Oameni intarziati

  La propriu. Saptamana asta am intarziat pentru prima data in viata mea de om de 35 de ani. Ba am fost si intrebata daca vorbesc serios ca eu n-am intarziat niciodata la scoala. Pai, ce sa zic, vorbesc serios. N-am intarziat nici la scoala, nici la serviciu, nici la programari la medici, nici la spectacole. Pentru ca eu nu intarzii. 

  In mod uluitor mie asta nu mi se pare o "calitate" sau ceva deosebit. Pentru mine sa nu intarzii e la fel de important ca sa nu ies in curu' gol pe strada. Sa uit sa-mi pun pantalonii cand ies pe usa. Sa ma spal pe dinti de doua ori pe zi. Sa fac dus. Drept pentru care nu intarzii. Nu mi se pare ca timpul altui om e mai lipsit de valoare decat timpul meu. Cum sa-mi permit sa fac pe cineva sa ma astepte? 

  Evident norma asta o am de la mama mea care m-a invatat de mica ca...simplu..."nu intarziem!". Si ca sa nu intarzii ma uit la ceas. Nu e ca si cand ar trebui sa fiu foarte inteligenta ca sa citesc un ceas. Nu-mi trebuie studii aprofundate in acest sens, fi-mea citeste ceasul de la 4 ani. Nu e chiar asa greu. Mai trebuie si sa estimezi timpul. Adica sa traiesti pe planeta Pamant cum ar veni. Cand merg prima data undeva pun mai mult timp, plec devreme si am grija sa ma uit mereu la ceas ca sa aflu...dooooh! cat fac pana acolo. Dupa aia, in functie de modul de deplasare mai am de estimat ora din zi, adica daca mergi cu masina la 8 dimineata cand e tot poporul pe strada dureaza ceva, daca mergi la 11 noaptea dureaza altcatva. Daca esti ca mine si NU te urci niciodata intr-un autobuz care sta sa plezneasca de oameni si il astepti pe urmatorul care vine in 7 minute (stii asta pentru ca te-ai uitat la ceas ultima data!!) atunci stii cand sunt ele pline deci e pericol sa astepti vreo doua pana e unul mai relaxat la incheieturi. 

  Practic nu e greu. Si culmea, toata viata ti se va cere sa fii la timp undeva, deci nu vad de ce sa-ti inveti copilul de mic sa intarzie, nu pricep de ce vad oameni cu copii de mana alergand in spume la 8 si cinci catre poarta unei scoli sau gradinite. Nu pricep. Copiii aia vor invata ca "lasa bah ca merge-asa" si probabil vor intarzia toata viata. 

  Saptamana asta, in dimineata dupa ce o noapte a nins ninsoare fleoscaita si nimeni n-a deranjat cu vreun untilaj specific strazile orasului nostru...Ne-am pomenit ca desi am plecat cu 5 minute in avans fata de ora uzuala...ok, well, a durat 45 de minute sa ajungem la scoala deoarece am petrecut o frumoasa jumatate de ora parcurgand 3 statii cu troleul. Si restul incercand sa inotam brass sau crawl prin mormanele de apa semi-solida care ne treceau de mult de marginea bocancilor. A fost ceva de vis, am ajuns la scoala la 8 si 12 minute cu Mara chiraind ca ea nu vrea sa intaaaaaaarzie. Evident toata lumea intarziase pentru ca nimeni nu se astepta ca in Ploiesti practic sa nu se circule nici cu masina nici pe picoarele din dotare. Si iaca asa, la 35 de ani am intarziat la scoala. Si mi-am cerut mii de scuze doamnei care radea si-mi zicea "pai nu vedeti ca n-a venit nimeni?"

  Si acum ajung la minunatia zilei de azi. Am fost la doctor de ochi. A doua oara. Prima data vinerea trecuta. Clinica privata Medsana, bashini, figuri, 150 de lei. I-am ales din cauza de proximitate (2 minute de casa mea) si gandindu-ma ca deh, profesionisti privati. Vinerea trecuta aveam programare la 9, am ajuns la fara 10, era cineva in cabinet. Am fost chemata la 9 si 15. Inacceptabil pentru mine, dar zic, mna, nu s-au gandit bine cum sa puna programarile, un consult cu tot cu picaturi d-alea de cicloplegie dureaza o ora jumate, te intercaleaza cu alti pacienti. Am stat acolo de mi s-a urat, am plecat chioara ca o bufnita, mi-a zis donsoara medic ca o sa dureze 2-3 ore. 12 ore mai tarziu incepeam sa imi vad mainile! :)))) Despre cum am curatat ardei copti la 1 ora dupa atropina in ochi si-am facut mancare...in alta postare dedicata :)))))

  Bai frate si azi am avut programare la ora 8 jumate, PRIMA programare din zi. Si m-am dus ferm convinsa ca acum n-am cum sa mai astept. Ia! Ia, ce ziceti? Donsoara medic a aparut ca o floare la ora 9 fara 10 cu o stacana de cafea in mana, cu geaca pe ea, mergand FOARTE INCET. Nu se grabea, nu se precipita, nu avea nici un fel de stres ca cineva o asteapta de douazeci de minute in fata cabinetului. Mergea incetisor si linistit. Nu si-a cerut scuze de nici o culoare, n-a incercat sa explice in vreun fel de ce un om viu o asteapta pe ea 20 de minute sa iasa din pijamale si sa ajunga la jobul de la o clinica privata. 

  Dude, really??? Oamenii astia sunt de-adevaratelea? Serios??? Dupa ce mi-a scris reteta pentru ochelari, cand ieseam pe usa i-am zis "sa stiti ca nu e ok sa intarziati 20 de minute la prima programare din zi". S-a uitat ca o vaca incaltata la mine si n-a zis nimic, n-a clipit, n-a schitat nici un gest, nu i s-a miscat nici un muschi facial. Ma gandeam, oare daca ma duc acum spre ea si o ponesc tare peste moaca, o sa invie? O sa miste? O sa fie uimita? Am cerut receptionerei un loc unde pot plasa o "sugestie si reclamatie", mi-a zis ca pe site, pe site evident nu exista asa ceva :))))) 

  Medici. Profesionisti. Eu ar trebui sa am incredere ca ea stie ce face la aparate cand ea nu stie sa citeasca ceasul? Serios? Ar trebui sa-mi pun si viata in mana unuia care ma considera un obiect. De fapt nici un obiect, ceva mai jos decat un obiect. Pentru unele obiecte chiar ai respect. Spre exemplu pentru hartia igienica. Cuuuum sa vii cu 20 de minute mai tarziu? A, daca ai avut o problema, un accident, un ceva...ma gandesc ca suni la receptie si anunti si ei ma anunta. In capul meu asa ar fi civilizat. Ti-a mancat cainele telefonul? Ma gandesc ca vii in intarziere si spui, "domle, imi cer scuze, uite am avut o buba pe drum, s-a intamplat ceva". Cum sa vii cu intarziere si sa ti se para ca asa e normal? Cum? 

Birocratia, dragostea mea. Partea doi.

  Se mira lumea ca n-au avut buletine de vot suficiente sau declaratii suficiente la sectiile de votare. Eu nu stiu cine se mira si nici de ce, pot chiar sa-mi imaginez ca n-a fost facut nimic cu premeditare ci ca aparatul de stat este atat de prost si balbait incat pur si simplu nu e-n stare. Ii moare la intrare orice idee. Nimeni nu munceste, nimeni nu gandeste. Nimic nu e logic sau cu verdele-n sus. 

  M-am dus azi sa-mi reinoiesc buletinul ca mi s-a repatriat mama pierduta prin meandrele 2 Mai-ului, deci am putut fi "luata in spatiu" pentru un nou act de identitate. Trec peste toate boismele astea cu sa aducem un teanc de hartii ca sa ni se faca un buletin fix identic cu primul. Adica daca-l ai pe ala, daca eu nu m-am mutat, n-am divortat-maritat...de ce imi ceri din nou certificatul de nastere (original si copie), nu e clar ca m-am nascut!!???, certificatul de casatorie (original si copie), buletinu' vechi, buletinu' lu' mama (copie si original) si mama tunsa de mana cu mine acolo sa zica "sa mor io ca o tin intr-o casa care e a mea", actul casei (copie si original) si... duda suprema, duda zilei care m-a dat pe spate de-am plecat vorbind singura pe strazi....certificatul de nastere al copilului meu (original si copie)!!!

  De ce, am intrebat noi doua in cor pe cetateanul de circa 60 de ani care se uita urat la noi dupa ce linsese incet toate actele predate minus certificatul copilului caci culmea, nu mi-a dat prin cap vreodata in viata mea ca imi tre' sa o duc si pe mama si pe fi-mea ca sa imi fac un buletin. Lipsea unchiu' de-al doilea si varu' matusii cuscrei cumnatului surorii lu' soacra-mea! De el nu m-au intrebat! Pacat, era baiat bun, poate ar fi dorit sa-l cunoasca... PLM!!!

  Cetateanul functionar public s-a purtat cu noi de ziceai ca acu-acu se ridica de pe scaun si incepe sa ne imparta niste scatoalce din partea casei la amandoua. Noi, amandoua, in picioare in fata lui, cu caciula in mana (bine, caciula n-aveam da' aveam toate tzoalele de pe mine scoase pe motiv de 400 de grade la interior), ca niste iobagi veniti la stapan sa ia ciomegele de rigoare. La intrebarea noastra uluita "de ce actul copilului" raspunsul a fost perfect cretin: "pentru ca asa scrie acolo, afara, n-ati citit?". Pai n-am citit, coaie, ca ne-am mai facut buletine, maica-mea tocmai si-l ridicase pe al ei cel nou si n-o intrebase nimeni de mine, copilu' ei cum ar veni. Adica o intrebase pe "Cererea eliberare buletin", e acolo rubrica cu cati copii ai, cum ii cheama si cand s-au nascut. Si unde! Da' actul meu de nastere n-a fost necesar pentru buletinul maica-mii. Nici buletinul meu din care sa rezulte ca numita maica-mea chiar are copilul cu care se lauda acolo-sha pe formular.............. De ce va trebuie actul de nastere al Marei? N-am primit un raspuns pentru ca in mod sigur nici el nu stia. 

  A mai marait de trei ori la noi si m-a pus sa stau pe scaun sa-mi traga moaca in poza. Nu i-a luat decat cinci incercari ca sa nimereasca cu aparatul si calculatorul. Numa' cinci. A lins binisor toate hartiile, le-a impaturiiiit inceeeeet, le-a caaaapsat inceeeeeeet si mi-a zis sa ma duc peste zece zile da' sa aduc si actul copilului! Am iesit din birou si-am aruncat un "fir-ati ai dracului" pe hol de s-a facut liniste la coada cea mare din fata usii. Lumea s-a uitat la mine si multi au dat din cap aprobator. Mai aveau de stat niste ore acolo, la coada, cu caciula in mana la usa stapanului. 

  Maica-mea e vesela, cica ea a scapat, i-au dat unu' pe 60 de ani ca sa o linisteasca. De abia acum a aflat Statul Roman ca s-a nascut suficient de intens incat nu mai e cazul sa demonstreze asta odata la 10 ani...

Amestecatura

  Cand ai un copil te amesteci cu el. Nu mai stii unde incepe el si te termini tu, unde incepi tu si se sfarseste el, care-s ale mele, care-s ale tale... vorba bancului ala cu "ale cuie tandalele astea, tati?" Are cuie scoala romaneasca de stat la care mergem. Cuie mari, piroane de Iisus rastignit. Piroane in sufletul meu. Pentru ca eu ma termin acolo unde incepe ea. Si invers. 

  De doua zile ma intreb de ce ma afecteaza atat de tare? De ce vreau eu sa ma lupt cu ce stiu sigur ca e o moara de vant? De unde treaba asta? Si mai ales ma intreb mereu care-s traumele mele personale, ca sa nu le incurc cu ale ei, ca tare usor e sa treci linia. Si mereu mi-am impus sa nu trec linia, sa nu proiectez asupra ei ramasitele din raurile comuniste pe care le-am trait noi si care inca exista in noi. Raul absolut cu "pupi copilul doar in somn"... raul sinistru cu "te las 4 luni departe de mine pentru ca n-am ce sa fac cu tine, asta e societatea in care traiesc", raul enorm cu "oricine altcineva are dreptate pentru ca tu sigur ai facut ceva"..

