saptamani Pellamar Cosmetics mi-a oferit posibilitatea de a testa ceva din bunatatile lor. Am fost foarte entuziasmata de perspectiva avand in vedere ca Pellamar e o companie romaneasca fundamentata in jurul unui brand de traditie. Daca doriti sa aflati un pic de istorie gasiti totul frumos povestit pe site-ul lor. In ultima vreme am descoperit tot mai multe produse romanesti care m-au surprins in mod placut si asta nu poate decat sa ma bucure.

Alegerea nu mi-a fost foarte dificila, am optat pentru doua produse din gama Aminopower, o linie de cosmetice pentru toate varstele, creata pentru a reda fermitatea, supletea si stralucirea tenului nostru cu ajutorul aminoacizilor, combustibilul "of choice" al  celulelor pielii. Am ales ceva ce puteam introduce imediat in rutina mea de ingrijire a tenului pentru a testa cum se cuvine produsele: masca de fata si gelul pentru ochi.

Va spun sincer ca m-au tentat foarte tare si produsele pe baza de namoluri terapeutice. Efectele benefice ale namolului mi-ar fi necesare. In ultima vreme durerile de spate sunt tot mai dese si uneori si articulatiile mai fac figuri. Cand spun ca varsta isi arata coltii nu ma crede nimeni, dar eu o simt si o recunosc. Asa ca am in vizor cate ceva din sectiunea aceea de ingrijire.

Sa revenim insa la oile produsele noastre. Va spun intai ca in clipa in care am deschis coletul am fost placut impresionata de modul de prezentare. Cutiile minimaliste m-au dus imediat cu gandul la niste marci de dermatocosmetice cu preturi mult mai piperate.

Gelul contur pentru ochi a intrat la inceput in uz doar seara. De vreo saptamana am inceput sa il folosesc si dimineata. Micul tub alb mat din plastic "gazduieste" 15 ml de produs care o sa imi fie suficienti mult si bine avand in vedere ca nu e nevoie de mult pentru a ingriji zona sensibila din jurul ochilor. Gelul nu contine parabeni, nici alcool, asa ca treaba asta sigur ne merge la inima.

Gelul transparent se aplica usor, intra repede in piele si nu lasa zona lipicioasa cum am mai patit cu alte produse similare. Nu am patit nici un incident neplacut, nu m-a usturat pielea, nu mi s-au inrosit ochii (precizez asta pentru ca am avut si astfel de experiente in trecut). Intr-adevar pielea ramane hidratata si supla, iar pentru cineva care nu intampina mari probleme cu ridurile din jurul ochilor sau cu portiuni de piele mai uscata, sigur acest produs e ideal.

Recunosc ca eu simt nevoia de un pic mai multa hranire dar sa ne amintim totusi ca nu sunt chiar cea mai suava floricica din buchet si e oarecum firesc sa imi trebuiasca ceva mai heavy duty. Produsul isi face treaba bine iar in zilele cand simt ca am "ochi de melc", din cauza ca m-am culcat tarziu sau din cauza ca cele 100 de grade m-au facut sa mi se pufoseasca zona de sub ochi, pun tubul putin la frigider si il aplic asa. Senzatia racoritoare e foarte placuta. Eu o sa il folosesc in continuare toata vara dar la iarna probabil o sa caut o textura ceva mai densa.

Masca de fata s-a dovedit rapid o comoara la casa omului. Dar sa nu anticipam, nu? Pe langa aceeasi cutie profi looking care m-a facut sa le dau multe puncte albe, produsul acesta m-a incantat si pentru ca venea sigilat cu protectie in jurul capacului. Nici un dubiu asupra posibilitatii ca masca sa fi fost desigilata vreodata inainte. 

50 ml de produs in acelasi tip de tub alb mat. Masca in sine are o textura densa, seamana oarecum cu un unt pentru corp. Se aplica uniform pe ten (eu aplic mastile si pe gat si decolteu de obicei) si se lasa 10-15 minute sa actioneze, dupa care se clateste cu putina apa calduta. In timp ce o aveam pe piele n-am simtit nimic. Si m-am bucurat, pentru ca am eu o masca noua care m-a facut sa ma usture fata de am zis ca o sa ma trezesc cu arsuri de gradul III. Miroase putin medicinal parca, cred ca este de la extractul de licorice (lem dulce? niciodata nu am stiut treaba asta), un pic mentolat, un pic amarui. Nu e nimic deranjant insa.