   Oare de ce eu nu i-am zis mamei ca m-a batut femeia aia cu rigla la palma? Oare i-am zis? Sincer nu cred ca i-am zis niciodata de niciunul din momentele astea. Cand stateam in fata clasei "la coltz", in picioare, cu moaca in tabla o ora. Cand ne tragea de par pana ne pravaleam din scaunul bancii pe jos. Cand il ridica pe cate unul de ureche din banca pana nu-i mai ajungeau picioarele pe podea. Cand mi-a ars o palma peste fatza atat de rau incat m-a zgariat cu unghiile ei rosii in ochi. Nu pe ochi ci in ochi. Cand m-a tarat pana in fata clasei de par si m-a pocnit cu capul de tabla pentru ca indraznisem sa incerc sa "copiez" o virgula la "autodictare". Pentru ca nu tineam minte unde-s semnele de punctuatie oricat m-as fi straduit. Creierul meu cu lipsa-harti-geografie putea memora poezia imediat insa nu putea memora niciodata semnele de punctuatie. Care insemnau puncte scazute din lucrare. Eram clasa a patra cand m-am revoltat si-am incercat sa copiez. M-a prins, m-a tarat in fata clasei de par, m-a dat cu capul de tabla si apoi m-a pus sa aduc lucrarea semnata de mama. Eu i-am zis mamei doar ca am copiat. Si aia mi-a fost greu sa-i zic. 

  Oare de ce? Pentru ca atunci indoctrinarea era "ce e la scoala E BINE!, acolo e locul tau si SA TACI!".  Si normal ca acum ma intreb zilnic daca nu-s eu defecta, nebuna, marcata de propriile mele amintiri. Pana ieri cand am ascultat 3 ore de inregistrare audio de la scoala. Pentru ca da, fac rost de probe ca sa stiu unde e adevarul. Ieri am stat cu urechea ciulita si-am ascultat. Cum a fost? Pai nu pot sa zic decat ca la final, dupa 5 ore (ca deh, ca sa asculti si sa notezi minute din 3 ore de feed iti ia vreo 5 daca mai ai si alte treburi prin casa)... eram cu dintzii inclestati. Mi s-au blocat falcile in mod automat. Am fost atat de impresionata si de stresata incat azi noapte n-am dormit deloc. Si stiti ceva? Mi-a fost dor de tanti de mai sus care ne batea!!! 

  Mi se pare mult mai simplu sa te bata cineva decat sa urle la tine 4 ore pe zi... Aia macar ne troznea si gata, se termina tortura. La astia e tortura permanenta. Si dincolo de tortura e o femeie agramata care vorbeste cu "aciia" si cu "rade, tu, Rares, rade tu!".... o femeie care nu face de fapt nimic cu ei in a patra saptamana de scoala, nu face nimic altceva decat sa urle si sa-i ameninte. Si sa le spuna ca-s rai. Si ca-s nesimtiti. 

  Ce am auzit ieri e demn de alta viata. E de acu' 30 de ani. Si e penibil. Imi era MIE rusine. Mara a stat langa mine toate cele 5 ore si a vrut sa imi explice, sa aud, sa ma vada ce zic si ce cred. Era atat de incantata ca acum are "dovada" desi eu i-am spus mereu ca eu o cred tot ce imi spune. Imi era mie rusine ca un adult care e pus acolo sa-i invete lucruri, sa-i "educe", sa fie un model... se comporta asa. Imi era MIE RUSINE! 

  Mi-e rusine. Ca traiesc in Romania si-am supus-o la asa ceva. Toate gandurile mele sunt amestecate. Probabil vom merge la scoala particulara. Deocamdata strangem probe. Pentru ca daca plec eu din scoala de care apartin, pentru care platesc taxe si impozite si la care am dreptul sa merg... apoi atunci o sa plece si tovarasa asta, cu televiziune si alai... Am zis!

Republica de la Ploiesti - continuarea. Mic tratat de absurd.

  Ce, credeati ca ne-am linistit? Ca gata, au semnat ca nu vor a doua clasa dupa ce Inspectoratul le-a zis sa faca o a doua clasa ca sa fie conform legii in vigoare, un maxim de 25 de elevi intr-o clasa. Legea spune ca mai mult de 25 se pot afla doar in situatii exceptionale. Daca e un profil anume si nu mai exista altul, daca cumva nu mai e loc de creat o alta clasa sau nu se mai poate aloca un alt post din motive de buget. 

  Cu uimire am aflat ieri ca nu ne aflam intr-o situatie exceptionala. Si ca suntem 34 intr-o clasa pentru ca suntem prosti si nu ne cunoastem drepturile. Pentru ca nu exista o a doua clasa doar din cauza ca duamna directoare nu doreste muschiul 'mneaei. Se pare ca nu are un motiv special pentru asta, doar o anumita antipatie personala pentru una din doamnele care a initiat memoriul la Inspectorat, doamna care a fost profesoara la noi la scoala pana in acest an, care s-a certat cu duamna directoare si a plecat din scoala. Deoarece duamna directoare e cam javrette... am vazut-o de anul trecut da' am zis ca nah, asa e modelu'. 

  Asadar ieri, dupa sedinta minune am plecat acasa convinsa ca nu se mai face o alta clasa, ca asa au decis intelectualii clasei. Aceiasi care au semnat memorii in iunie. Azi la pranz am fost somati din nou la duamna invatatoare si copiii ne-au zis ca duamna e teribil de suparata si ca a zis ca ea isi da demisia. M-a busit un ras teribil. Ne-am bagat in clasa ca sa aflam ca cele doua doamne-memoristice nu s-au lasat, au mers azi din nou la Inspectorat si au cerut o hartie. O hartie magica pe care scria ca in data de 11 septembrie a venit catre scoala raspunsul Inspectoratului. Deci da? Nu ieri, 22! Nu DUPA inceputul anului scolar ci inaintea lui. Tocmai ca sa se poata organiza doua clase. Excelent! Javrette a tinut hartia in cur pana ieri ca sa fie ea sigura ca ii sperie pe prosti sa nu mai vrea ei nimic. 

  Ceea ce a si reusit. Oamenii sunt atat de idioti si de limitati incat dupa doar o saptmana de scoala ei nu mai vor "o alta doamna". Ca si cand asta le-ar fi demonstrat cumva ca e un geniu. Ca si cand asta ar sti literele si alta nu. Dupa cum le-am zis si ieri la sedinta eu sunt ferm convinsa ca toti invatatorii din tara asta sunt la fel de buni. S-a cam inverzit duamna, dar deh, mie ieri mi-a venit copilul de la scoala si mi-a zis ca nu i-a lasat pe unii sa mearga la baie sa faca pipi. Deci eram usor plina de ceva spume. 

  Seara s-a dovedit ca sa sperii un copil de 7 ani cu interdictia la baie e cam de cacat pentru ca Mara a inceput sa mearga isteric la pipi la ora culcarii. Adica vreo ora si jumatate s-a dus din cinci in cinci minute la baie. N-a putut adormi decat la 10 si peste noapte nu s-a mai sculat, deci eu nu cred ca are vreo infectie. N-a avut in viata ei. I-am luat azi urocultor si maine duc mostra la analize, i-am luat sirop de merisor de spaima ca o sa patim iar si eu nu pot sti daca e fizic sau psihic. Am stat azi de vorba cu ea o ora despre cum doamna nu are voie sa le interzica asta. Am intrebat-o "tu ce ai simtit si ce ai gandit cand ai auzit ca nu ii lasa pe copii la baie?"... mi-a zis ca s-a gandit ca s-ar putea sa ii vina si ei si sa nu o lase. Logic. I-am zis din nou ca, conform legii, ea are voie sa se ridice si sa mearga la toaleta fara sa ceara voie de la doamna. Ca doamna nu o poate opri. Ca nu e nici o problema. Si ca tati a zis azi la telefon ca daca doamna nu o lasa la baie el o ia si o leaga in padure ca sa vada si ea cum e. In secunda aia i-au dat lacrimile de fericire si a suspinat "noroc cu taticul meu, el o sa ma apere!". 

  Ce am simtit eu in secunda aia? Pai ca imi doresc sa-i fac lucruri doamnei. Ceea ce oricum am facut pentru ca am semnat frumoasa hartie pentru clasa cealalta. Adica cine o veni cat de rau poate sa fie? Adica mai rau ca cucoana asta...deh...cam greu. Cu toate astea parintii sunt disperaaaaaaaaati! Ei nu vooooooooooor! Nu mai recunosc ca au semnat nimic si nu le mai trebuie nimic! Exista o duamna la catedra? Pai atunci noi nu o SUPARAM!!! Ba mai mult, o baba, bunica nush cui s-a luat de mine azi la usa scolii de mai avea putin sa ma ia la bataie. Ii tremura gura cand vorbea, s-a apropiat pana in nasul meu si a inceput sa peroreze. La un moment dat m-a dracuit, chestie care m-a facut sa rad foarte tare... Iar eu chiar n-am nici o vina ca nu io am cerut doua clase, dar na... asa e cand ai gura mare si iti ceri drepturi, esti linsat de lingai. 

  Ma rog, pe mine m-a pufnit rasul, am dat-o usor la o parte si i-am zis "hai pa", am luat copilul si-am plecat lasandu-i sa se certe sub forma de haita. Habar nu am ce se va intampla. Doamnele alea republicane sustin ca se face alta clasa, astialaltii tipa ca nu, duamna invatatoare isi smulge parul din cap si azi facea lista cu cine vrea "la ea". La ea in clasa. Ca e clasa EI, bah! A ei! A adus-o de acasa! Iar prostii care s-au cerut in doua clase stateau cu caciula in mana la coada sa semneze ca ei vor la duamna! Stateau la coadaaaaaa! Nu stiu voi dar eu astept cu nerabdare ziua de maine! Telenovela e amuzanta... pacat ca aceasta telenovela ii streseaza pe copilasii astia mici care n-au nici o vina. In rest... noi sa fim sanatosi. Stay tooned! :)))))

Republica de la Ploiesti

  Sau despre cum romanul de rand e un lingau ordinar. Nu ca ne-am mira de asta...noi adica io. Si cu mama eventual. Ea mi-a zis de mica ca romanii sub forma de sedinta nu-s un lucru bun. Ca se reped sa aplaude ca la partid si sa linga repede curu' aluia din fata lor. Nu ala din banca din fata, desi la cat sunt de hotarati ar linge orice cur le iese inainte...

  Dar sa ne revenim un pic din scenariul de film porno la care tocmai am asistat. Adica io. Voi sper ca nu. Desi daca aveti copii de scoala inseamna ca sunteti ca intr-un film cu Ciciolina aia... toata lumea linge pe toata lumea si toata lumea plezneste pe la spate pe toata lumea dupa caz si preferinte. 

  Azi de dimineata m-am dus cu caciula in mana la duamna ca sa ma lamuresc cu religia. Am avut parte de o conversatie cel putin absurda care a decurs abisal catre noaptea mintzii:

 Eu: v-ati interesat cum e cu religia, facem o cerere, da?

 Ea: daaaa, e asa cum v-am zis eu, e obligatoriu da' puteti sa faceti o cerere!

 Eu (??!!): pai daca putem face o cerere inseamna ca nu e obligatoriu, asa m-as gandi, doamna, religia nu e obligatorie decat in sensul ca scoala e obligata sa tina acest curs...

 Ea: da, pai e asa cum v-am zis eu, e obligatoriu, da' faceti o cerere si poate sa stea in clasa da' sa nu-si faca CRUCE! sau daca nu doriti, sta cu mine...

 Eu: Asa, deci nu e obligatoriu si eu n-as prea dori sa stea in clasa, daca ati putea sa stati cu ea m-as simti mai bine...

 Ea: Da, pai e obligatorie religia da' faceti o cerere.................................................

  Am dat buna ziua, am plecat nestiind daca sa rad sau sa plang. Eu stiam legea. Am venit acasa, am cautat legea, am scos la imprimanta o cerere care continea si doua fragmente din lege si m-am dus voioasa ca un copil cu lectia invatata la scoala sa iau copilul. Cand ii dau hartia cucoanii...O vad ca da ochii peste cap si imi zice ca la ora 5 juma e sedinta OBLIGATORIU de la doamna directoare citire! Si ia hartia si zice "da, doamna, asta oricum... oricum de maine ne despartim!". Ma uit la ea cu dorinta sincera sa o aud ca-mi zice ca se sinucide. Deloc. O intreb de ce si imi arunca in sila ca "probabil o sa se faca doua clase ca asa ati cerut la Inspectorat!". Cine maica, io? 

  Te pomenesti c-oi fi facut vreo revulutie cu republica cu tot in somn. WTF? Apoi imi aduc aminte ca am fost informata despre prima sedinta din iunie, la care cu onor am lipsit din cauza de lipsa-localitate... si ca am aflat ca o tanti a facut scandal la directoare ca ea vrea doua clase. Si au semnat oamenii jalba, au suit-o in protzap si s-au dus cu dansa la Inspectorat in luna iunie. Cum ca sa le faca doua clase. Deoarece, uite, sunt multi copii, mai vroiau si altii si scoala ii refuza pe motiv ca nu e loc. Iar frumosul Inspectorat ar fi dat decizia tocmai azi, la 22 septembrie! Deci mult dupa momentul in care ar mai fi putut angaja vreun invatator as zice eu...

  Deci ne-a somat. Dupa care am aflat ca daca astia vor sa sparga in doua clase ei pot sa te trimita la scoala 11. Adica alta. Una la 2 km de casa mea. Mi-au zis cativa parinti de copii mai mari ca li s-a intamplat. M-am inmuiat din genunchi, am venit pana acasa si am cautat intai legi, apoi scoala cealalta, apoi am incercat sa-i spun Marei ca s-ar putea sa trebuiasca sa mergem la alta scoala. Pentru ca da, legea e atat de "laxa" incat ei pot face asta. De la ora 11 jumate pana la 5 jumate am crezut ca mor. Foarte putin mai aveam si-mi cautam avocat... La un moment dat mi-am adus aminte ca chiar s-ar putea ca un astfel de stres sa ma omoare la propriu asa ca m-am linistit. Nu-mi permit sa mor cand sotul nu e acasa, ar fi de porc :)

  La ora 5 a inceput o furtuna d-aia groaznica. Iar eu a trebuit sa las copilul singur acasa cu toate luminile aprinse ca sa nu ii fie teama si sa fug la sedinta. Pentru ca na, cand ti se zice azi ca trebuie la sedinta azi...poate n-ai cu cine lasa copilul. Si nu vroiam sa o iau la circ. Presimteam circ. M-am dus mai devreme ca sa iau pulsul doamnei invatatoare, sa o vad in ce ape se scalda. Mi-a zis ca a citit cererea mea si ca "asa e, e voie!" sa nu faci religia. Si ca o sa stea ea cu Mara daca asa doresc. I-am zis ca asa doresc si ca Mara doreste matematica! Sa faca cu ea matematica! Sau orice altceva. 

  Duamna directoare a venit cu intarziere. Pentru ca noi suntem niste jeguri. Ea era acolo... ne-a lasat sa asteptam special. A venit si a inceput sa ne ameninte. Cum ca iata, "memoriul" a fost acceptat si ca are voie sa faca doua clase. Dar sa nu o intrebam cu ce invatator. Pentru ca, citez: "poate fi un pensionar sau poate fi un invatator care a luat 5 la titularizare!". Pai a descris invatamantul romanesc primar in totalitatea lui! Toti aia batrani sunt pensionari-spre-pensie si toti aia tineri iau 5. Excelent! Si ne-a mai zis ca trebuie o clasa de minim 14 ca sa se faca clasa. Deci ca 14 tre' sa semneze pentru clasa noua. Si ca 12 au semnat acel memoriu si ca sa ne hotaram cine doreste. 

  Moment in care...toti care semnasera au zis ca nu. :))))))))))))))) Ma intelegeti, da? Nu toti, doar 9 din ei! Doar 3 au semnat pentru clasa cea noua. Toti ceilalti au dat-o cotita ca ei nu stiau, ca ei n-au semnat, ca era pentru anu' trecut sau ca "copilu' vrea cu dumneavoastra"... deoarece madam Puie invatatoarea a inceput sa isi rupa parul din cap cum ca asa cevaaaaaaaaaa, ca cum sa pateasca eaaaaaaaa. Ea nu a vrut sa priceapa ca crestinii astia au semnat inainte sa o cunoasca pe ea si ca nu avea legatura cu ea ci cu numarul mare de copii din clasa. Asa ca au semnat initiatoarea petitiei si inca doi soareci care si-au asumat.

  Si eu. Din principiul ca o clasa de 14 e mai buna ca una de 34. Si ca sa le dau peste nas celor care nu-si asuma ce-au semnat si ce au cerut de la statul roman, care iata, rarissim, LE-A DAT! Am tinut hartia sus in mana si le-am zis: "asumati-va "revolutia" pe care ati facut-o! Eu semnez pentru ca in principiu e un lucru BUN! Chiar daca n-a fost ideea mea. De ce sa va fie frica de alt invatator? Sau de cine? De doamna directoare cea plina de pile si de tocuri? Mie nu mi-e frica!" Si mi-as fi dorit din suflet sa se scoale mamaliga in revolutionarii de Ploiesti. Insa mamaliga a fasait ca o bashina data pe silent, au semnat 3 si restul au facut GURA ca ei NU VOR! Dupa ce au trimis petitie la Inspectoratul Scolar!!!

  Doamna s-a simtit bine si linistita, reasigurata de valoarea ei personala, directoarea va ranji profund in seara asta undeva deasupra mea. Deasupra mea fizic, sta undeva in blocul asta mai sus, ne intalnim dimineata si nu stie sa dea buna-ziua. In clasa ei are 20 de copii, ea e o invatatoare de mare valoare. La noi pot fi oricati pentru ca deh, suntem revolutionari teribili, moncher! Mai ramane sa facem greva in legatura cu orarul si ne-am linistit! Un popor de lingai, de caciula-in-mana style... Un cartier deosebit de oameni simpli ai Romaniei de azi. Asta ca tot mi-a rasarit azi de sapte ori in FB un articol de se uimeau unii despre Schimb de Proaste sau cum ii zice la emisiunea aia... Asta e Romania, nene! Ea nu traieste nici pe bloguri, nici pe Feisbuc. Daca ii vedeti pe cetatenii din clasa noastra va faceti o radiografie mentala a tarii in care traim: 5 de etnie, 3 cu facultate si restul pana la 35... fosti strungari-otzelari-prelucatori prin aschiere. Care doresc cu ardoare ca ai lor copii sa fie invatati carte prin bataie si teroare...

  Vorbesc de parinti. Copiii n-or sa mai fie strungari pentru ca nu mai exista scoala de meserii! Acum toate purcelele vor fi potcovite cu cel putin 12 clase daca nu si cu facultate! Da' au facut ei revulutie? Au facut? Au primit ei prima de muraturi? Au primit! Doar ca n-au stiut ce sa faca cu ea... au lins-o un pic pe doamna si le-a trecut pofta de muraturi... pardon, de doua clase ca in tari civilizate. 

Din nou prima saptamana. Teroarea.

  M-am grabit sa o laud pe doamna cea noua. Am cazut in capcana omului care-si doreste mult ceva. Si cum doamna de anul trecut mi-a aratat ca se poate sa lucrezi cu 35 de copii mici si sa nu-i terorizezi... am crezut ca se poate. Si cum doamna asta era doar lapte si miere cu noi adultii... am crezut-o! Big mistake!

  Marti cand am luat-o pe Mara de la scoala am intrebat-o asa in treacat cum a fost. Nu o intreb de obicei "ce-ai facut la scoala" pentru ca intrebarea e tampita in sinea ei. Copilul va raspunde inevitabil "nimic" pentru simplul fapt ca-si aduce aminte doar ultimele cinci minute, haosul si inghesuiala de la iesire, caldura (Marei ii e extrem de cald in scoala) si debandada generala din marea de parinti. O las sa-mi spuna ea singura ce au facut si ea imi spune apoi singura cam tot ce s-a intamplat peste zi pe masura ce isi aduce aminte. 4 ore pentru un copil de 7 ani reprezinta o eternitate, uneori isi aduce aminte de unele chestii de abia seara tarziu. 

  Primul lucru pe care l-a zis "mami, doamna tzipa la copii". Chestia asta o auzisem si eu chiar atunci cand asteptam sa iasa. M-am dus la geamul clasei sa trag cu urechea si sa aud ce le zice. Urla. Zbiera ca o descreierata. Nu, nu era o chestie de "ridic tonul ca sa ii acopar", sa ne intelegem. Urla-certat. "Lasa scaunul ala copile!, stai frumos!". Asta in situatia in care toti erau in picioare si asteptau cu ghiozdanele enorme in spate sa li se dea drumul din clasa. Ceea ce iar nu pricep de ce... adica de ce i-ai pune sa astepte daca toti sunt gata? Intr-adevar nu se sunase dar atunci lasa-i sa iasa cand se suna... Sa ii pui sa astepte in picioare cu niste ghiozdane de doua ori cat ei si ei sa stea calmi si linistiti mi se pare o naivitate, sincer. Asadar...doamna urla. Si avea acelasi ton ca invatatoarea mea de acu' 30 de ani... Am vazut negru in fata ochilor. 

  Stiu, sunt o ipocrita. Eu ridic tonul la copilul meu. Tip la ea, uneori cu tot glasul de care dispun. La fel si ea la mine, am inceput sa mergem cu pasi repezi spre pre-adolescenta. Stiu ca nu-i frumos, da' na... se mai intampla. Si ne cerem scuze dupa. Eu nu o jignesc. Se pare ca doamna asta considera ca "nesimtitule" e un cuvant acceptabil, dar sa ajungem acolo cu povestea. Mara mi-a zis ca doamna a tipat la copiii care nu erau cuminti si a avut grija sa-mi zica ca "sa stii mami, ca la mine nu a tipat, mi-a spus ca e uimita de cat de cuminte sunt". M-am bucurat dar cu amar. E amar. Eu stiu ca Mara e extrem de cuminte si de constiincioasa si de indragostita de scoala. Am lucrat mult in cei sapte ani de-acasa. Iar doamna de anul trecut i-a insuflat dragoste de scoala. La fel si noi  in familie. Tot ce am dorit a fost ca ea sa se duca cu drag la scoala, sa nu fie o corvoada ci o placere, macar acum la inceput. 

  Si imi zice ca au tema pentru acasa de invatat o poezie. Ea asteapta de anul trecut "teme pentru acasa" si era foarte ofensata ca anul trecut n-au avut asa ceva. Ea de abia astepta. Insa acum era cu glasul frant. Mi-a zis ca are de invatat o poezie pana a doua zi. Am asigurat-o ca o sa o invatam. Era cumva indoita, mi-a zis ca nu stie daca o sa poata. Eu, nestiind ce poezie e am asigurat-o ca o sa poata. De unde sa-mi imaginez ca inteligenta le-a dat 4 strofe de poezie plina de cuvinte abstracte si inversiuni? De azi pana maine. Ok, probabil nu ma pricep eu ce e ok pentru un om de clasa 1. Am repetat cu ea toata dupa amiaza poezia. Nu reusea sa o retina cam deloc. Si o apuca plansul si ne intreba ce o sa pateasca daca nu o invata. Nu intelegeam ce a apucat-o, ea e foarte ambitioasa din fire si nu accepta sa nu reuseasca ceva. Pana mi-a zis "dar n-o sa ma certe doamna?"... am asigurat-o ca nu o sa o certe nimeni si ca totul e ok. 

  De unde era sa stiu eu ca doamna le-a zis "daca nu o invatati JAR MANCATI, va fi VAI DE VOI, va pun I in catalog" (adica insuficient). Asta urma sa aflu de abia joi de la niste mamici din fata scolii. Ea a invatat cat a putut si s-a culcat cu spaima ca va pati ceva pentru ca nu stia poezia. A doua zi, miercuri, mi-a zis ca a stiut ceva din ea (pe naiba, o stia bine pentru ca ne-a spus-o noua insa acolo i-a fost frica si a uitat-o!) dar ca doamna a spus ca e bine. Si mi-a zis ca "acum m-am linistit ca am vazut ca nu mi-a facut doamna nimic pentru ca n-am stiut poezia"....In momentul ala mi s-au aprins becurile cum ca ceva e in neregula. Urma sa aflu joi ce le-a zis...

  Joi la iesire am aflat ce li s-a spus iar cand Mara a iesit primul lucru pe care mi l-a spus, la fel ca si marti si miercuri a fost "mami, azi doamna a tipat la copii!". Apoi a facut o pauza si mi-a zis "mami, il mai tii minte pe Mario?". Da, il tin minte, e unul din colegii neastamparati. Apoi mi-a spus ca doamna l-a pus la colt in fata clasei, cu fata la perete. M-am oprit in mijlocul strazii si mi s-a oprit respiratia. Mi-am adus aminte de cate ori am fost trasa de par in fata clasei si pusa cu spatele la clasa in picioare cate o ora pentru ca vorbeam in clasa. Imaginea tablei vazuta de aproape mi-a rasarit in minte. I-am spus repede ca nu e ok ca doamna sa faca asta. Ca nu are voie. Am intrebat-o daca l-a si batut, a zis ca nu. Am intrebat-o daca i-a jignit pe copii, daca a folosit cuvinte urate. A stat un pic si a zis in soapta "cred ca am auzit-o spunand un cuvant de oameni mari despre Mario". Ce cuvant? Nu vroia sa-mi zica, i-am zis ca-i dau voie sa spuna cuvantul ala si mi-a zis ca a auzit-o spunand "nesimtitule". 