Masca nu se usuca pe fata, nu isi modifica decat foarte putin textura, asadar senzatia e ca de crema hranitoare tinuta pe ten. Dupa minutele indicate pe ambalaj si dupa ce clateam masca, pielea mea chiar arata mai bine. In primul rand parca imi lumineaza tenul. Daca o aplic dupa o zi lunga de machiaj si treburi zilnice ma face sa par de-a dreptul odihnita si intoarsa din vacanta. Pielea ramane elastica, hidratata si au fost vreo doua ocazii in care nici macar n-am mai aplicat crema de noapte dupa ce am folosit-o. Si zau ca eu de obicei nu prea fac asa ceva! Teoretic o folosesc cam de 2 ori pe saptamana, practic zau de nu simt nevoia sa abuzez de ea.  La un pret de 30 de lei, masca asta este pentru mine o adevarata revelatie si v-o recomand cu caldura si cu speranta sa functioneze si la voi la fel de  bine. Chiar o sa o incerc si pe mama cand merg in vizita la ei, sunt curioasa sa vad cum actioneaza pe un ten matur si cu ceva sensibilitate si roseata.

Aceasta prima intalnire cu produsele Pellamar a fost una mai mult decat placuta. Cu siguranta mi-as dori sa ne mai cunoastem si prin intermediul altor game si este foarte probabil sa imi indrept atentia spre niste namol terapeutic, spre crema sau gelul din gama terapeutica si poate si spre alte produse de ingrijire si rasfat. 

Summer Lovin' Tag

 Saptamana trecuta am vazut tag-ul acesta, initiat pe Youtube de FleurdeForce si am zis ca e musai sa il fac si eu, mai ales ca n-am mai pus de ceva vreme tag-uri pe aici. Intre timp am vazut ca a fost preluat de foarte multe fete din blogosfera noastra de beauty, asa ca nu mai aman.


1. Un ruj de vară pe care îl iubești?

Aici n-am stat deloc pe ganduri. Fara doar si poate e Vivid Rose din gama Maybelline Vivids. E perfectiunea intruchipata si imi place ca vine bine atat pe o piele palida cat si pe una bronzata. Si se cam potriveste la toate machiajele pe care le port eu zilele astea.

2. O ojă de vară pe care o iubești?

Nici aici nu am avut dubii, e Flormar Supershine 04, un corai pur cu sclipici auriu fin. Oja asta e superba atat pentru manichiura cat si pentru pedichiura si efectiv ma ajuta sa vad plaja numai cand o aplic.

3. Un costum de baie pe care îl iubești vara aceasta? 

Vara aceasta sincera sa fiu ar fi cazul de un costum de baie nou. Cele din doua bucati pe care le am arata sinistru, sunt bune de bagat la cos la cum s-au ingalbenit. Daca o sa ajung la plaja (inca n-am ajuns) o sa optez probabil pentru un costum colorat , cu cupe intarite si chilot cat mai intreg. Cam asta caut eu in general. Pana una alta insa, inca iubesc costumul meu negru de la Jolidon, cumparat acum vreo 5 ani. Daca vrei sa inoti, sa te distrezi si sa te doara la bascheti daca ti se vede sau nu stratul de grasime de pe burta, this is perfect. E taiat adanc in spate, materialul e mult mai bun decat la orice alt costum Jolidon cumparat vreodata si aruncat dupa un sezon..

4. Frappuccino-ul preferat de la Starbucks? 

La mine la tara nu avem Starbucks. Si daca am avea as refuza solemn sa platesc preturile alea obscene pentru o cafea care nu e chiar cafea. O sa spun si eu la fel ca alte fete: bautura mea favorita pentru vara. Si aia e o cafea cu gheata facuta cu ghearele proprii. Cafea, miere, lapte, cuburi de gheata si esenta de vanilie....yummmmm..