  Joi a venit medicul scolii impreuna cu asistenta pentru controlul de inceput de an. Si copiii s-au agitat. Drept pentru care doamna le-a spus dupa plecarea medicului ca daca nu-s cuminti o sa vina cu niste injectii MARI si o sa le faca... Mara care nu are teama de asa ceva mi-a zis ca ei ii e frica. Nu rumegasem bine faza cu coltul si cu nesimtitul si cand mi-a trantit-o pe asta era sa lesin. Si da-i si explica-i copilului ca nu, nu vine nici un medic, ca medicul e acela la care apelam daca suntem grav bolnavi si care ne ajuta. Si ca daca va trebui sa facem vreodata "injectii" va fi pentru ca avem nevoie de ele. Si ca injectiile nu-s nici mari nici mici, sunt medicamente care te pot salva. Si ca doamna greseste cand ii ameninta in felul asta. Si ca-s minciuni. 

  Chiar joi era sedinta. Ajunsa acasa am cautat fragmentul din lege care spune cum ca nu e voie ca personalul didactic sa faca asemenea chestii, l-am copiat pe o hartie si am asteptat sa vina ora. Mara era uimita. Mi-a spus ca "mami esti o mama foarte tare, si desteapta" atunci cand i-am citit si ei articolul din lege. I l-am citit si i l-am explicat si am asigurat-o ca nimeni, absolut nimeni nu are voie sa se atinga de ea nici cu mana nici cu vreo injectie daca eu nu-s de fata. Si ca nimeni nu are voie sa le vorbeasca urat si pana la urma nici sa tipe la ei. Si ca mergem la scoala ca sa invatam lucruri noi si asta e tot ce conteaza. 

  Si m-am dus. Ce a urmat a fost demn de filmele cu Stan si Bran. Decizia mea a fost sa musc eu prima ca sa nu mai muste ea din copii. Sa astept sa vad cat mai urla si ce le mai zice nu e o optiune pentru mine. Mi-am vazut copilul stresat saptamana asta si nu mi se pare normal sa fie asa. Drept pentru care cum a inceput sa vorbeasca si sa ne zica ca nu-s cuminti... exact ca acu' 30 de ani ne-a chemat acolo ca sa-i critice in masa... io am ridicat doua degete regulamentar si zambind i-am zis...I-am zis ca i-a amenintat cu doctorul. La care raspunsul a fost "cineeee eeeeeeeeeeeeeeeeeuuuuuuuuuu???". Deci minteam. I-am zis ca i-a amenintat cu note proaste si jar mancat. "eeeeeeeeuuuuuuuuu? vai, doamna cum, nu e adevarat!"...I-am zis ca l-a pus pe Mario la colt. 

  La care prima care a sarit in apararea doamnei a fost mama lu' Mario. Atunci mi s-au explicat multe despre bietul Mario, da' nah...In principiu in afara de vreo 2-3 care ma aprobau doar din ochi restul au sarit sa-mi zica ca ce, pe noi nu ne batea? Pai ce, nu asa se "face educatie"? Pai ce, cum sa NU TIPE la ei? Ca ei nu stau potoliti. Normal, parintii au creat sistemul asta, ei vor asta. Le-am spus ca-s liberi sa isi educe ei copiii acasa nu sa-i lase terorizati de un strain. Dar ei nu-s capabili si de aici dilema. Le-am aratat citatul din lege si zambind i-am tot raspuns doamnei obsesiv "nu e ok sa faceti asta si nu aveti VOIE sa faceti asta". Dar ce sa fac cand ei toti vorbesc, cum sa nu tip? I-am raspuns scurt "SA TACETI!". Sa faceti intai dumneavoastra liniste ca sa faca si ei. In secunda aia am crezut ca o sa ii explodeze capul ca in filme!!! A ramas muta o secunda si apoi a zis ca ea asa ceva n-a "patit" in 38 de ani... Am asigurat-o ca acum nu a patit nimic pentru ca eu am fost binevoitoare si nu am trimis pe sotul meu la aceasta sedinta :)))))) Apoi i-am spus "am incredere mare in dumneavoastra ca va veti revizui atitudinea! asa sunt eu un om extrem de optimist!". 

  Cum toate subiectele sedintei se terminau am ridicat iar mana. S-a ingalbenit si mi-a dat cuvantul. Nu va suparati, ati pus religia la a doua ora, copiii care nu participa ce fac? Pai cum sa nu participe, ca e OBLIGATORIU. Si da-i si contrazi-te cu vita cum ca legea nu ma obliga la catehism ortodox. Nu si nu ca ea stie ca nu i se incheie media copilului. I-am zis sa caute legea, sa vorbeasca cu directiunea si sa ma anunte cand schimba orarul sau ce va face cu Mara in ora aia. Mi-a zis ca ce are, sa stea in clasa, ca i se "da voie" sa nu isi faca cruce. Am inceput sa rad. Tocmai ce completasem acolo pe un tabel cetatenie si religie. La religie am pus budist. Incerca sa-mi zica ca tre' sa ii aduc o adeverinta si am intrebat-o la ce templu budist ma indruma... Parea sa nu observe ca fac misto de ea, semn de mare lipsa de inteligenta daca ma intrebati pe mine. Deci femeia clar habar nu avea ce prevede legea in legatura cu religia. Dar a zis ca si ea e deacord ca nu are ce cauta in scoala. Ei taci...hai ca incepi sa te repari....

  Vineri am avut emotii de teama vreunei razbunari. N-a fost cazul. Primul lucru pe care mi l-a spus Mara? "Mami, sa stii ca azi doamna nu a mai tipat decat o data. Stii ce a facut, mamiiiii? Cand Mario n-a fost cuminte l-a luat in fata clasei si l-a tinut in brate langa ea acolo si mami... eu cred ca pentru ca i-ai zis tu!". Acum sa vedem cat o sa o tina. Daca am speriat-o suficient sau nu. Daca nu o sa insist. Pentru ca nu, in anul 2014 copilul meu nu va merge la scoala cu teama de teroare. Refuz! Am dreptul sa refuz. Ea e angajata mea si legea e clara! Cand ma duceam spre sedinta mi-am dat seama ca mi-e frica de doamna. Am 35 de ani si mi-e frica de cadrele didactice ale unei tari care nu mai are invatamant. 

  Mi-e frica de cei care m-au terorizat in copilarie. Mi-am dat seama de asta, mi-am adus aminte ca am 35 de ani si ca acum pot sa ii fac eu sa le fie frica. Si ca exact ca acum 30 de ani dreptatea e de partea mea. Si ca acum am mijloacele sa o pun in aplicare. Si brusc nu mi-a mai fost frica. Cand trebuie sa-ti aperi copilul uiti de frica. Da, doamna a zis ca ce, ca ea nu mi-a certat MIE copilul. Da, dar copilul meu a zis "mami, mi-a fost o mila de Mario de mi-a venit sa plang!". Teroarea nu e doar bataia mea sau tipatul la mine. Teroarea e si teroarea celui de langa mine. Si umilinta lui. Teroarea aplicata de un strain care trebuie sa iti fie prieten, care ar trebui sa te castige de partea lui pentru a te invata carte. N-ai metoda? Nu stii cum sa faci sa tii in frau 35 de copii? Mergi acasa! Nu te-am pus eu sa fii invatator...Da, viata e grea, salariul mic, copiii multi. Esti liber sa mergi acasa daca nu poti. 

Pregatiri de scoala

  Imediat ce am ajuns inapoi la Ploiesti, a doua zi m-am dus cu unghiile taiate si tata tuns...cu tata taiat si unghiile tunse...cu...aaaaa...m-am dus la institutie sa aflu ce si cum pentru clasa intai. Pentru ca avem alta doamna anul asta, avem alta uniforma (tricoul rosu la pret de caviar pot sa il arunc) si trebuia sa aflu ce am de facut. Deci plec capul, iau caciula in mana si ma prezint sfios.

  Vine doamna secretara (tanti aia fara dinti care nu stie sa vorbeasca corect gramatical) si imi deschide usa, pare sa ma recunoasca, ma pofteste in cutiuta ei sa-i spun ce ma doare. Ii spun ca vreau lista de shopping pentru anul in curs si ceva loc de unde sa iau uniforma. Si sa imi zica daca e doamna pe acolo. Am avut noroc, lista era pregatita, doamnele toate tocmai ieseau din sedinta, ne-am pupat cu a noastra de anu' trecut, dragoste mare, Marei ii era tare dor de ea, aproape ca mi-a venit sa plang cand am vazut ce se bucura doamna sa o vada... d-astea de muieri. 

  Doamna cea noua este foarte draguta, seamana cu cealalta, tot la varsta a doua, tot calda si mamoasa, blanda si linistita. Si pare foarte desteapta, cu mintile la ea si cu dragoste de copii. Mi-a placut mult de ea la prima strigare, sper sa fie la fel de frumos ca anul trecut pentru Mara. Are mare noroc! M-am bucurat de asta de-mi venea sa chiui pe strazi.

  Boooon. Lista de shopping era identica cu cea de anul trecut, chestie care m-a facut sa ma scarpin oleaca sub cusma. Ma si gandeam ca am adus totusi cinci kile de hartii de toate formele si culorile, sute de foi si alte chestii pe care copilul nu le-a folosit. Nu ca as fi stat sa numar boabele de hartie creponata cu care s-a prezentat acasa da' totusi...am cumparat o tona. Si iata, minunea s-a intamplat! Lucrurile aduse anul trecut sunt la scoala, in clasa lor. Le vor folosi! Mi-a venit sa-mi fac cruce cand mi-a zis doamna "aaa pai nu mai cumparati nimic, secretara nu stie". Ma uitam la ea...cu glas gatuit am intrebat "nici manuale?"... Pai a zis ca nu ca cica avem acolo. N-am inteles cum si de unde da' nici ca am mai stat sa scurm calu' de dar prin bot! 

  Uniforma...eeee aici m-am cam incins. Noroc ca am venit din timp acasa ca cica tre' sa mi-o fac. Nu se cumpara, se face. Am fost trimisa la fabrica Dorobantu, un mastodont comunist despre care eu stiam ca disparuse in febra privatizarilor prin aruncare la gunoi care s-au intamplat in ultimii ani. Da' cica nu. Am cautat un taximetrist mai batran pe care-l banuiam ca ar putea sti in primul rand unde dracu' e acest Dorobantu de care eu am auzit o viata intreaga dar care se afla intr-o zona a orasului necunoscuta mie (nu ca ar fi multe cunoscute mie!) si apoi daca stie el unde ar putea fi magazinul de desfacere. Modelul il stiam asa din vedere de la copiii de anul trecut iar modelul de sarafan...guess what! O sa il fac io! Deci fiecare cum stie si cum vrea. 

  Am intrebat daca pot sa ii fac doar o vesta pentru ca mie ideea de copila in fusta la 0 grade imi da asa un fior pe sira spinarii. Se pare ca lor nu. Mamele, duamnele din clasa au decis ca "sarafan" ca sa nu li se "ridice bluza din fusta si sa le fie frig la spate". Insa capul nu le-a dus la "pantalon". Nuuuu. N-are cum. Traim in epica de piatra, stimati cetateni. Traim in anul 1800. Am intrebat daca pot sa ii fac pantalon si vesta. Nuuuu. De ce? Citez "pentru ca nu e baiat!". Aha, deci daca a avut ghinionul sa se nasca fata... naspa. Sfantul an 2014 n-a adus nici un fel de deschidere la minte unora. Deloc. Mi se pare ireal sa fii discriminata anti-pantaloni in mileniul in care traim! Ireal! 

  Mai mult... am auzit replica "pai ii puneti pantalon PE DEDESUBT, ce, noi nu asa mergeam???". Da, duamna, noi asa mergeam acu' 30 de ani. Oare azi de ce nu te imbraci asa iarna? De ce nu te duci la birou cu un sarafan misto asa si cu niste pantaloni de ski pe dedesubt? Pai pentru ca acu' esti om in toata firea si nu te-ar mai prinde nici dracu' umilita in felul asta. Si acum suporti altfel frigul si totusi AI VOIE sa iti pui pantalon pe cur iarna cand e frig. Da, noi asa mergeam. N-o sa uit cate zile oi avea felul in care aratam in uniformele alea sinistre cu pantaloni pe sub rochie. Ziceai ca suntem toate bolnave de Altzheimer in ultimul grad, ca ne-am imbracat odata, am uitat... si ne-am mai imbracat inca odata cu altceva! 

   Ehhh. Am eu prea multe pretentii. Am fost ieri si-am luat diverse hainute, i-am luat colanti grosi intr-una din culorile care se regasesc pe materialul din care va fi sarafanul. Materialul dealtfel e foarte frumos! E chiar misto, in carouri mari cu visiniu, gri si bleumarin. Am noroc ca soacra mea e croitoreasa asa ca o sa iasa un sarafan foarte frumos. Cred ca vreo trei de fapt pentru ca eu nu ma pricep la d-astea asa ca am cumparat material cat pentru un cort de armata ceva mai maricel. Oh, well...ne-am pregatit si de scoala. Mara asteapta cu nerabdare. Eu ma bucur pentru ea pentru ca tin minte ca niciodata, dar niciodata nu mi-am dorit sa merg la scoala...poate doar prin liceu cand era cu pupaturi si altfel de emotii si asteptari :)

Ai "dreptul" sa fumezi in locuri interzise. Si eu am dreptul sa te injur!

  Cum sa imi mai exprim sila fata de fumatori? Nici nu mai am cuvinte destule. Unii fumatori sunt nesimtiti prin definitie. Si plini de tupeu pe deasupra! Fumatorul n-a inteles ca fumul lui nu sta pe loc. Fumatorul e atat de inteligent incat n-a inteles asta nici acum, dupa ani intregi de fumat. El, fumatorul, nu stie. El e convins ca ce face el nu deranjeaza decat cel mult "copiii". 

  In seara asta m-am pomenit intr-un tren "personal" Bucuresti-Ploiesti. Trec peste faptul ca de cand CFR a schimbat platforma de internet infofer.ro acolo apar trenuri care NU exista in realitate, jur, e mai ceva ca la loto sa te duci la gara in Romania... e un fel de 6 din patrujnoo... M-am pomenit ca tre' sa vin cu un "personal", zis el si "Regio" mai nou. Mergem, ne suim. Nasii beau pe peron. Erau 3. I-am intrebat "asta e Ploiestiul" aratand spre tren la care unul foarte spiritual mi-a zis ca ala e Bucurestiul. Nu maica, trenu'! Trenu' asta e de Ploiesti? Aaaahaha! Am ras si eu la ei si urcandu-ma le-am strigat "sper ca nu vreti si bilet". Au ras si m-au informat in cor ca nu, nu vor. Din pacate pentru ei aveam bilet. 

  Ne suim, pleaca trenul cand isi aduce aminte, la vreo 3 minute dupa ora corecta... la prima statie un baiat, domn, specimen masculin la fo' 20 si un pic de anisori...se duce repede la usa, aprinde tigara, cand sa se dea  jos pe peron, culmea trenul pleaca. Ca nu e un tren de pe vremea lu Ceausescu. Are statii, da' omu' de la volan se mai uita si in oglinda, are statii de maxim 1 minut, daca nu vede omu' miscare, cum opreste asa porneste. Boul specie de vita, se suie inapoi cu tigara tocmai aprinsa, eu strig la el (era personal deci vagoane deschise) sa stinga, el trece pe langa mine, se duce intre vagoane si incepe sa fumeze ca si cand acolo era Tara lu' Alice... si nu-l vedea nimeni. Ma ridic, strig inca odata, stinge tigara, intra inapoi cu tot fumul dupa el, evident... "vai ca n-am stitut ca sta doar atat in statie". I-am zis cred ca n-ai stiut si ca in tren n-ai voie cu tigari. 

  Dupa niste vreme, la o alta statie, unul din nasii cei veseli a tinut usa deschisa dupa ce trenul a plecat. Nu stiu de ce, avea el treaba din mers. Usa are o alarma acustica. Cand am auzit ca tipa aia m-am uitat, n-am vazut ca era un "impiegat" si am strigat sa inchida usa. A zis ca stai ca am ceva de facut. Cand am vazut ca e de-al trenului i-am zis de ce am strigat, pentru ca sunt fumatori misto in tren care sunt in stare sa rupa si usile doar ca sa fumeze in tren. Nu vazusem ca e el. Dupa care am zis "sa fie ei ai dracu' daca ar respecta legea".  Si i-am spus cum a venit baiatu' sa fumeze intre vagoane. "Unde, aici?, acum? il rup!". Zic da, aici, mai devreme, da' nu stiu unde e. 

  Ei bine, cand sa coboram la Ploiesti si stateam la usa, vin "copilasii" din partea de sus a trenului sa coboare si ei si incepe unu' sa ma "admonesteze". Ca "ce duamna, m-ati injurat ca fumez". M-am uitat la el, mda, se putea sa fi fost el, habar n-aveam. Cu un accent puuuuternic moldovenesc incepe sa imi zica ca ce, cum sa zic urat de el. Ca el mi-a facut favoarea si a stins tigara cand a vazut ca am copil!

  Poftim? Say what? Oh, da, doamnelor si domnilor. Pustiul mi-a facut favoarea si a stins tigara cand el se afla intre vagoane si tragea la 2 metri de noi. :)))))))))))))))) Si ca cum mi-am permis sa zic urat. Pai zic ia zi, cum sa-ti mai zic? Ca esti nesimtit? Ca incalci legea? Ne dam jos aici la Ploiesti si chem si Politia? Ia zi, pasarica? Cum iti place? Evident nu era singur, mai erau cativa pe langa. Toti taceau. 

  Asta ma lua cand cu "dumniavuastra" cand cu "tu". Mi-a zis ca e "pacat de copilul tau ca vorbesti asa". Zic e pacat de ma-ta aia care te-a crescut nesimtit. Stai tu linistit ca copilul meu e ok, eu o pazesc de fum creat de boi ca tine. Si radeam. Si pana la urma si aia care erau cu el au inceput sa rada. El era in spumele marii si imi tot explica ce FAVOARE mi-a facut el mie ca el a stins tigara cand a vazut ca eu am copil!

  Iar eu intrebam, dement, ireal, obsesiv: "ai voie sa fumezi in tren? ai voie sa fumezi in tren? te lasa legea sa fumezi in tren? e voie sa fumezi in tren???". Era sa lesine de nervi! Eu era sa lesin de ras. Pentru ca pustiul asta e fix ca Dana Blandu. Un monument de tupeu jegos care incalca legea gasind orice alta scuza si orice "favoare" facuta aluia pe care SCUIPA in timp ce el incalca legea. Un nesimtit si nimic mai mult. Ar zice acum multi ca e o "exceptie". Ca si javra aia. Bai eu, traind in tara asta as zice ca nu e. Ca e o regula. Fumatorii din aceasta tara sunt nesimtiti. Ei mereu "iti fac o favoare" Si spagarii din aceasta tara au tupeu de borfas. 

  Copilul meu s-a dat jos din tren si mi-a zis "bravo mami ca i-ai zis, nu e asa ca NU E VOIE SA FUMEZE IN TREN? ca eu AM VAZUT SEMNUL ALA!!!". Atat! Nu-ti trebuie decat 6 ani ca sa stii sa interpretezi semnul anti-fumat. De aia e o poza, pentru ca e pentru prosti! 

  Pacat ca nu exista peste tot pe toti peretii si un semn anti-spaga! Un buzunar cu un plic in el intr-un cerc rosu si taiat! 

Din seria parintii sunt prosti. Azi concursul Eurojunior.

   Pai...a trecut o luna de la maretul Concurs Piciul cand, ce sa vezi si sa nu crezi (decat daca traiesti in Romanica asta jmecherica)... Afis. Concurs Eurojunior. Astia nici nu s-au mai obosit sa faca un afis d-ala colorat, au pus-o pe doamna sa scrie pe o foaie cum ca ar costa 14 lei de caciula si ca nu-s disponibile decat 20 de locuri!!!

  Ieri cand am luat-o de la scoala, Mara a zis uite, mami, sa citesti acolo a scris doamna ceva pentru voi. Am citit, am ras si i-am zis "nu mami, nu e pentru noi, o fi pentru altii". Am vazut-o ca parca se intristase si i-am spus sa aiba incredere in mine ca de 14 lei mai bine ii iau eu o jucarie decat sa ii imbogatesc pe niste baieti destepti cu pile pe la ministere. N-a priceput cu ministerul da' cand a auzit de jucarie s-a bucurat :)

  In cazul de azi, intram pe site si aflam ca, uimitor, Asociatia pentru Tineret Olimp ne ia 14 lei. Alta fundatie cu posesori necunoscuti si cu o adresa de casuta postala. Phiiii, ce surpriza. Dupa aia citim despre "marile premii" dar si despre directorii care inscriu cei mai multi copii si care sunt trecuti in nu stiu ce "clasament judetean". Acolo nu se specifica ce "premii" primesc directorii. :)))))

  Au pus pe site si "parteneriatele" pe care le au cu nu mai putin de 32 de judete din Romania. Facem un calcul scurt? Cati elevi de clase de la Pregatitoare la clasa a 8a? Da, asta e concurs pana la a 8a!!! Cati elevi or fi in 32 de judete ori sute de scoli ori 14 lei pe cap de vita furajata???

  Or fi niste milioane? La prima cautare pe net Institutul de Statistica mi-a zis ca erau vreo 1.800.000 prin 2008. Hai sa zicem ca n-or ajunge cu concursurile astea si la Poplaca. Or ramane un milion? Si Asociatia asta mai are un concurs, de limba engleza. Dar asta putem intelege noi astia...astia cativa de cititi pe aici si nu sunteti trepanati la cap. Ceva oameni care au mai frecat si vreo banca pe la scoala, s-au mai scapat si la cate o facultate...mna... Ce faceau parintii din clasa Marei azi dimineata? Pai se bateau pe locurile de la concurs, ca-s "doar 20"!!! O fetita plangea de spaima ca i-a zis unul din gemeni ca ea nu e inscrisa, ca n-a mai apucat loc iar maica-sa o mangaia sa stea linistita ca a avut grija sa o trimita ieri pe bunica cu banii sa nu piarda locul :))))

  Se bate lumea sa ii faca milionari in euro pe niste domni. Culmea e ca pe inspectorul general pe Prahova care aparea in documentul semnat intre Olimp si Inspectoratul Judetean, il cunosc. Insa nu cred ca m-as apuca sa il intreb vreodata la ce foloseste acest "parteneriat" cu oamenii astia care iau multi bani ca sa ofere nimic, pentru simplul fapt ca nu cred ca stie nici el. De fapt nu nimic, ce ofera ei e mult mai nasol: e porcaria de competitivitate prost inteleasa. E ideea de a fura de mici, de a primi note contra bani si premii pentru ca au raspuns corect la niste intrebari penibile (le gasiti pe site)

  Azi erau afisate rezultatele de la Piciul. Oameni buni, documentul venise de la Asociatie pre-printat cu nota 10 in dreptul fiecarui elev!!!! Doamna care insa e de moda veche si nu crede in boismul cu "toti am luat 10" scrisese cu rosu peste notele de 10 note de 9 si 8. Deci cat de penibil e asta? Cat de gresit din toate punctele de vedere posibile? Pai cam atata de gresit...E fix la nivelul parintilor tampiti care au impresia ca loaza lor e cumva "pe primul loc" la ceva pentru ca au platit ei 12 sau 14 lei. Iaca mostra de gandire de la un cititor care a comentat la postul anterior dupa cum urmeaza:

"Pai bine oameni buni,nu va trage nimeni de maneca sa va inscrieti copilul la acest concurs.
S-a gasit aceasta persoana Alexandra Albu care foloseste un limbaj mega academic,in acord
cu studiile care se lauda ca le are si care scrie *deacord *.poate daca participa si ea la acest concurs de 12 lei ar fi invatat sa scrie corect.
Mentionez ca NU AM NIMIC!!! in comun cu sistemul de invatamant,sunt doar un parinte al carui copil este incantat sa participe la acest concurs si da !!!,dau 12 lei ; nu stau sa fiu invidios pe altii ca nu am descoperit eu gaura din macaroana.
Sunt atatea alte chestii de pe la edituri care se cumpara si se repeta la nesfarsit si nu va baga nimeni mana in buzunar.Este strict optional Fratilor!!!!
Oameni frustrati!!!!!!"

  Shhh, liniste! Incepe concursul Eurojunior. Verisorul lui Piciul! Eu acum sunt extrem de incantata si astept cu mare interes sa aflu despre toate concursurile astea. Chiar sunt curioasa sa aflu cate Asociatii si Fundatii iau banii la niste fraieri. Pana la urma, citind comentariul de mai sus, pe bune ca imi vine sa imi fac o Fundatie. Concurs de impletit muci la Clasa Pregatitoare. Cred ca o sa fie de mare succes.  Ba chiar o sa le zic ca trebuie sa plateasca si fiecare parinte, ca parca 14 lei e cam putin. Ba chiar si bunicii. Si verisorii de gradul 1. E, hai, bine, si 2...

Tres Olivos si prosteala

   Mancam de ceva ani la Tres Olivos, in Ploiesti. Am mancat odata la primul, cel de pe bulevard, dupa ce s-a deschis cel de pe Caragiale care e aproape de noi am mancat la ei de foarte multe ori. Probabil de vreo 50 de ori cel putin. 

  Mereu spun ca in Romania nu exista "restaurante" decat cu mici, foarte mici exceptii. Un restaurant nu e o "mancatorie", o "impinge tava" sau o cantina unde fac mancare niste tanti cu patru clase. Un restaurant trebuie sa aibe un bucatar si niste norme si niste pretentii. Adica servim bine si mancare buna, facem lucrurile MEREU la fel, nu azi bun si maine prost sau invers. Mentinem un standard, nu mergem tot in jos dupa deschidere!