5. Autobronzantul preferat?

N-am testat prea multe. momentan folosesc autobronzantul Gerovital cu bronzare treptata si imi place destul de mult.

6. Cântecul preferat în această vară?

Sunt absolut paralela cu cantecele la moda. Scuzati-ma. Dar cantecul care e pe repeat la mine zilele astea este Trouble No More - Mindy Gledhill. De fapt cam toate melodiile ei imi dau pofta de viata si ma fac sa dansez cu fii-mea prin casa. Check her out on Youtube.

7. Accesoriul de vară preferat?

Desi o am doar de cateva zile pot spune fara sa ma agit ca palaria mea e the best! Imi doream una in genul asta de cateva veri si nu stiu de ce nu mi-o mai cumparam! Acum ca o am o port zilnic. La orice haine. Pe langa ca ma protejeaza de insolatii e si super stylish. Sau ma rog, asa mi se pare mie!

8. Parfumul/aroma preferată de vară?

Lume, nu pot afirma ca parfumul asta e musai unul de vara. Nu imi pasa insa. Trussardi My Name e folosit 80% din timp. Pentru ca e parfumul MEU. In restul de 20% ii dau cu DKNY Be Delicious si cu Lanvin Rumeur 2 Rose.

9. O carte de vară pe care o iubești?

La asta m-am blocat. Exista carti "de vara"? Eu citesc ce imi vine cand imi vine asa ca nu prea sunt de ajutor cred. Momentan m-am apucat de Casa de la Riverton  de Kate Morton si pot sa va spun ca va urma o recenzie. Ador romanele lui Kate Morton.

10. Ce îți dorești cel mai mult să faci vara aceasta?

Vara asta imi doresc sa prind macar cateva zile de plaja (nu neaparat la mare, ma multumesc si cu Ocna Sibiului), sa reusesc sa ma vad cu cat mai multa lume in scurta incursiune la Bucuresti, sa ma bucur de zilele frumoase si...cam atat. Nothing too exciting on the horizon for this gal!

 Oricine vrea sa preia Tag-ul e liber sa o faca dar tare vreau sa vad ce au de zis Dee, Dana, Ilda, Aurora si Ruxandra.

Summer fun - OOTD

I

Noutati pe raftul meu

Va spuneam saptamana trecuta ca astept sa ajunga inca o tura de produse la care am poftit. Au ajuns dar eu am avut asemenea zile de nu am apucat sa le folosesc. I know, that may come as a shock to some.  Si pentru ca nu am apucat sa le folosesc nu pot sa fac review la exfoliantul Garnier. Booo meee! O sa va ofer o parere avizata cat de curand, sper sa nu mi-o luati in nume de rau, mai ales ca am vazut ca multe dintre voi sunteti interesate de gama aceasta.

O sa va arat insa ce am cumparat de data asta si va voi explica mecanismele din spatele achizitiilor facute. 

Produsele Garnier mi s-au parut mereu calitative avand in vedere preturile mai mult decat decente. Daca din supermarket n-am mai cumparat ceva de la acest brand de ceva timp, lotiunea Oil Beauty mi-a deschis apetitul pentru mai mult. Asa ca n-a durat mult pana am adaugat exfoliantul in cos. Sunt convinsa ca o sa faca o super echipa, mirosul lor imi place la nebunie si daca o tinem tot asa, mi-e ca s-ar putea chiar sa le cumpar si a doua oara. Asta spune multe, avand in vedere ca la produsele pentru ingrijirea corpului nu pot nicicum sa imi dovedesc fidelitatea. Mereu imi trebuie alta aroma, alta textura, altceva!

In trecut am folosit un sampon Matrix Biolage cu care m-am inteles foarte bine. Mi-am amintit acest aspect in timp ce colindam pe Aoro si m-am gandit ca nu ar strica sa imi iau o masca de par de la ei. Am ales-o pe cea din gama Exquisite Oil pentru ca am tot auzit de bine despre efectele uleiului de Moringa asupra parului. Am luat una cu gramaj mic, 150 de ml, tocmai pentru ca ma plictisesc repede si nu suport s alas produse incepute si neterminate. Deocamdata pot sa va spun doar ca miroase frumos si ca are o consistenta foarte densa. Mai multe detalii in review. Daca e buna cred ca in curand o sa incerc si uleiul de par din aceasta gama pentru ca imi face raaau de tot cu ochiul.