  Cand s-a deschis Tres Olivos pe Caragiale am recunoscut unii din cei mai buni ospatari pe care ii stiam prin Ploiesti. Ca na, asa e in provincie, daca mergi la restaurant ii cam stii care de pe unde vine. Zic uite, au luat oameni buni. E o fata acolo, una bruneta care e impecabila. Deci tipa ar putea servi in locatii de lux fara nici o apasare. Restaurantul era marketat ca unul de "tapas", explicau ei ce e aia si chiar iti ofereau un mic tapas din partea casei. Oaaau, ca in alte tari, ce chestie! Am fost incantati pentru ca acele trei masline si doua-trei bucatele de tortilla sau ce ne mai dadeau ei o incantau pe Mara enorm. Era "mancarica ei mica" si se bucura de ea foarte mult. 

  Fix acum doi ani, in perioada asta, am fost acolo cu un prieten, tin minte pentru ca azi e ziua lui si atunci venise dupa ziua lui pe la mine sa ne vedem. Atunci, acum doi ani, mancarea era excelenta! Serviciul impecabil, tapasurile bune, preturile foarte ok. Eram in extaz, in sfarsit o carciuma misto in Ploiesti. 

  Cand au inceput sa o ia in jos primul lucru a fost disparitia tapas-ului. Desi inca pe meniu scria despre el, ospatarii uitau sa il aduca sau aduceau doar daca cereai. Buuuun, zic hai, saracia e mare...mna...Dupa aia a inceput uleiul sa miroasa a ulei d-ala prajit de sute de ori. Mna, saracia e mare, lumea vine mai rar la carciuma...ce sa-i faci...Apoi parca si-au revenit putin si au construit si un loc de joaca afara, foarte dragut, zici mersi ca lasi copiii la joaca si poate apuci si tu sa mananci sau sa bei o bere cu sotul la terasa. Si cred ca pe asta au inceput sa se bazeze! Pe prosteala parintilor. 

  Pe parinti care vin acolo pentru locul de joaca si care incep sa inchida ochii la mancarea care a devenit din ce in ce mai PROASTA. Si la ospatarii noi care au aparut si care nu stiau sa ia o comanda sau sa o tina minte pana la calculator. Pizza care inainte era foarte buna a inceput sa apara ba arsa, ba nefacuta. N-am mai luat pizza prea des de nervi, pentru ca nu imi place sa dau inapoi mancarea la restaurant. Nu imi place. Urasc sa fiu pusa in postura asta. 

  In weekendul asta am avut musafiri de la Bucuresti, cu copii. Si cum era cald am zis sa mergem acolo, sa se joace copiii, sa stam afara. Ieri era un ospatar nou (domnu' manager, daca cititi, e vorba de 9 noiembrie 2013, orele 12-16,30, masa de langa locul de joaca). Da, am stat multe ore! Ghiciti de cate ori ne-am dus dupa ospatar? Pai da. Cam de fiecare data. Inacceptabil! A ramas mancare multa, l-am rugat sa ne-o dea la pachet...NU ne-a mai adus-o. Una din doamne pierdea trenul, nu mai puteam sta sa chemam omul din nou. Nota de plata: 200 de lei. 

  Azi au venit alti prieteni, tot de la Bucuresti. Ma si gandeam ce noroc pe mine, ce bine ca vine lumea sa ma vada la noi acasa...m-am bucurat enorm. Am zis ca ieri era nenea ala pe care nu il mai vazusem, zic azi n-o mai fi. Azi nu mai era el, era unul din baietii pe care ii stiam. Si el ma cunoaste. Domnu' manager, daca cititi, azi, 10 noiembrie 2013, orele 12,15-14. Ospatarul ok, ne stim demult, a venit, a fost atent. Problema a fost ca prietena mea si-a dorit paste cu fructe de mare. Au mai luat o spaghetti carbonara si o lasagna. Cand au adus pastele am constatat cu stupoare ca PUT. Cand i le-am dus ospatarului i-am zis "astea nu miros bine" si el a zis "pai sunt paste"...Nota de plata: 100 de lei (nu au pus pastele alea)

  Domnule manager, daca ospatarii dvs. nu au gustat toate preparatele din meniu (cum era normal sa faca, pentru a sti ce vand!) si au impresia ca e normal ca pastele sa puta....imi pare rau dar nu asa se tine un restaurant! Tanticile din bucatarie i-au spus prietenului care s-a dus sa discute cu ele ca "asa miros fructele de mare"...cand el le-a rugat sa le manance ele ca le plateste el au spus ca "noi nu mancam fructe de mare"....Pai si atunci de unde stii matale cum trebuie sa miroasa? Pastele aveau niste creveti intregi, care fusesera congelati. Erau din cei mari care ar trebui si curati probabil, dupa decongelare, dar daca proastele nu stiu ce-s aia...Ele or fi incercat sa le scoata matele si nu le-au gasit pe burta poate din cauza ca domnii creveti le poarta in carca. Pe ele, matele!

  Nu mirosea nici a mate de creveti, eu glumesc. Materia prima era STRICATA. Mirosea a stricat. Fructe de mare stricate. Oameni cu copil mic la masa. Normal ca n-au mai avut curaj sa ii dea nici chestia comandata pentru ea...ca nah...Noi am avut snitel cu cartofi, pe ala l-au nimerit. Ar fi culmea sa nu stie sa faca un snitel. Ce mi s-a parut si mai rau este ca prietenul nostru ne-a spus ca in bucatarie erau muste. Vii. Care locuiau acolo. 

  Inacceptabil, domnilor de la Tres Olivos! Venim cu copii acolo, ati facut in asa fel incat sa ne atrageti...si acum faceti in asa fel incat sa ne bagati in spital? Domnilor, muste in bucatarie egal buba. Fructe de mare stricate...pai astea pot omori oameni. As suna la Sanepid dar eu stiu ca in Romania cine reuseste sa aibe un restaurant il are pentru ca stie unde si cui sa dea. Deci sa fim seriosi cu Sanepid-ul sau OPC-ul sau alti functionari ai statului roman. Singura mea speranta este ca dupa ce voi trimite acest link managerului el va intelege ca pune sanatatea oamenilor in pericol. Si mai ales a copiilor pe care a stiut cum sa ii atraga acolo. Insa acum are o responsabilitate enorma fata de ei. Domnule manager! NU MANCARE STRICATA!!!

  Si eu as mai adauga si: nu pizza nefacuta, nu friptura uscata...si daca doamnele alea nu stiu cum se face, ma ofer voluntar sa vin sa le arat cum. E simplu, cum ar zice prietena Mo: se ia o oalaaaaaaaa.....Trebuie doar sa iti pese. Dar ca sa produci un meniu cu fructe de mare trebuie sa fi mancat la viata ta asa ceva. N-ai cum altfel. E ca si cand mi-ar da mie cineva acum carne de hipopotam sa o gatesc. Evident ca n-o sa stiu daca ea trebuie sa puta sau nu. Si nici cum miroase in stadiul corect. Domnilor restauranteuri...asta e un biznis cu logica oricarui alt biznis. Un mecanic care nu cunoaste motoare n-are cum sa isi faca treaba corect. De ce presupunem ca o tanti care nu stie ce e aia un crevete va putea sa produca ceva comestibil? Puneti-le sa guste! 

  Pentru ca refuz sa cred ca managementul lui Tres Olivos serveste cu buna stiinta fructe de mare stricate. Refuz sa cred asta!

Despre putere

  O cheama Daniela. Sa tot aiba vreo 40 si binisor de ani. E clar tiganca din neam. Vopsita blond platinat si cu un dinte lipsa. Mica de inaltime dar cu o voce care iti sparge timpanele. Cand am intalnit-o prima data in fata blocului unde urma sa efectuam tranzactia ma gandeam ca o sa fie acra. 

  In Romania oamenii sufera de "sefie", de patima puterii. Toti vor sa scrie manageri pe ei, toate pitzipoancele nu mai sunt acu' secretare ci manageritze de office draci cu laci. Dar puterea nu e la varf. Puterea nu e la aia pe care scrie sefi si iau bani multi. Puterea e la portari. La femeile de serviciu din spital carora le mai strecori 2 lei si iti arata o alta intrare pe unde te poti strecura cand vrei tu nu doar la ora de vizita. 

  Puterea e la secretara scolii care taie si spanzura. Puterea aia mare e la oamenii ca Daniela. Sistemul a facut in asa fel in cat noi astia fara de putere depindem de anumiti oameni cheie din sistemul lor...nu poti sa faci totul dupa regula pentru ca regulile sunt facute ca sa creeze spaga. Sau ca sa avanseze in functii mari scarbe cu sila de oameni si pretentii de vedeta. In marea lor majoritate de o incompetenta rar intalnita. 

  Puterea e atunci cand tu ca cetatean iti gasesti portite de a evita sistemul. Atunci stii ca ai putere. Ca ai invins sistemul. Ca pacientul tau va fi ingrijit sau ca actele tale vor ajunge mai repede in mana cui trebuie ca sa poti sa beneficiezi de multe ori de simple drepturi pe care le ai ca platitor de impozite. Puterea e sa cunosti functionari. La finante, la spitale, la somaj, la itm...oriunde...

  In cazul meu la Posta Romana. Careia i-as da foc din mii de motive. Daniela e puterea mea. Am invins Posta Romana si sistemul de cacat in care traiesc. Cu ajutorul ei. Ea aduce pensia bunicii. Despre sistemul de pensii si ce se intampla cand ai un batran incapacitat am mai povestit mai demult. Acum umbam pe sest cu postarita care e draguta si ma asteapta la Posta sa imi dea pensia ca sa nu mai stau acasa la bunica sa o astept cu orele. Sau ma duc dupa ea unde e si o iau. Sau imi tine ea banii pana pot sa ma duc cum a fost cazul azi cand ieri s-au dat pensiile si eu eram in alt oras. 

  Ca ea are puterea asta. O are in mana ei. Vrea sa ma ajute ca n-o face pe gratis, o rasplatesc cu niste banuti care pentru ea conteaza. Si uite asa o mana spala pe alta si suntem cu totii fericiti. Iar eu ma intalnesc pe scari de bloc dubioase cu postarita si facem "trafic" de bani si chestii. Cam asta e traiul in Romania...cam astia sunt oamenii care au puterea. Pacat ca n-o folosesc sa se duca cu furci si topoare peste aia pe care scrie Manager sau Guvern si sa le aplice un tratament facial revolutionar. O coasa in cap. 

Un leu şaizeci

  M-am suit azi in troleu sa ma duc unde aveam treaba. Vine controlul. Io, femeie serioasa cu beletu' la mine. Unul din ala cu doua capete, ca balaurii din povesti. Pe unul il compostasem, mai ramasese unul bun. 

  Eu detest controlorii de la RATPH. Pentru ca sunt toti de etnie spaniola (am auzit eu cum il striga unu' pe fi-su Rafaiel), toti sunt colorati, cu burta, si cu o infatisare din aia de nu iti doresti sa te intalnesti cu ei noaptea pe strada. Asta ma deranjeaza, pentru ca mi-e clar ca i-au ales special ca sa te sperie. Unu' nu e alb sau de alta etnie decat cea  creola. Si culmea, niciodata ei nu cer biletul con-etniashilor lor (na ca am facut o rima cu parnaiashilor, ca asa imi vine la gura). Cand vin sa iti ceara biletul, lasa politistul cu care umbla mai nou mai in spate, ca sa isi poata ei etala "puterea" lasata de Dumnezeu in mainile lor pe acest pamant.

  Vine burtosu', cere beletu. Ii dau beletu' si el ii face o ruptura fix pe capatul ala virgin. Ala necompostatu'....Pleaca. Io, ma uit la bilet siderata, ma duc dupa el si zic "nu va suparati, ati rupt capatul gresit"...la care el face "n-are nimica"....

  Am vazut verde. Apoi albastru. Apoi rosu. Cand dau de rosu e clar ca mi s-a aliniat curcubeul din cap si e cazul sa fugi de mine. Ii zic..."mi-ati distrus capatul BUN al biletului". Se uita la mine cu cele patru clase din dotare si cu privirea bovina. Nici macar nu pricepe despre ce vorbesc. Autobuzul ajunge in prima statie si ei toti coboara. Ma arunc din autobuz dupa ei. Ma gandesc pret de o secunda ca s-ar putea sa musc pe cineva pentru acel capat de un leu saizeci al biletului. Ma pufneste rasul.

  In statie cand si-au dat seama cu totii (3 etnici si un politist alb-alb ca spuma laptelui si tanar-tanar ca de doishpe anisori) ca eu sunt langa ei....stupoare. Ii arat porcinei biletul. "Mi-ati rupt capatul bun, imi dati un leu saizeci pentru el". Se uita la mine blond (ha, ironia!). Repet: "e ceva neclar? mi-ati rupt biletul ( a se observa pluralul maxim reverentios de care am fost capabila) si vreau banii pe el".

  Incep toti sa rada..."haideti domnisoara (mbine, oricat m-ar flata complimentul tot te duci la dracu') hahaha...ce, are, inca e bun". Pai zic si cand o sa vina urmatoru' "coleg" si io o sa fiu cu un bilet rupt si compostat si eventual prins de aparat, ce o sa imi faca? O sa imi dea amenda, nu? Liniste. Nimeni nu pricepe nimic. Incep sa discute intre ei ca si cand nu-s acolo.

  Scot telefonul din geanta si zic "a pai sa sunam la 112, asta e furt". Dupa care ma uit la politistul care se facuse galben ca un racan care se respecta, ma duc langa el, il bat pe umar si zic "domnul politist, am de declarat un furt". Liniste. Zic "un leu saizeci mi-a furat domnul". Asta s-a defecat pe el imediat si i-a facut semn etnicului care a inceput sa rada si a scos portofelul. 

  Cand l-a deschis am rectificat: "Pardon, e vorba de 3 lei douazeci pentru ca m-am dat jos din autobuz si acum imi trebuie alt bilet!!!". Au inceput sa rada toti, am ras si eu, mi-a dat tziganu' 5 lei, i-am dat restul (caci sunt o doamna si noroc ca aveam ceva marunti asupra-mi) si am plecat in rasete de acolo. Am auzit in urma mea pe unul strigand "esti tare, fataaaaaah"...I-am raspuns ca stiu asta, poa' sa doarma linistit.

  Bre...sa fie si 10 bani, eu le stiu valoarea. O stiam si la 6 ani cum o stie si copilul meu azi...pentru ca noi venim dintr-un neam de femei aprige care au stiut sa induca copiilor valoarea muncii si a banului cu greu castigat. Bunica-mea a fost femeia care in anii 50 s-a dus si a castigat trei lulele de bani doar ca sa ii faca in ciuda sotului ei care nu i-a "permis" sa munceasca si radea de ea ca s-a angajat pe un salariu cat un sfert dintr-al lui...Femeia si-a luat ce mobila a vrut EA de banii EI si atunci el a tacut din gura fix cum au tacut astia azi. Lucrul meu e al meu si e muncit. Nu scuipa pe munca mea sau a familiei mele, ca vad curcubeul si imi vine rosul primul.

Evaluarea psihosomatica. Cat fac 7 plus 6?

  A zis lumea sa mai scriu si lucruri pozitive asa ca azi ne radem. Bine, eu era sa lesin de nervi mai devreme, dar cum am reusit sa ma repun pe pozitii, pot acum sa va povestesc din nou despre sistemul educational din frumoasa si minunata tara in care respiram. Cine citeste p-aci stie ca am fost anuntata acum catava vreme ca nu am cum sa am "clasa pregatitoare" in gradinita unde copilul meu tzopaie. Pentru ca nu e "acreditata" pentru asa ceva. Si ca trebuie sa mergem la scoala. 

  Si atunci am zis ok, mergem la scoala la grupa pregatitoare. Ea are acum 6 ani, nu vreau sa o dau la clasa 1 de la 6 ani si un pic. Nu vad sensul. Zis si facut. Ma pun pe ascultat stiri, ascut urechea la subiect. Ma lamuresc cat de cat. Ma duc la gradinita si doamna imi zice "pe 8 aprilie la 9 jumate sunteti programata la evaluarea psihologica".Imi da si un bilet cu actele necesare. O intreb daca "trebuie" acea evaluare ca eu intelesesem ca e pentru copiii care vor la 6 ani in clasa 1. Sau pentru cei care intra acum la 7 ani la clasa 1 fara acea clasa pregatitoare. "Duamna" cea mult-prea-mirifica ma asigura ca da, trebuie evaluarea! Si ca sa mergem. Pe 8 aprilie am fost usor ocupata dupa ce pe 7 aprilie am venit la ora 1 noaptea de la spital asa ca am uitat complet ca trebuia sa fiu a doua zi acolo. Am sunat si am reprogramat.

  Programare azi la ora 3. Mara mi-a zis ca ii e "frica" inca de dimineata. Si ca nu vrea si ca ea nu o sa vorbeasca cu doamna aia. I-am zis, i-am povestit cum cred eu ca o sa fie...ca de stiut ce naiba era sa stiu, nimeni nu spune nimic. Ca doar nah, noi suntem niste retardati, cum ar fi sa ne zica dinainte ce anume e acea evaluare. Mara nu vrea sa vorbeasca cu adulti straini in marea lor majoritate. Nu mereu si nu cu oricine, dar ea de mult timp considera adultii care se baga in sufletul ei niste "pain in ze ass" la modul grav. Cu copiii n-are nici un fel de problema, si nici cu anumiti adulti, cei care o lasa in pace pret de cinci minute dupa ce ii vede prima data in viata ei. Pot sa numar pe degete oamenii care au facut asta in ultimii sase ani...si cu toti a vorbit imediat ce a dorit ea sa o faca.

  Nu zic ca nu mi-e greu in situatia asta. Sunt babe care vin la ea pe strada pentru ca are ochii aia mari si frumosi...si trag de ea fizic. O trag de o manuta, o ciupesc de obraz, o ciufulesc in cap. De multe ori nici nu apuca sa planga, dar o vad cum se simte violata. Cum inclesteaza dintii si merge mai departe catranita. Daca e un adult care doar vorbeste cu ea dar in mod insistent "spune-mi cum te cheama, spune-mi x,y,z"...are aceeasi reactie. De curand cand eram la prietenii nostri in vizita si a venit un unchi de-al lor pe la ei...i-a adresat doua vorbe, nu l-a bagat in seama apoi el s-a oprit si si-a vazut de treaba lui. In cateva minute a venit Mara si mi-a soptit la ureche "mami, mie imi place de domnul asta". Am intrebat-o de ce si mi-a raspuns cu naduful adunat de sase ani: "pentru ca NU a VORBIT cu mine, mami!". :)))

  Paranteza despre ea inchisa...azi intram dupa 40 de minute de asteptare...in camera cu evaluatoarele. Doua la numar. Una mai intzepata in cur ca alta. Ziceai ca picasera cu parasuta si, ratand aterizarea, au luat cate o suta de metri de tzambre de gard in cur. Cum am intrat Mara a pus ochii in pamant. Zic gata, pa....s-a dus naibii "evaluarea". Scot actele si ele incep amandoua, ca vulturii, sa o bombardeze cu intrebari si cu constatari. Trecusera 5 secunde si ele erau amandoua:

  Proasta(blonda, ochelari, circa 30 de ani): vaaai, asa de timida esti? cine te-a suparat?

  Semi-proasta(era la genunchiu' broastei fata de prima, stearsa, circa 42 de ani): lasa ca uite o sa vorbeasca cu mine

 Eu (proasta clasei, 33 de ani) (in gand, asa cum s-a desfasurat majoritatea conversatiei): mna, tu esti mai breaza, o sa vorbeasca CU TINE. 

 Semi-proasta: pai nu putem sa va dam nimic daca nu vorbeste cu noi. Mara incepe si urla.

 Eu: si atunci ce facem? ea asa face la oameni straini.

 Proasta: aoleu, si la copii straini? 

 Eu: nu, cu copiii nu are nici o problema, cu adultii care sunt prea aproape de ea (la momentul asta Semiproasta era cu nasul la fix 4 centimetri de nasul Marei) si care ii vorbesc insistent. Sa asteptam un pic.

 Semiproasta: eee, pai noi nu avem timp sa asteptam. Hai sa ne jucam cu mingea.

 Eu (suflu adanc si tot alinand copilul care plangea): Hai sa ne jucam cu mingea, ii arunc mingea, n-o vede de lacrimi...apoi o vede si o prinde mai ceva ca Dukadam. 

 Ele in cor: aaaaa pai gata, asta era "o proba" ai un punct. 

   Dupa care s-au repezit amandoua sa ii mai ceara niste lucruri sa faca si Mara a inceput iar sa urle. Dupa care am mai rugat-o frumos sa nu mai planga. Dupa care mi-a spus Proasta cum ca trebuia sa caut "ajutor de specialitate daca am vazut ca copilul are o problema". Eu nu cred ca "are o problema" ca daca credeam precis luam masuri. M-au sfatuit sa "o duceti printre adulti". Really? Intr-un bar e bine? Pana acu' ma sfatuiau toti sa o "duc intre copii" caci, vezi, in Romania asta jmechera un copil e considerat handicapat daca nu e la gradinita de la 2-3 ani. Acu' e bine, o dam pe adulti!

   Dupa care tot Proasta mi-a zis, DE FATA cu copilul meu de 6 ani diverse gen "e datoria dumneavoastra de parinte sa o ajutati sa se dezvolte emotional" si alte lucruri la fel de simpatice. Dupa care tot incercau ca doua retardate sa o pacaleasca pe Mara cu diverse tertipuri iar ea, printre lacrimi, le-a strigat uitandu-se doar la mine :"Nu incercati sa imi distrageti atentia!!!" la care amandoua au picat pe spate si Semiproasta a si zis "si noi mai vrem sa o evaluam...haha...". Taci ca te-ai prins cucoana!

  Poate ca fix copilul ala care nu e in STAS-ul vostru de idioti, poate tocmai ala e un pic mai altfel. E a mea, nu pot sa zic ca e mai desteapta sau mai speciala. Dar stiu sigur ca raspundea la tot ce aveau ele de intrebat cu o emisfera legata la spate, ca sa zic asa. Nu aia e problema. Si nici de "socializare" si nici de "adaptare". Copilul asta a stat pana la 5 ani jumate cu ma-sa zi de zi si a mers la gradinita unde s-a adaptat extraordinar, a facut tot ce i s-a spus si chiar si in plus si a plans de circa 3 ori cate 3 secunde ca o lasam acolo dupa ce ea traise numai si numai cu familia. Deci nu, copilul asta nu are probleme de socializare si nici de adaptare. Copilul asta are o problema cu oamenii nesimtiti. Cu oamenii care zic "eu n-am timp sa astept ca tu sa fii confortabil, eu pornesc masina discutiei-socializarii-atingerii fara ca tu sa apuci sa iti pui centura"...Oare de ce cu alti adulti nu ne permitem asta? De ce nu ne bagam in nasul lor la doua secunde dupa ce intra pe usa? Pai pentru ca e de porc!

  Momentul culminant a fost cel in care Semiproasta a bagat nasul in acte si a inceput sa mormaie ceva. S-a uitat la mine si a zis "si vreti sa o dati la clasa 1?" Io, impacientata: NUUU, la clasa pregatitoare. La care ea zice 7 plus 6 egal 13. ????? Zic, da, de obicei. Se intoarce catre Proasta si repeta: 7 plus 6 egal 13!!! Aia era mult prea superioara si n-a raspuns, nu cred ca stia. Asta cica "pai e nascuta in 2007!" Io zic "da, imi aduc aminte, am fost de fata!". La care ea striga apoteotic: "pai doamna, nu va trebuie evaluare psihosomatica pentru clasa pregatitoare".

  I-am comunicat ca luni la ora 13 o sa auda ca a decedat o educatoare de la gradinita numarul....si ca o doamna in blugi si adidasi e dusa de urgenta la puscarie. I-am aratat biletul de la "duamna" in care ne scrisese adresa si ce acte sa ducem. S-au crucit, m-am crucit si eu. Daca o intrebam pe femeia care imi spala scara de bloc, ziceam ca-s eu tampita, da' asa am fost trimisa fix de la institutia de educatie a ministerului care a creat toata aceasta telenovela.

  Unde se face "evaluarea"? Pai la "Centrul Judetean de Resurse si Asistenta Educationala"! Suna pompos, nu? Suna asa, a Institutie Europeana. Era pe o strada intr-o casa care a scapat bombardamentului din al doilea razboi mondial cand a fost rasa mare parte din Ploiesti. O casa care arata ca atunci si care sta sa pice efectiv pe niste copii care intra acolo buluc cu parintii lor. Poarta de fier nu se deschidea. Am impins ca o doamna, apoi m-am uitat sa vad de ce nu se deschide. Atentie: teava de gaze exterioara a fost montata cu poarta inchisa! Ca sa deschizi poarta, busesti cu ea de circa trei-patru ori in teava de gaze. Eu nu, ca am zis ca nu se intra pe acolo, si stiind CE teava e aia am presupus ca nu am cum sa intru prin busirea unei porti grele de fier intr-o teava tot de fier prin care trec gaze. 

   M-am gandit ca ar fi aberant sa fac una ca asta, pe sistemul celui care a verificat cata benzina mai are in cisterna cu ajutorul unei brichete, ca inauntru era noapte. Sunt o proasta! Si am un copil "anormal", defect, si mai ales sunt o mama cam de cacat care nu si-a facut "datoria de parinte" sa isi dezvolte emotional copilul. Hai da-te dracu'!