Youtube-ul bata-l vina o sa ma bage in faliment intr-una din zilele astea! Cu produse Neutrogena m-am intalnit cam putin pana acum. Am avut balsamul lor de buze sip e timp de iarna a fost fantastic, am avut o crema de maini sis i-a facut treaba minunat. Cam aici s-a oprit experienta mea. Ei bine, vedeam produsele de ingrijirea fetei de la Neutrogena laudate pe multe canale de youtube pe care le urmaresc. Singura problema, tot ce laudau fetele alea la noi nu se gasea in magazine. Desigur! Ce v-ati fi asteptat? Ei bine, uite ca acum am gasit ce spionam eu de nu stiu cand. Gama pentru curatarea fetei cu grapefruit roz. Culmea e ca de obicei detest mirosul si gustul de grapefruit. Cumva insa, produsele astea exercitau asupra mea o atractie de-a dreptul dubioasa. Am luat gelul pentru curatarea tenului si un scrub. Sunt foarte foarte curioasa cum o sa ne intelegem. De saptamana asta sigur intra in teste, nu le mai iert!

Cu produse de machiaj BeYu m-am intalnit acum vreo 7-8 ani cand matusa mea stabilita in Germania a venit in tara cu o punguta plina cu minuni. Fardurile lor m-au facut sa ma indragostesc, tin minte ca am testat atunci si un rimel foarte bun, am avut si ceva creioane de ochi si parca parca si un blush. Numai produse de buze n-am avut. Si cum nu mi-am mai cumparat de ceva vreme un ruj (mereu trebuie sa gasesc o scuza, nu) am zis ca ar merge sa testez ceva de la ei. Ehhh, mi-am luat teapa. Pentru ca am sperat la un roz pal cu finish cremos si am sfarsit prin a comanda unul care e de fapt sidefat. Eu si rujurile sidefate nu facem echipa buna deloc. Mai ales astea deschise ca nuanta si sidefate imi amintesc de niste vremuri de glorie. In clasa a opta am descoperit un ruj de genul de la Oriflame. Il purtam zilnic si mi se parea ca sunt cea mai tare. Dupa ani si ani vazand poze am realizat ca de fapt aratam hidos, dar nimeni nu mi-a zis si mie la vremea aia! Eram horror. Aratam ca o babuta impaiata. Prin urmare singura metoda prin care vad nuanta asta folosita, e sa il combin cu altceva. Daca nu e posibil sa il pasez mai departe.

Mi-e ciuda de mor ca nu am fost atenta si n-am nimerit-o pentru ca din punct de vedere calitativ nu am ce sa ii reprosez. Il simt hidratant pe buze, rezista bine si ambalajul argintiu arata tare sic. Ufff! Pacat ca nu da bine deloc cu tenul meu.

Se pare ca tura asta am hotarat sa mai dau si rateuri. Nici oje nu mi-am luat de ceva vreme (aham) asa ca am decis sa remedies si aceasta oribila neglijenta. Am fugit direct la ojele Sally Hansen si am decis ca o sa fiu cea mai tare si o sa imi cumpar nuanta celebra Pacific Blue careia oamenii i-au schimbat de curand formula. Toate fetele plang pe youtube si bloguri dupa formula veche, cremoasa, 

pigmentata, un vis. Si ce s-a gandit (prost) Diana noastra? Daca abia de curand au scos formula veche de pe piata, mai mult ca sigur cei de la Aoro or avea in stoc formula veche, cad oar nu se ruleaza chia rasa mult produsele la ei! WRONG! Daca aveati vreun dubiu, toate loturile lor de cosmetic sunt al nabii de recente. Si uite asa m-am facut cu formula noua de Pacific Blue, care e sidefata sip e care nu o vreau! My bad, o sa ajunga la o verisoara care abia si-a descoperit pasiunea pentru oje si a inceput sa adune culori. Daca o vrea!