  Vorba lu' Gordon Ramsay: "FUCK MEEEE! ARE YOU FUCKING STUPID???"

Matrixul medical romanesc

   Ieri am fost in vizita la prietenii nostri de la Gogeasca. Gogeasca e un sat din Prahova, undeva spre Valeni mai la dreapta. De pe la Magurele o cotesti si te duci dincolo de Soimari pana treci de Carbunesti si aterizezi la Gogeasca City. Padurea cade pe sat. Garla fuge repede pe langa sosea, peisajul e foarte frumos si foarte trist. E frumos pentru ca e natura, e un aer curat acolo de incepe plamanul sa se agite intre coaste de zici ca da sa sara de-acolo si sa iti iasa pe nas. E trist pentru ca printre cocioabe taranesti care stau sa pice, printre sure de paie goale si gospodarii de o saracie lucie...din loc in loc vezi cate o vila bucuresteana aproape poleita cu aur. E Romania zilelor noastre. Romania saraciei la superlativ.

  Ne-am dus la unul din baietii care a lucrat pentru noi la Casa de la 2 Mai, baiat cu care am ramas prieteni buni. Un om de 30 de ani care are in spate o poveste de viata care v-ar lasa pe multi cei care cititi pe aici si v-ati nascut la bloc cu apa calda...muti. Cand deschide gura si vorbeste si iti povesteste lucrurile pe care le-a trait intai la el la Gogeasca apoi in Spania unde a fugit cand avea vreo 18 ani de unul singur si si-a rupt carca in constructii pe acolo...stai si il asculti, razi cu lacrimi si nu-ti vine sa crezi cata inteligenta nativa se poate afla intr-un om cu putina scoala. 

  Mama lui, ca despre ea e vorba in acest post...are 57 de ani, a locuit la Valeni, apoi la Ploiesti, a muncit o viata intreaga, dupa care a mostenit casa asta a unei matusi a ei si s-a retras la Gogeasca. De la bloc cu apa calda la casa cu veceu in fundul curtii, cu apa din putz carata cu galeata, fara baie...cu bucatarie ridicata de fiul si barbatul ei. Barbat care lucreaza in Italia de multi ani la un italian care are o podgorie si produce multe sute de tone de  vin pe an. Trimite bani acasa, din cand in cand vine si isi iubeste nevasta, ia sunca si tzuica si pleaca inapoi. 

  Tanti Coco e femeie apriga. Cand deschide gura sa vorbeasca cu fi-su ai putea sa juri ca o sa injure in secunda doi. Tipa si striga si are o voce din aia care ar scula si cainii din Giurgiu. Te uiti la ea si ramai mut. E mare, multa si obeza. Cand m-a intalnit prima data in viata ei, m-a tras deoparte si mi-a zis "sa stii ca io pe domnu' Marius l-am respectat pentru ca s-a purtat frumos cu Ionut...mai rar asa ceva in Romania, sa ai angajat la facut de case si sa nu-ti bati joc de el!" Mi-au dat lacrimile. Eu stiu cum s-a purtat omul meu cu toti cei pe care i-am avut in ani de santiere cand el a manageriat 3 case construite plus asta de la 2 Mai. Mai avea putin si mi-i aducea ca pe catzei acasa sa ii culcam la noi pe pres :)

  Deci tanti Coco una bucata femeie de 57 de ani, obeza, cu istoric de extirpare de uter si ovare pe caz de fibrom, extirpare de vezica biliara pe caz de halit de porci si slanine o viata. Tensiune arteriala crescuta, ca la 1,60 cat are ea si circa 110 kile in viu...cam greu cu mersul de sange prin om. Colesterol maricel, trigiliceride asemenea. Vezi porcii mentionati anterior. 

  Si acum intervine Matrixul Medical Romanesc...numit el si MMR la mine in capul care tocmai l-a inventat, deci poci sa il si acronimez cum imi vine la scufita. Medicul de familie. El taie si spanzura in comune, sate si chiar si orase. El, medicul de familie este remunerat odata de la stat si inca odata de la companiile farmaceutice care ii ofera lui lucruri drept spaga intru oferirea de retete pacientilor din dotare. E simplu, da? Agentul Producatorului de Carmaz vine la el si ii zice "Gogule, vrei o excursie in Grecia la vara?" " Da, vreau, ca nu-s prost sa nu vreau"..."Pai atunci ia sa prescrii matale medicamentul asta cat mai mult, mai tare si mai apasat. Zis si facut. 

  Imi zice femeia ieri ca ii e rau. Ce fel de rau, coana Coco? Mama, sunt balonata, mi-e rau in continuu, iau medicamente ca la balamuc si nu imi "trece". O intreb cu pricepere ce si cum, pe unde, ce istoric are...si ce medicamente ia. Raspunsul? "Aaaaa, pai mi-a dat prostii astia doo PLASE"...Cati ani ai, fa? 57! Pai s-au uitat in buletin, fa, si ti-au dat conform Matrixului. Nu stie ea saraca ce e ala Matrixul. Sablonul. Nu stie ea de tanti care s-a ratzoit la mine ca "DOAR ATAT ii dau bunicii de 89 de ani?"....Pai "doar atat" cretino, ca omorati pacientii cu pastile. Ii pastilati ca idiotii.

  Ma duce femeia la ea in camera si scoate plasele. Erau doua plase, mai avea inca niste plase. Cand s-a schimbat medicul s-a schimbat si "tratamentul" pentru ca fiecare are alte pile la alti agenti de vanzari. Daca medicul din Valeni s-a schimbat odata si ala din Gogeasca inca odata....s-a dus pulii de suflet tratamentu' lu' coana Coco. 

  Care "tratament" ce continea? Pai pastile anti-colesterol, pastile anti-arsuri si pastile anti-tensiune. Fiecare din cel putin TREI FELURI. Cu substante identice. Pe langa faptul ca eu n-as da pastile anti-colesterol cuiva decat daca mi-ar fi dusman de moarte si as vrea sa fiu sigur ca moare mai repede...Pe langa faptul ca ei nu i s-a explicat NIMIC, ca a fost tratata de helicobacter pilori acum cativa ani desi ea NU avea ulcer...si i s-au dat trei ture de antibiotic pana au pus-o la pamant. Sa mai zic ca i se fac ekg-uri si nu i se explica daca si ce are "la inima"...Ea stie "pastile de inima" si "pastile de stomac" si "pastile de colesterol"....

  Am stat aseara cu ea, i-am explicat ce si cum, i-am ales jumate din ele si i-am zis sa nu se mai atinga de ele...mi-a multumit cu ochii in lacrimi si a zis sa ii caut si "planta d-aia de ai zis" (si anume aloe) ca imi da ea banii. Am intrebat-o daca vreunul din acesti multi medici a trimis-o la endocrinolog sau daca macar unul din ei i-a recomandat un regim alimentar corect pentru o femeie de greutatea ei si cu "bila scoasa". Nu. Niciunul din ei nu i-a spus cam ce ar trebui sa manance un pacient care nu mai are vezicula biliara si e obez, si are si colesterolul mare. I-au zis sa manance fara sare. 

  In Romania anului 2013, majoritatea oamenilor cu "boli" locuiesc la tzara. Acolo unde medicul de familie, Tata Matrix, e privit asa cum ar trebui sa fie privit un MEDIC adevarat. Cu incredere absoluta, consideratie si respect. Oamenii astia cu 2-4-8 clase...isi pun toata increderea in MEDIC. Iar medicul le vinde sanatatea pentru o excursie in Grecia la vara. La oras nu e mare diferenta. Bunicii mele care e un om sanatos, i s-au prescris cand avea 84 de ani pastile anti-colesterol pentru un colesterol de 210. Adica cu 10 unitati peste "maxim". I-am luat pastilele si i-am zis ca o bat daca mai pune mana pe asa ceva vreodata fara sa ma intrebe. Ea m-a avut pe mine care am ferit-o de medicamente pentru ca eu sunt un om care a citit in ultimii 10 ani despre d-astea pana mi-a iesit pe nas. Oamenii de la Gogeasca pe cine au? 

Panseu despre cizme

  Mi-am pierdut un flec de la o cizma. Ca m-a mancat in cur acu' vreun an jumate sa imi iau o pereche de cizme de piele. Daca imi luam unele ieftine, acum le aruncam si luam altele si gata. Dar asa...m-am pornit sa caut un cizmar. Mai cunoaste careva cizmari? Mai exista? Se pare ca da. Si se pare ca o duc foarte bine pentru ca am ajuns la ora 1 acolo si era inchis. Zilnic intre 12 si 14 omu' inchide pravalia. O fi grec. Da' pe aici soare nu e, si pentru o ciorba ma gandesc ca ar ajunge si o jumatate de ora. 

  Asa ca m-am frecat un ceas prin oras. Intai am poposit la o cafea la o carciuma care era in apropiere. Ii zice ceva complicat pe italieneste care inseamna ceva da' nu mai tin minte. Fiind aproape de Tribunal am ascultat o ora discutii de avocati ploiesteni la circa 50 de ani bucata. N-am mai ras asa demult, va jur. "Pai ce ma, pa mine ma intereseaza daca castig? Banu' sa iasa"...urmat de descrieri hilare despre cum si-a facut un dosar bazat pe un cod de procedura care nu intrase inca in vigoare, ca ea isi luase cartea inainte! Si a pus mana pe ea...si in sala s-a trezit ca ea discuta despre alt cod...cica judecatorul a ras. Ei toti au ras. Clientu' cred ca n-a ras. 

  Ajung la cizmar. Are fata de intelectual. Arata si vorbeste mult mai bine decat avocatii care luau pranzul sub forma lichida la carciuma. Intreb cu teama cat costa. Zice "zece lei"....Ma gandesc ca e un pret corect pentru doua bucati de cauciuc batute in trei cuisoare. Scot o hartie de 50 si primesc rest 30. Ma uit ca vaca in calendar la rest, apoi la el. Zic "pai ati zis 10 lei"....el "daaa, 10 lei UNUL"...Aham...ca si cand isi pune cineva doar UN flec la o pereche de incaltari. Eu zic ca e cam mult...dar eu n-am bani deci nu se pune. Si sa nu va ganditi ca au fost gata pe loc..."de miercuri incolo!"...deci omu' are clienti nu se incurca. 

  Ma sui in troleu. La volan o cizma. La figurat, ofcors. Soferul are DIN NOU bocancii cu plumb. Altfel nu imi explic felul in care franeaza si demareaza. Baietii astia "profesionisti" sunt penali. Daca ar cara un camion cu porumb si tot ar fi mai atenti la cum merg cu incarcatura. Stilul e la toti troleibuzistii ploiesteni urmatorul: plecam din statie cu scrasnet de roti daca se poate! Daca n-am reusit sa ii dam pe toti cu zgaibaracele in sus pana la primul semafor, suntem niste cretini! Asadar recuperam la semafor: mergem cu acceleratia la maxim pana la fix doi metri de stopul care indica o culoare rosie. Si abia ACOLO punem o frana hotarata, romaneasca, tovaraseasca. 

  Deja acum cine nu s-a dat cu capul la pornire, se da cu dintii la oprire. Cand urmeaza o statie, noi soferii profesionisti de troleu trebuie sa ne asiguram ca acceleram din nou foarte tare, ca doar oamenii s-or grabi spre casele lor. Acceleram deci, si cand ajungem in statie, da-o dracu' de statie ca merge sa oprim si mai incolo cu vreo 10 metri. Las' sa mai si alerge aia din statie ca doar n-o sa stea pe cur in troleu toata ziua...nu e bine. Cand vedem o baba ca e cu baston si trei sacose in maini...INCHIDEM USILE REPEDE! Semnalul sonor incepe sa urle si sa atentioneze baba care oricum nu aude si oricum e cu un picior sus si o papornitza in dinti. Cruce n-are cu ce sa isi mai faca, da' face ea cu limba in gura ca a trait o viata si a invatat cum sa se apere de pericol. 

  Daca vreun cetatean incepe sa o ajute sa urce, ne uitam in oglinda cu atentie si atunci apasam butonul de inchidere a usii, barem sa il prindem si pe fraier cu usa! Ce p@#$@# ma-sii cauta acolo? HA! I-am ciufulit fesu'! Dupa ce baba si omu' ajung in masina...stim, da? Acceleratieeeeeeeeeee cu bocancul vesel si plin de avant! Baba da sa pice in cur dar nimereste pe tanarul care tocmai ce a ajutat-o. Bastonul ii vine in nas, tanarul cade la randul lui peste o cucoana cu haina de blana si caciula asortata. Si i-o zboara. Caciula, nu blana. Omu' de la volan accelereaza. Urmeaza statia urmatoare!