Mostra pe care am ales-o tura asta a fost Oscar de la Renta Intrusion. Parfumul asta e pentru mine dovada clara ca uneori ph-ul fiecaruia poate reactiona teribil cu unele arome. Parfumul e descries ca fiind floral, cu note citrice si condimentate. La mine e din prima atat de condimentat incat ma doare capul. Miroase efectiv a parfum barbatesc ultra dur  o data ce ia contact cu pielea mea. Multa lume il lauda pentru cat de unic e si pentru cat de frumos se imbina notele florale cu cele condimentate in el. Pentru mine e no-go, dar asta nu inseamna ca pe pielea altcuiva nu e probabil sa miroasa fantastic.

Cosul pentru urmatoarea comanda e deja pregatit si va cuprinde o supriza parfumata pentru al meu sot, avand in vedere ca la sfarsitul lui august implinim niste ani (destul de multi) de la nunta. Sa nu ma rasfat numai pe mine, nu?

What I ate Wednesday

N-am mai postat genul asta de articol de foarte multa vreme. In primul rand pentru ca o data cu caldura...uit sa mananc de multe ori. Si apoi pentru ca daca mananc nu e prea interesant. De cand ma stiu vara trec pe legume, fructe, salate, iaurt rece si cam pa. Pana si dulicurile reusesc sa le reduc fara efort, eu care mananc in restul anului o ciocolata fara probleme, vara ma scarbesc si dupa doua patratele I call quit! Singura problema majora ramane inghetata. Buna si cat mai deasa!

Azi dimineata m-am trezit cu o stare ciudata rau. Si am luat un mic dejun total nesanatos dar gustos. Recunosc ca m-a ajutat sa trec peste starea de mahmureala (desi n-am baut nimic). Asadar, iaca-ta: cappucino (e unul luat din Lidl, nu recomand, zici ca e ciocolata calda amestecata cu faina) si iaurt cu cereale d-alea naspa pentru sanatate dar bune la gust. Un sortiment tot din Lidl, cu alune. M-am lasat ispitita sa le testez! Nu trebuia ca sunt bune si nu e bine!

La ora 10 eu si picea ne-am intors acasa victorioase cu o mica si delicioasa captura. Am luat din piata afine si zmeura proaspata. Le-am trantit in bol si am infulecat ca ursii, cu mormaieli satisfacute. Si cu scos limba ca sa radem cat de caraghios aratam!

La pranz, pe la 13 am efectuat salata de mai sus, pe langa care eu am pus niste branza telemea proaspata (am uitat sa pozez) si Katia a pus o pulpita de pui facuta la cuptor. Eu fara paine ca nu imi trebuia deloc.

Da-i cu fructe neamule. Nectarinele sunt my love forever, desi sunt sigura ca sunt injectate cu porcarii clasa 1. Am mancat vreo trei bucati pe la ora16.30. N-am mai pozat nectarinele ca stim exact cum arata!:))

La 18.30 am mancat o supa crema de ciuperci, brocolli si dovlecel, cu niste ulei de masline si cu multi fulgi de ardei iute. V-am mai zis ca imi place mancarea picanta. Si am mancat si crutoane cu ea. Da, da, din paine alba!

Cam asta a fost ziua mea, ma mir ca am reusit sa bag si atat in mine la cata scarba mi-e pe temperaturi ridicate!

Benefit They're Real Mascara

Trebuie sa recunosc de la bun inceput ca mascara e o categorie in care nu prea concep sa investesc mari sume. De ce? Pentru ca sunt zgarcita Pai din multiple motive. De exemplu: genele mele nu sunt nu stiu ce de la natura dar in general o mascara la pret rezonabil isi face treaba decent la mine. Desigur am gasit si cateva oribile, dar majoritatea celor incercate, la pret de supermarket m-au lasat multumita. Si mai e ceva. In general folosesc un singur tub de mascara pana se usuca. Si se usuca cam in 3-4 luni avand in vedere ca zilnic intra un pic de are in el cand il folosesc.

Acestea fiind spuse, nu puteam sa imi justific mai mult de vreo 40 de lei pe un tub de mascara. Ei bine, o buna prietena tocmai m-a bagat in bucluc. Grav! Mi-a facut cadou Benefit They're Real Mascara pentru ca e preferata ei si a zis ca musai sa testez si eu minunea.

Recunosc eram intrigata si dornica sa vad ce poate sa faca produsul asta despre care auzisem multe de bine de pe o gramada de bloguri si canale de youtube.

Perii din plastic m-au facut sa fiu reticenta, avand in vedere ca in general prefer aplicatoarele "pufoase". Ei bine, am gresit, iertare! Aplicatorul asta micut face o treaba fantastica. In capat, aplicatorul este rotunjit, eu am zis ca are un mic buzdugan, care ajuta extrem de mult la aplicarea produsului pe genele din coltul ochiului, fara accidente.

Ambalajul prezinta rezultatele fabuloase obtinute in urma sondajului facut printre consumatori: 94% au observat alungire si volum cu efect dramatic, 90% au remarcat curbarea genelor, 94% au observat cum genele erau "in vamt" (mi se pare cel mai jus sa spun asa, pentru ca a traduce "lift" prin ridicate, mi se pare prea putin), 100% au vazut rezultate care dureaza pe parcursul zilei.

Eu pot sa va spun atat. Sunt de acord cu tot ce zic oamenii astia. Cred ca e cam cea mai buna mascara testata de mine in ultimii ani. Daca nu cumva o fi cea mai cea din toate timpurile. 

Pot sa aplic strat peste strat peste strat si nu sfarsesc cu genele lipite si incarcate. Genele se arcuiesc frumos, capata volum si sunt lungi lungi chiar si cu un strat. Efectul natural dintr-un strat e minunat dar cu doua trei aplicari deja incep sa cred in reclamele cu gene false. Poate ca nu e chiar cel mai intens negru vazut vreodata dar mie mi se pare suficient asa cum e. 

 

Prima poza e fara strop de machiaj, in a doua am aplicat produs pe o singura parte (sunt convinsa ca se vede care), iar in ultima....BAM lashes! Am aplicat doua straturi si credeti-ma mai mergea. Eu zic ca se vede diferenta, nu? (Please ignore the eyebrows, they are wild daca nu le aranjez un pic.)

Ce ma incanta peste masura este ca genele nu devin "crocante" dupa ce aplici produsul. Daca le ating nici nu imi dau seama ca am ceva pe ele, sunt flexibile si naturale si nici nu se pune problema ca o data uscat produsul, sa inceapa sa pice pe sub ochi in bucatele. Nu se transfera pe pleoapa superioara decat daca clipesti in secunda unu dupa aplicare. In secunda doi deja s-a uscat. Am purtat deja doua saptamani They're Real pe caldura si pe ploaie, multe multe ore. Nu s-a intins. Deloc. La sfarsitul zilei era tot acolo, fara semne de oboseala. Si luati in calcul ca nu e un rimel waterproof.

Cu toate ca rezista rezista rezista, la sfarsitul zilei e foarte usor de demachiat. Aplic o discheta cu lotiune micelara pe pleoapa, o tin cateva secunde si sterg. Se curata foarte frumos si nu e nevoie sa insist si sa imi agresez ochii.

Trebuie sa spun ca periuta ingusta e fantastica si pentru aplicat produs pe genele de jos. Daca eu, care sunt dezastru cand vine vorba de aplicat rimel in viteza, am reusit sa nu ma manjesc pe sub ochi, sunt sigura ca nici voi n-ati avea probleme.

Recunosc ca nici ambalajul nu e de ignorat, tubul gri antracit metalizat imi place la nebunie. La fel si vibe-ul usor retro al literelor de pe ambalaj si veselia contrastanta pe care o da portocaliul intens al cuvantului REAL.

Desi l-am primit va pot spune ca pretul este de aproximativ 100 de lei in Sephora. In perioada asta stiu ca sunt si ceva reduceri pe acolo asa ca poate il gasiti mai ieftin. N-as fi crezut sa spun asta, dar chiar cred ca face toti banii. 

Probabil pe niste gene micute si incapatanate efectul ar fi cu atat mai vizibil, asa ca daca va stiti cu astfel de probleme, s-ar putea sa merite din plin investitia! It is LOVE! 

Ati testat acest produs? Va tenteaza? Care e mascara voastra Holy Grail cu efect spectaculos?